Este vorba despre o structură constituită la nivel european care a făcut o serie de controale în unități medicale, printre care și Secția de Psihiatrie de la Botoșani.
Comitetul pentru prevenirea torturii (CPT) al Consiliului Europei a publicat astăzi un raport privind România, în urma constatărilor făcute de o delegaţie a sa în timpul vizitei din septembrie 2022, când a examinat tratamentul pacienţilor internaţi în unităţi de psihiatrie şi al persoanelor din centrele de îngrijire rezidenţilor, scrie Agerpres.
Delegaţia CPT a vizitat patru spitale de psihiatrie generală, unde s-a axat pe tratamentul pacienţilor acuţi şi al pacienţilor cronici internaţi pe termen lung. Autorităţile române recunosc faptul că este necesară o reformă fundamentală a sistemului de sănătate mintală pentru a se îndepărta de îngrijirea instituţională şi a se trece de la aceasta la înfiinţarea de servicii de sănătate mintală în comunitate care să ofere structuri adecvate de sprijin social.
Delegaţia CPT a vizitat spitalele de psihiatrie din Bălăceanca, Botoşani, Obregia (Bucureşti) şi Socola (Iaşi).
În toate spitalele vizitate, pacienţii au vorbit în mod pozitiv despre personal, în special despre personalul de îngrijire. Cu toate acestea, în toate spitalele vizitate, cu excepţia Obregia, au fost consemnate cazuri de presupuse rele tratamente şi abuzuri verbale din partea personalului.
În special în secţia bărbaţi din cadrul Clinicii de Psihiatrie Botoşani, delegaţia a primit numeroase acuzaţii de rele tratamente aplicate pacienţilor (lovituri cu pumnii, palmele, împingere şi strigăte) de către personalul auxiliar.
Pentru a pune capăt relelor tratamente este nevoie de măsuri de îmbunătăţire a formării personalului auxiliar, de creştere a efectivelor de personal din secţie şi de reducerea supraaglomerării, recomandă CPT.
În ceea ce priveşte condiţiile de trai, gradul de decenţă şi calitatea variază în funcţie de secţie în spitalele vizitate.
Ca măsură generală, autorităţile române trebuie să pună în aplicare un program de renovare pentru a ajuta spitalul să reconfigureze saloanele astfel încât fiecare să nu găzduiască mai mult de patru pacienţi.
În plus, s-a constatat o lipsă de personalizare a spaţiilor de locuit pentru pacienţi sau de stimulare vizuală în saloane sau lipsa unei camere de zi în care pacienţii să se poată asocia.
În Secţia 1 a Clinicii de Psihiatrie Botoşani, starea generală de igienă ar trebui îmbunătăţită, iar instalaţiile sanitare modernizate. În mod cumulativ, tratamentul pacienţilor din Salonul 1 al Secţiei 1 ar putea fi considerat, în opinia CPT, drept inuman şi degradant.
CPT reiterează faptul că posibilitatea de a fi în aer liber, de preferinţă într-o zonă verde plăcută, are un impact benefic asupra bunăstării şi recuperării pacienţilor şi ar trebui să fie un drept pentru fiecare pacient. Obiectivul ar trebui să fie ca toţi pacienţii să beneficieze de acces neîngrădit la aer liber în timpul zilei, cu excepţia cazului în care activităţile de tratament necesită prezenţa lor în secţie. În niciunul dintre spitalele vizitate nu s-a întâmplat acest lucru.
Tratamentul în secţiile Acuţi din spitalele vizitate a fost bazat în principal pe farmacoterapie.
Ar trebui luate măsuri pentru a extinde gama de activităţi psihosociale şi de terapie ocupaţională oferite pacienţilor. În plus, pacienţii ar trebui să fie implicaţi şi consultaţi în elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor lor individuale de tratament.
Deficienţele în ceea ce priveşte resursele de personal subminează grav îngrijirea acordată pacienţilor şi încercările de a oferi activităţi şi, după cum a constatat delegaţia, pot duce la situaţii cu risc ridicat, în ciuda eforturilor reale ale personalului de serviciu.
În toate cele patru spitale vizitate, exista un număr mare de posturi vacante, care ajungeau, de exemplu, la 20% la Spitalul de Psihiatrie din Botoşani.
De asemenea, este necesar să se recruteze personal suplimentar pentru a oferi terapie psihosocială şi ocupaţională.
În plus, personalul auxiliar care lucrează cu pacienţii trebuie să fie selectat cu atenţie şi să beneficieze de o formare adecvată, în special în ceea ce priveşte prevenirea şi gestionarea comportamentului agresiv la pacienţii cu tulburări psihiatrice.
În toate cele patru spitale vizitate, principala măsură de imobilizare la care s-a recurs a fost imobilizarea la pat a unui pacient agitat.
CPT consideră că sunt necesare acţiuni pentru a îmbunătăţi garanţiile legate de aplicarea acestei măsuri.
Printre acestea se numără consemnarea completă a măsurii, prezenţa continuă a unui membru al personalului în camera în care persoana este imobilizată şi necesitatea unei şedinţe de informare a pacientului odată ce chingile sunt îndepărtate.
În plus, imobilizarea nu ar trebui să aibă loc în văzul altor pacienţi, iar dacă se consideră necesară imobilizarea unui pacient admis voluntar, iar acesta nu este de acord, ar trebui revizuit statutul juridic al pacientului. Normele de punere în aplicare a Legii privind sănătatea mintală ar trebui revizuite în consecinţă.
În ceea ce priveşte copiii internaţi în centrele de psihiatrie, ar trebui să se pună capăt măsurii de imobilizare forţată la pat, cu chingi, a copiilor agitaţi.
În paralel, autorităţile române ar trebui să se asigure că personalul este instruit în domeniul tehnicilor de contenţionare mecanică şi că secţiile pentru copii dispun de camere de calmare.
La modul general, pacienţii nu trebuie să fie niciodată implicaţi în imobilizarea unui alt pacient.
O examinare atentă a garanţiilor legale aplicate în spitalele vizitate a arătat că, cu excepţia Spitalului de Psihiatrie Obregia, s-au depus toate eforturile pentru a eluda prevederile legii care reglementează spitalizarea involuntară pentru a interna pacienţii pe bază de voluntariat.
Este necesar să se ia măsuri pentru a se asigura că toate spitalele aplică pe deplin dispoziţiile Legii privind sănătatea mintală care reglementează spitalizarea involuntară a pacienţilor. În plus, trebuie luate măsuri pentru a se asigura că procedurile de internare involuntară funcţionează în mod eficient pentru garantarea drepturilor pacienţilor.
De asemenea, este important ca persoanele internate în unităţi de psihiatrie să primească informaţii complete, clare şi exacte, inclusiv cu privire la dreptul lor de a consimţi sau nu la spitalizare, precum şi la posibilitatea de a-şi retrage ulterior consimţământul.
De asemenea, este necesar să se consolideze garanţiile care reglementează consimţământul la tratament în spital.
