La granița de nord a României se află una dintre cele mai impresionante mega-structuri a epocii comuniste.
Barajul de la Stânca-Costești este un colos de beton care a costat câteva tone de aur și este al treilea ca mărime din Europa. Acum este un adevărat paradis natural.
S-au făcut pregătirile și calculele financiare. Conform planurilor costurile erau incredibile. Conform „Acordului între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste privind construirea în comun a Nodului hidrotehnic Stânca-Costeşti de pe râul Prut, precum şi condiţiile de exploatare a acestuia“, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România din 1971, costurile finale de construcţie ale barajului au fost de 61.867.000 de ruble.
„În total, dacă facem un calcul, acest baraj a costat nu mai puţin de 60 de tone de aur pur“, mărturisea Mircea Vucovici, fostul director al barajului Stânca-Costeşti. România a plătit cea mai mare parte a sumei, fiind cea mai afectată de inundații. Construcția a început în 1971 .
Au fost aduse tine de materiale de construcție, fier și beton în principal, dar și echipamente pentru deversoare și dotarea unor hidrocentrale. Erau echipamente de ultimă generație, în blocul estic, la aceea vreme. S-au folosit inclusiv scafandrii specializați în construcții industriale.
Au fost utilizate 4 milioane de metri cubi de beton românesc, cu o compoziţie specială. În proporţie de 100% a fost ridicat de muncitori şi ingineri români. În plus, a fost realizată o adevărată rețea de tuneluri. În aceste tuneluri se află şi mecanismul care ajută barajul să reziste viiturilor. Este vorba de o cameră de comandă care activează clapetele stăvilarului, adică şase plăci metalice, care sunt ridicate şi coborâte pentru a lăsa sau a împiedica apa să pătrundă în lacul de acumulare.
Construcția a durat șapte ani, barajul fiind terminat în 1978. În același an, pe 4 noiembrie, a fost dat în folosință. Era efectiv un colos. Este înalt de 43 de metri, cu o lungime a coronamentului de peste 300 de metri. Este întărit cu numeroși contraforți și are un deversor uriaș, în formă de pod.
Peste baraj a fost amenajată o șosea care să facă legătura între punctele vamale de la Stânca și cel de la Costești, peste celălalt mal al Prutului. Barajul și-a făcut pe deplin datoria, devenind un adevărat scut al Moldovei în calea viiturilor.
Continuarea pe Adevărul
