Născut pe 18 martie 1917, la Herson, în actuala Ucraină, pe atunci parte a Republicii Ruse, acolo unde se refugiaseră părinții săi, într-o familie cu vechi afinități liberale (tatăl său, Ion Ionescu Quintus, a deținut nouă mandate de parlamentar PNL), Mircea Ionescu Quintus a crescut într-un anturaj select liberal, în casa din Ploiești a tatălui său venind de mai multe ori președintele de atunci al PNL, I.G. Duca, cel ce avea să fie asasinat de către legionari în 1933.
Student fiind, primește botezul liberal la vârsta de 19 ani, cu prilejul dezvelirii la Ploiești, localitate în care va trăi până la moarte, a bustului lui I.G. Duca, în data de 25 aprilie 1936. Va rămâne fidel PNL mai bine de 80 de ani fiind, fără îndoială, cel mai vechi și loial membru al acestui partid.
La fel ca și tatăl său, urmează cursurile Facultății de Drept din București, după absolvire devenind avocat. Mărturisea, în mai multe rânduri, că foarte mulți dintre  colegii săi de facultate erau legionari, dar a știut să se țină deoparte de tentația de a intra în rândurile lor, motiv pentru care, la un moment dat, o ”echipă a morții” legionară a încercat chiar să-l ucidă.

A fost înrolat în armata română, în rândurile căreia luptă atât pe frontul de răsărit, în războiul antisovietic, ajungând până la Stalingrad, cât și pe frontul de vest, împotriva germanilor și ungurilor, sfârșitul războiului găsindu-l în Munții Tatra, din actuala Slovacie. După venirea la putere a comuniștilor, a fost închis pentru convingerile sale liberale, fiind mutat în mai multe lagăre, ajungând inclusiv la Canalul Dunăre - Marea Neagră, unde l-a cunoscut pe părintele Galeriu și de unde a fost eliberat în 1954.
După revoluția din decembrie 1989 pune umărul la reconstrucția PNL, un partid interzis în cei 45 de ani de comunism. Va fi deputat PNL încă din 1990, pentru ca între octombrie 1991 – noiembrie 1992, să dețină portofoliul Ministerului Justiției în guvernul Stolojan, primul guvern pluripartit din România postdecembristă! În 1993, când PNL fusese afectat de o criză provocată de intenția președintelui de atunci, Radu Câmpeanu, de a scoate partidul din Convenția Democratică din România, este ales președinte al partidului, deținând această funcție până în 2001. A fost senator PNL de Prahova, în legislaturile 1996-2000 și 2004-2008, iar din 2002 este președinte de onoare al PNL.

A fost decorat de către doi președinți ai României, Ion Iliescu, în 2002 (Ordinul ”Steaua României” în grad de cavaler), respectiv Klaus Iohannis, în 2017, cu o zi înainte ca liderul liberal să împlinească vârsta de 100 de ani (Ordinul ”Steaua României” în grad de ofițer). Factor de echilibru în disputele politice din România, personalitate covârșitoare a vieții publice și politice de la noi, un om cât un veac, Mircea Ionescu Quintus lasă PNL, ca legatar al testamentului său politic, misiunea de a câștiga alegerile și de a duce România pe calea democrației consolidate și a dezvoltării economice, de a-i continua și împlini destinul european și euroatlantic.

Liberalii botoșăneni, alături de cei din toată România, deplâng moartea Seniorului, angajându-se să rămână fideli principiilor liberale care i-au marcat acestuia întreaga viață și carieră politică. Și pentru că Mircea Ionescu Quintus a fost și un rasat om de cultură, excelent epigramist și membru al Uniunii Scriitorilor, nu se poate să nu fie amintită aici una dintre ultimele sale epigrame, scrisă la împlinirea vârstei de 99 de ani: ”Spre sută anii se adună / Ca prin păduri, semeţii brazi / Şi s-or găsi destui să spună / Ce mai înseamnă suta azi?”.

Dumnezeu să îl odihnească în pace!