Citește AICI noul număr al revistei Hyperion: Poezia, de la antologie la memorie

O număr de colecție în spațiul revuistic românesc, întrucât cuprinde o antologie a poeților laureați ai Premiului Național de Poezie ”Mihai Eminescu” – Opera Omnia, distincție literară ce a atins XXX de ediții și se pregătește să o întâmpine pe cea de a XXXI-a.

Gellu Dorian își semnează Accentul editorial sub titlul ”O antologie a poeților laureați”, prezentând succint și cronologic motivația, necesitatea și semnificația acestui demers care s-a bucurat, în vreme, de sprijinul multor oameni de cultură, amintind aici pe Ion Caramitru sau Laurențiu Ulici.

”Prin urmare, şi astfel revista noastră, şi ea o instituţie nefinanţată de administraţiile local-judeţene, o instituţie recunoscută pe plan naţional, care în 2022 împlineşte 40 de ani de existenţă neîntreruptă, fiind cea mai longevivă revistă din istoria presei culturale botoşănene, şi-a făcut datoria cu asupra de măsură, publicînd în paginile ei toate informaţiile necesare despre acest premiu, cronici literare la cărţile poeţilor laureaţi, antologii, anchete şi interviuri despre acest premiu, încît, mai mult decît un simplu site, care oricînd poate fi o „verba volant“, a imprimat pe colile de hîrtie ale timpului toată istoria acestui premiu important, rîvnit de toţi poeţii României, contestat de mereu aceiaşi nemulţumiţi, premiu aşteptat de la an la an mai mult ca oricare alt premiu ce se acordă în spaţiul poeziei româneşti. Şi acum, iată, după aproape doi ani de pandemie, în condiţii de restricţii, uneori severe, necesare, alteori venind ca o gură de aer (pardon!) pentru cei ce, în preajma decernării lui, se sufocau şi căutau căi să subţieze cît mai mult valoarea şi importanţa acestui premiu, în pragul celei de a XXXI-a ediţii, după ce în iunie anul acesta am simulat cea de a XXX-a ediţie, care trebuia să fie cu adevărat un eveniment, ne gîndim, la fel, să facem, ca la ediţiile precedente, consacrate, iarăşi un eveniment cultural din gala de decernare a premiului, aşa cum botoşănenii nu au mai avut parte în aceşti ani pandemici, cînd instituţiile de cultură botoşănene au amuţit în ceea ce înseamnă prezenţa scriitorilor în viaţa culturală a oraşului, ci numai a unor scriitori în intimitatea unei insituţii din afara lui, fie ea şi consacrată memoriei lui Eminescu.

Încît, ca un semnal al acestuia, revista noastră publică o selecţie de cîte o poezie din cei 30 de poeţi laureaţi de pînă acum, în aşa fel ca lumea de aici şi de peste tot pe unde ajunge revista să şi-i reamintească, să-i recitească, să-i facă parte a vieţii ei de zi cu zi. Cine ştie, ne facem şi noi iluzii, dar mai mult decît iluzia acestei împliniri, este datoria faţă de cetăţenii de onoare ai Botoşanilor, oraş care se mîndreşte – dar de multe ori doar atît! – cu faptul că aici s-a născut cel mai mare poet al românilor, Mihai Eminescu”,

Gellu Dorian, redactor-șef al revistei Hyperion

Tot Gellu Dorian își asumă și rolul de gazdă pentru Invitatul revistei, Daniel Cristea-Enache, ”criticul literar român care a făcut dintr-o carte – Linia de contur, Editura Spandugino – un eveniment editorial”.

Angela Baciu este într-un incitant dialog cu Victoria Milescu, iar Fabian Anton îl aduce aproape, prin intermediul Danei Pîntea, pe poetul Aurel Dumitrașcu, într-o abordare inedită. ”Aveam timp și ne trăiam fericirea” – este un început de poveste care ne înfățișează un poet al timpului său, cu frământări și trăiri cotidiene, iubiri și îndrăgostiri, suferințe.

”Era un om care punea la suflet absolut tot. Nu numai dezamăgirile de care avea parte de la cei din jur, ci şi orice nedreptate, orice problemă de care auzea că se ivea în ţară. Totul îl durea. Pe de altă parte, dacă ar fi fost un caracter mai nepăsător, mai liniştit, nu cred că ar fi avut atâta farmec şi nu ar fi ajuns ceea ce a ajuns… Este greu de discutat problema asta…”.

Carmen Veronica Steiciuc se află în paginile revistei Hyperion, din nefericire la rubrica In Memoriam. Plecarea dureroasă a poetei a lăsat în urmă amintiri și poeme delicate, un diafan poeticesc de care ne va fi dor.

scrisoare.

fluturi
Într-un mod bizar, toată viaţa am visat fluturi.
fluturi azurii de forme şi mărimi diferite, cu aripi transparente
care-mi purtau gândurile peste anotimpuri.
fluturi coloraţi care-mi deschideau porţile unor lumi neinventate încă.
fluturi răguşiţi care mă strigau necontenit din spatele unor
oglinzi mişcătoare.
fluturi tandri care mă îmbrăţişau de câte ori era lună plină.
fluturi cu papion, care îmi ţineau loc în loja regală din
interiorul luminii la fiecare proces de fotosinteză.
fluturi mascaţi, care mă căutau continuu prin lanuri de grâu interminabile.
fluturi negri, care se hrăneau cu temerile mele.
şi un fluture alb.
un fluture care, indiferent de vis, era întotdeauna acolo, ca o secvenţă finală.
un fluture alb care mă aştepta, liniştit, într-o livadă cu pomi înfloriţi.
o livadă de portocali.

(Carmen Veronica Steiciuc)

Citeste aici revista Hyperion

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: