Comuniştii de ieri, parlamentarii, consilierii, directorii democraţiei de astăzi – cum ridicau osanele lui Ceauşescu liderii politici de după revoluţie

Partid : Pe chipuri / Ai aşezat zâmbetul viu / Precum ninsoarea împăcată a florilor / Peste mugurii primăverii / În ochi ai aprins lumina / Veşnicind flacăra nestinsă / A veacurilor însângerate. / Inimii i-ai redat curajul / Rostind calea adevărului / Măreţia sudorii faptelor. / Sufletului i-ai dăruit liniştea / Raza de început şi sfîrşit a gîndului liber. / Cu aurul de pîine / al ogoarelor / ai sărutat fruntea copiilor / şi ai şoptit: / Acesta este chipul prezentului tău / Patrie.

Comuniştii ne-au dus „spre noi culmi de civilizaţie şi progres” şi după '89

Ce-s cu versurile astea? Păi… întrebaţi un comunist botoşănean cu înclinaţii spre poezie şi scriitură la ziar din penultimul an de regim totalitar. Sau… întrebaţi un parlamentar, consilier judeţean, consilier local ori director de după revoluţie, chiar de astăzi, fiindcă o revoluţie sau ce-o fi fost atunci şi aproape un sfert de veac trecut de democraţie, n-au fost îndeajuns pentru curăţirea societăţii româneşti de vajnicii comunişti. Liderii PCR care ridicau judeţul „spre noi culmi de civilizaţie şi progres” au fost în linii mari cei care două decenii şi mai bine după 22 decembrie 1989 ne-au predat la Botoşani lecţii de democraţie. Este o constatare tristă, dar adevărată relevată de parcurgerea câtorva numere din „Clopotul” oficiosul PCR-ului de la Botoşani dinainte de revoluţie.

Eminescu pus în umbră de sistematizarea cu osanele ceauşiste a lui Ureche

15 ianuarie, zi în care în 2013 Botoşani a vibrat pentru Mihai Eminescu… 15 ianuarie 1988, zi în care Botoşani vibra pentru… sistematizare. În numărul 4857 al săptămânalului care apărea atunci la Botoşani poetul nepereche apărea undeva stingher, într-un colţ de primă pagină, aniversarea zilei sale de naştere fiind un eveniment de o prea mica importanţă ca să se bucure de un spaţiu mai generos în ziar. Mult mai importantă era „Sistematizarea, de la deziderat la înfăptuiri”. Nicolae Ureche, vicepreşedinte al Comitetului Executiv al Consiliului Popular Judeţean, explica botoşănenilor cum stă treaba cum urbanizarea în capitala judeţului. Sau, mai bine spus, ar fi trebuit să facă, fiindcă textul este asfixiat de osanale aduse primul comunist al ţării.„Obiectiv de bază al Partidului Comunist Român, parte integrantă a concepţiei tovarăşului Nicolae Ceauşescu, de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, sistematizarea teritoriului şi a localităţilor îmbină organic criteriile de eficienţă economică cu cele de ordin social, asigurând dezvoltarea armonioasă a teritoriului ţării şi organizarea pe baze ştiinţifice a cadrului în care trăiesc şi muncesc cetăţenii patriei noastre”, acesta era începutul unui articol în care ar fi trebuit să se prezinte lucruri legate de străzi, blocuri, imobile pentru instituţii, etc.

Clopotul sistematizare Nicolae Ureche

Continuarea este în aceleaşi registru, Nicolae Ureche remarcând că, tocmai se împlinesc 20 de ani de la îmbunătăţirea împărţirii administrativ-teritoriale a ţării şi creşterea numărului judeţelor „din iniţiativa secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu” . Autorul a simţit însă că nu a spus tot ce avea de zis şi în numărul 4860 din 5 februarie 1988 al „Clopotul” revine cu un text având acelaşi titlu - „Sistematizarea, de la deziderat la înfăptuiri”. Duhoarea comunistă se menţinea însă la acelaşi nivel, începutul articolului fiind definitoriu: „Unul din obiectivele deosebit de importante ale perioadei actuale, aşa cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu, îl constituie înfăptuirea fermă, mai accelerată, a programelor de sistematizare, astfel ca până în ani 2000 să se încheie, în linii generale, şi la sate”. Iar continuarea… „Judeţul Botoşani s-a bucurat din plin de această politică plină de umanism, iniţiată şi susţinută cu consecvenţă de secretarul general al partidului, judeţul beneficiind de un amplu program de investiţii”.

Comunistul pupincurist din totalitarism, deputatul FSN-ist din zorii democraţiei

Toată poliloghia de sorginte PCR-istă are şi o concluzie: datorită sistematizării impuse de „mult iubitul şi stimatul” s-au dezvoltat şi extins capacităţile zonelor industriale din Botoşani şi Dorohoi. Nicolae Ureche, comunistul de vază care făcea ideologii politice despre sistematizare, a supravieţuit minunat revoluţiei. La doar doi ani după ce dădea lecţii PCR-iste de sistematizare a Botoşanilor, a ajuns să facă legi de sistematizare pentru o ţară întreagă. După alegerile din mai 1990, pe 18 iunie a fost validat deputat al Frontului Salvării Naţionale, în Parlament făcând parte din comisia pentru administraţie centrală şi locală, amenajarea teritoriului şi urbanism. Tot după revoluţie a mai fost şi consilier judeţean, iar acum este pensionar şi poate fi văzut deseori prin oraş plimbându-se fostul prefect ţărănist Alexandru Simionovici.

Clopotul sistematizare Nicolae Ureche 2

Revoluţia agrară a lui Jâtăraşu...

Tot de ziua lui Eminescu în „Clopotul” ni se oferă o adevărată pildă de comunism agrar sau de agricultură comunistă, cum vreţi să o luaţi, fiindcă rubrica are denumirea generică „Munca de partid”, supratitlu „În activitatea biroului de coordonare a activităţii politico-organizatorice de partid”, iar ca titlu „Stimularea investiţiei, sporirea răspunderii”. Începutul este la fel de ceauşist ca şi atunci când era vorba de sistematizarea lui Ureche. „Trebuie să acţionăm cu toată hotărârea pentru creşterea răspunderii şi a rolului fiecărei organizaţii de partid – sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al partidului, în magistralul Raport prezentat la Conferinţa Naţională a Partidului”. Textul o ia apoi spre nord-vestul judeţului, autorul aducând la cunoştinţa cititorilor că, „în spiritul acestui imperativ şi organizaţiile de partid” care-şi desfăşoară activitatea la CUASC Cândeşti „acţionează cu eforturi sporite pentru a înfăptui exemplar obiectivele noii revoluţii agrare”. Aşadar, remarcă producţiile la sfeclă de zahăr, lapte şi carne, la ovine de la Vârfu Câmpului, Mihăileni, Dersca, după care menţionează însă că, „au existat şi suficiente deficienţe!” „Pornind de la aceste rezultate, în noul an, biroul de coordonare a activităţii politico-organizatorice a luat măsura cunoaşterii programelor, pentru definitivarea sarcinilor de plan şi angajamentelor anuale, urmând ca acestea să primească girul adunărilor general de partid şi a adunărilor generale ce se vor desfăşura în cadrul cooperativelor agricole de producţie”. Ce măsuri politice s-au luat atunci la CUASC Cândeşti? De exemplu, fiecare membru al biroului de coordonare a fost repartizat pe o unitate sau subunitate economică şi s-au adoptat hotărâri pentru cunoaşterea „sarcinilor reieşite” din documentele Conferinţei Naţionale. Dar asta n-a fost tot, dincolo de realizările la hectar, mult mai importante erau cele care ţineau de îndeplinirea planului la atragerea de noi membru în partid. „Stabilirea perspectivei de primire în partid pe acest an, repartizarea sarcinilor pe fiecare membru de partid, planificarea şi organizarea discuţiilor individuale, dând prioritate comuniştilor aflaţi în conducerea organizaţiilor de masă şi obşteşti, precum şi acelor membri de partid care au avut lipsuri sau abateri. Lunar, la nivelul biroului de coordonare organizăm o analiză pe probleme ce fac obiectul vieţii interne de partid”, cam aşa arăta planul politic de la CUASC Cândeşti pe anul 1988. Şi asta nu era tot, se adăuga şi: „De asemenea, am stabilit măsuri de îmbunătăţire a activităţii membrilor biroului de coordonare în conducerea mai concretă a învăţământului politico-ideologic şi agrozootehnic de masă, în lumina exigenţelor formulate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu”. Cine este autorul acestui înflăcărat articol?

...Vajnicul PCR-ist, traseist de Ştefan Gheorghiu după revoluţie

Nimeni altul decât Mihai Jâtăraşu, secretar al biroului de coordonare a activităţii politico-organizatorice de partid CUASC Cândeşti. Omul s-a metamorfozat după revoluţie în PSDR-ist, PRM-ist, PSD-ist, PP-ist, PNG-ist şi ce-a mai fost nevoie, a devenit unul dintre cei mai longevivi oameni politici de după revoluţie. Cariera administrativă şi-a încheiat-o abia anul trecut, la 79 de ani, când şi-a terminat ultimul mandat de consilier judeţean. Făcând politică în atâtea partide, comunistul nostru absolvent de „Ştefan Gheorghiu” s-a priceput la toate. A fost membru în AGA de la SC Apa Grup SA, în consiliul de administraţie de la SC Locativa SA, în Autoritatea Teritorială de Ordine Publică. În 2010 pensia îi ajungea deja pe la 1.500 de lei, considerabil peste salariul mediu net care se plăteşte în ziua de astăzi la Botoşani.

Eugen Niţură despre "magistrala cuvântare" a lui Ceauşescu

Numărul 4863 din 26 februarie 1998 din „Clopotul” prevedea, „1988, an hotărâtor în înfăptuirea noii revoluţii agrare”. Articolul avea ca obiect „recenta plenară lărgită” a Consiliului Naţional al Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Gospodăririi Apelor, acolo unde tovarăşul Nicolae Ceauşescu avusese o cuvântare care pentru participanţi a reprezentat „o înflăcărată chemare şi un însufleţitor program”. Cine a prezentat de la Botoşani documente pe marginea „însufleţitorului” program? Eugen Niţură, director general Direcţia Agricolă şi totodată preşedintele biroului executiv al Consiliului Judeţean al Agriculturii şi Gheorghe Groza, preşedintele Consiliului Uniunii Judeţene a Cooperativelor Agricole de Producţie. „Făcând o profundă şi exigentă analiză a activităţii desfăşurate în anul 1987”, dezbaterile au relevat „în lumina orientărilor şi sarcinilor reieşite din magistrala cuvântare” o mulţime de chestiuni. „Preocuparea pentru traducerea în viaţă a programelor speciale, pe domenii de activitate, extinderea experienţei avansate a unităţilor fruntaşe din ţară şi judeţ şi aplicarea întocmai a tehnologiilor de producţie, cu accent pe sporirea calităţii lucrărilor, s-a materializat în obţinerea unor recolte superioare anilor anteriori”. Nu au fost însă doar aspecte pozitive prezentate la întâlnirea cu tovarăşul. Astfel, „în spiritul exigenţelor formulate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu”, s-a criticat modul defectuos de exploatare a sistemelor de irigaţii, „insistându-se asupra slabei preocupări manifestate pentru asigurare şi organizarea echipelor de udători”. Astfel, dintr-o analiză judeţeană a reieşit că IAS Cătămărăşti, IAS Dângeni, SMA Bucecea, Dragalina, Suliţa, CAP Rânghileşti, Avrămeni, Blândeşti au avut producţii sub plan.

„Trebuie să acţionăm ca adevăraţi revoluţionari”

Ca să îi „însufleţească” până la capăt pe agricultori, la rubrica "în agricultură”, acelaşi Eugen Niţură, anunţă într-un supratitlu că, „Se apropie momentul declanşării campaniei de primăvară”, titlul fiind unul cât se poate de mobilizator: „Însămânţările pregătite cu maximă răspundere”. Planul este ambiţios încă din primul paragraf, în care se anunţă că peste 200.000 de hectare urmează a fi însămânţate. La al doilea se trece deja la clasicul pupincurism comunist: „Sunt clare pentru toţi lucrătorii ogoarelor indicaţiile tovarăşului secretar general al partidului, preşedintele Republicii, aşa cum au fost date ele la plenara din februarie a.c. a Consiliului Naţional al Agriculturii. De asemenea, ştim cu toţii şi avem în vedere în mod obligatoriu observaţiile ce ni le-au făcut tovarăşul Nicolae Ceauşescu în anul trecut cu prilejul vizitei de lucru în judeţul nostru”. Care era observaţia de bază făcută de Ceauşescu? Să se însămânţeze mai timpuriu pentru a preveni seceta de primăvară.

insamantari Eugen Nitura

Urmează apoi o adevărată pildă de jurnalism comunist, o frază care se întinde în ziar pe 24 de rânduri, pe care nu ne-am permis să o tăiem aşa că o redăm în întregime. „Iată, luate la un loc argumente care ne determină pe noi cei ce lucrăm în agricultură, ca activişti de partid şi specialişti, să reflectăm adânc, deplin responsabil la modul cum acţionăm pentru ca, prin activităţi bine coordonate, să obţinem maximum de eficienţă – asigurând seminţelor cele mai bune condiţii de germinare de utilizare a umidităţii pentru răsărire şi înrădăcinare încât pe întregul parcurs al perioadei de vegetaţie – potrivit cu cerinţele fiecărui soi, fiecărei specii, să asigurăm dezvoltarea viguroasă a plantelor, vigoare în măsură să ne garanteze, alături de celelalte măsuri ce se vor aplica pe parcurs, toate condiţiile de a obţine producţii la nivelul exigenţelor noii revoluţii agrare”. Marea dorinţă a lui Eugen Niţură era să aibă candidaţi la „înaltul titlu” de „Erou al noii revoluţii agrare” şi, pentru ca „această aspiraţie să devină un fapt real” anunţa câteva obiective la însămânţatul timpuriu: 3210 ha de ovăz şi 8000 ha orzoaică de primăvară. Însă, „spiritul comunist, de exigenţă, ne înseamnă să nu fim mulţumiţi cu ceea ce am făcut până acum”, aşa că îşi propunea producţii medii la hectar de 40 tone la cartofi, 60 de tone sfeclă de zahăr şi 15-20 tone porumb ştiuleţi. Textul se încheia cu câteva îndemnuri mobilizatoare:
„Să acordăm cea mai mare atenţie folosirii pământului – redării în circuitul agricol a ultimei palme de teren neproductiv în prezent”
„Trebuie să acţionăm ca adevăraţi revoluţionari” pentru „înfăptuirea hotărârilor Congresului al XIII – lea şi Conferinţei Naţionale ale Partidului”.
„Şi apreciez, cu toată răspunderea, că dispunem de condiţii ca nivelul aportului agriculturii judeţului la dezvoltarea economică generală a acestor plaiuri poate să crească substanţial prin tot ceea ce facem acum fiecare unitate agricolă, în fiecare comună, aşa cum a indicat secretarul general al partidului la cea de-a IV – a Conferinţă pe ţară a preşedinţilor consiliilor populare”.

În comunism buni la agricultură, în democraţie buni la Eltrans, Apa Grup, Protecţia Plantelor, PRM şi partidul şefului SRI

Autor? „Ing.Eugen Nițură, vicepreședinte al Consiliului Popular Județean, director general DGA Botoșani”. Primul agricultor al judeţului din 1988 este întâiul PRM-ist al judeţului de după 25 de ani. Eugen Niţură este liderul filialei Botoşani a Partidului România Mare, iar în legislatura 2008 – 2012 a fost şi consilier judeţean. De-a lungul timpului a fost membru AGA la SC Apa Grup SA şi al consiliului de administraţie de la SC Eltrans SA. Agricultură, apă şi canalizare, transport electric, nici un ţel nu-i de neatins pentru un vajnic comunist.
Gheorghe Groza, cel care dădea lecţii la plenare, a încetat din viaţă după revoluţie, nu înainte de a fi la rândul său consilier judeţean şi a coordona la Botoşani Partidul Naţional Român înfiinţat de fostul şef al SRI, Virgil Măgureanu. A fost inclusiv director la SC Protect Plant SRL, societate înfiinţată de Consiliul Judeţean pe osatura fostei Direcţii de Protecţie a Plantelor, firma CJ sfârşindu-şi activitatea în faliment.

Hop şi directorul pe viaţă Gheorghe Dănilă

Tot din agricultură apare şi omul care s-a lăudat după revoluţie că a fost o viaţă director. „Răspunzând unor stringente cerinţe ale unităţilor agricole din judeţ privind asigurarea unor piese de schimb deficitare pentru tractoare şi maşini agricole, AEIPI Botoşani a luat iniţiativa organizării unei turnătorii de fontă, care va intra în producţie în cursul trimestrului viitor. Având o capacitate de rulare de 100 t anual turnătoria va utiliza, cu precădere, material refolosibil – fontă şi neferoase (De la Gheorghe Dănilă)”, se relata în numărul 4862 de vineri 19 februarie al „Clopotul”. Fostul comunist Gheorghe Dănilă a devenit după revoluţie PSDR-ist sau PNL-ist, ultima dată fiind aprig susţinut de Florin Ţurcanu pentru a rămâne director la Camera Agricolă Judeţeană, însă culmea, după ce ex-deputatul a devenit preşedinte la Consiliul Judeţean, nu şi-a mai câştigat funcţia din vremea mandatului lui Mihai Ţâbuleac.

Mama eroină care mulţumeşte partidului prin Iavorenciuc

În numărul 4861 din 12 februarie 1988 regăsim o adevărată odă închinată familiei, prezentată drept un „stup de albine”. Este povestea Aspaziei şi a lui Petru Leonte, care au cinci băieţi şi şapte fete „părinţii acestor copii strânşi precum cele 12 luni ale unui an îmbelşugat”. Cu o duzină de copii, cel mai mare de 27 de ani, cel mai mic abia pregătindu-se de clasa I, părinţii care se apropiau de 50 de ani nu se plângeau de greutăţi. Ba mai mult, mama se mira cum se vaită că au probleme părinţi cu doar unu sau doi copii, după care se închina partidului. „Copiii pe care îi ai trebuie să îi creşti în spiritul muncii, al respectului faţă de muncă şi oameni. Să ştie de tată şi de mamă. Oriunde ar fi, să îşi aducă aminte de povaţa înţeleaptă a părinţilor. Copiii, precum îi creştem, aşa îi avem. Socotind, statul mi-a pus la dispoziţie o jumătate de milion de lei ca să îmi îngrijesc copioi corespunzător. Iar eu dau ţării copii pe măsură”, spunea Aspazia Leonte. Concluzia autorului? „O familie mare, împlinită, cu 12 spice de grâu, precum un an împlinit în toate cele 12 luni ale sale, aceasta e familia Aspazia şi Petru Leonte din Pomîrla”.

Inimii i-ai redat curajul / Rostind calea adevărului / Măreţia sudorii faptelor

Autorul, învăţătorul Gheorghe Iavorenciuc, revenea în numărul 4863 din 26 februarie 1988 cu o odă dedicată pensionarilor, la rubrica „Consemnări”: „A număra anii înseamnă a număra faptele”. În rezumat, vârstnicii comunei nu au astâmpăr şi muncesc în continuare, majoritatea la CAP, bineînţeles. De exemplu, „fostul impiegat de mişcare al Autogării Dorohoi – Vasile Atitieni, este proaspăt membru al CAP şi poartă zi de zi bucuria roadelor pământului. Treaba merge ca pe roate”. Şi asemenea lui Atitieni, „sutele de pensionari de la cooperativa agricolă îşi continuă munca pe ogor spre a da din pilda vieţii lor celor tineri sau se îngrijesc din gospodării”. Finalul este de-a dreptul emoţionant: „Bătrânii cei tineri ai Pomârlei, precum Stejarul, răsplătesc viaţa şi locurile cu fructele înţelepciunii, ale muncii şi perenităţii, dezvăluind între zâmbet şi lacrimi o mare dorinţă de ani mulţi, fericiţi şi sănătoşi. Ceea ce le dorim şi noi, din toată inima!” Acelaşi Gheorghe Iavorenciuc ne aduce şi poezia „Partidul”:Pe chipuri / Ai aşezat zâmbetul viu / Precum ninsoarea împăcată a florilor / Peste mugurii primăverii / În ochi ai aprins lumina / Veşnicind flacăra nestinsă / A veacurilor însângerate. / Inimii i-ai redat curajul / Rostind calea adevărului / Măreţia sudorii faptelor. / Sufletului i-ai dăruit liniştea / Raza de început şi sfîrşit a gîndului liber. / Cu aurul de pîine / al ogoarelor / ai sărutat fruntea copiilor / şi ai şoptit: / Acesta este chipul prezentului tău / Patrie.

Vă este frig? Mai puneţi fraţilor un rând de geamuri

În februarie 1988, în numărul 4860 din „Clopotul”, locuitorii din Botoşani deveneau principalii vinovaţi pentru lipsa căldurii. „Din nou despre căldura în apartamente” era titlul unui articol care poate mai firesc ar fi fost să se intituleze „Din nou despre frigul în apartamente”. Cititorilor li se aduce la cunoştinţă că EGCL a luat „o seamă de măsuri” pentru „conservarea căldurii în apartamente”. Printre altele, 3.500 ml de izolaţii la conducte au fost refăcute, iar la cererea a peste 100 de locatari echipele EGCL au curăţat calorifere şi au înlocuit „cu sprijinul consiliului popular municipal”, fireşte, caloriferele îngheţate…, ei aici, e aici, din vina cui? „Din vina locatarilor neglijenţi”. Practic, în text oamenii sunt făcuţi răspunzători de lipsa căldurii. „Toate acestea măsuri, ca şi altele, au contribuit, fără îndoială, la o conservare corespunzătoare a căldurii în apartamente, aspect, de altfel, sesizat, de mulţi locatari. Sunt însă, locatari care se mai plâng, că în apartamentele lor nu au căldură suficientă. Dar aceasta, evident, în cele mai multe cazuri, din cauza propriilor neglijenţe, a lipsei spiritului gospodăresc. Din controalele efectuate a rezultat, cu prisosinţă, această vină”. Şi ca totul să fie clar se dau şi câteva exemple: într-un apartament din Primăverii un calorifer funcţiona defectuos, fără ca locatarul să sesizeze acest aspect la EGCL, iar la locatara Mariu Jucu se repară totul degeaba pentru că la sufragerie, dormitor şi baie are câte un singur rând de geamuri. Concluzia? „E şi firesc ca asemenea neglijenţe să afecteze negativ gradul de căldură în apartamente”, iar soluţia pentru sporirea căldurii era „monumentală”, oamenii să-şi pună şi al treilea rând de geamuri.

Clopotul caldura apartamente

Inginer şef EGCL, tovarăşul inginer Dan Andraşcu recomandă:
-    Montarea celui de-al treilea rând de geam la apartamentele situate pe colţ, cu expunere nordică
-    Etanşiezarea geamurilor cu bandă purfix (care se poate procura din unităţile comerciale)
-    Montarea de praguri la uşile de la intrare în apartament, cât şi la celelalte dintre camere
-    Aerisirea încăperilor să nu depăşească o oră
„Se recomandă evitarea uscării lenjeriei în apartament, aerisirea băii după programul de apă caldă sau spălarea rufelor, ceea ce conduce la prevenirea condensului şi igrasiei pe pereţi”.
Şi Dan Andraşcu s-a stins după revoluţie, răstimp în care a condus ani buni Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Botoşani.

De la "tovarăşul Mihai Baltă" la "tovarăşul liberal Nelu Ciornei"

Acelaşi prime numere ale Clopotului de acum un sfert de veac ni-i mai aduc în prim plan, printre alţii, şi pe Viorel Alexandru, cu un text strict financiar însă, fără referiri politice, pe „tovarăşul Mihai Baltă” de la Întreprinderea de Gospodărie Comunală, dar şi pe „Ing.Nelu Ciornei, vicepreşedinte al Consiliului Popular al oraşului Dorohoi”, care face apologia sistematizării celui de-al doilea municipiu al judeţului. În numărul 4863 din 26 februarie 1988 autorul informează că, demarată în 1960, sistematizarea a început în realitate la Dorohoi abia după… Congresul al IX – lea. „Cele 6.200 de apartamente construite în ultimii 25 de ani, grupate în unităţi urbanistice complexe – cartierul Al. I. Cuza, Olinescu, Gheorghe Doja, Plevna, Victoria şi zona centrală a oraşului şi care conturează personalitatea urbană a Dorohoiului sunt o transpunere în practică a orientărilor şi indicaţiilor secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşesc, asupra sistematizării locuinţelor”. Aşadar, tot spiritul vizionar al „Cârmaciului” a făcut urbanism la Dorohoi, determinând autorităţile din municipiu să urmărească permanent utilizarea raţională a terenului şi resurselor locale.

Nelu Ciornei sistematizare Dorohoi

„Beneficiind de politica ştiinţifică a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, de dezvoltare armonioasă a tuturor zonelor ţării, la Dorohoi s-a conturat o puternică zonă industrială”, punându-se în funcţiune în două decenii IMUGDP, secţia porţelan şi vitrus a ISP, ateliere lemn-metal şi cuptoare la IJPIPS, s-a extins întreprinderea de confecţii „Orientările date sistematizării de Plenara CC al PCR din 23-24 iunie 1986 au deschis noi orizonturi dezvoltării economice şi sociale a oraşului”. Astfel, s-a redus suprafaţa construibilă cu 100 hectare, care a fost redată agriculturii. Nu lipseau planurile măreţe. Până la sfârşitul cincinalului se promitea racordarea a încă 1.585 apartamente la reţeaua de gaz, iar în celălalt cincinal sistematizarea cartierelor „Jijia” şi „Republicii” prin construirea a încă 3.700 de apartamente, „îndeplinirea acestor obiective de natură să ridice oraşului Dorohoi pe noi trepte de civilizaţie şi progres”.Nelu Ciornei a încercat să-şi ridice oraşul spre noi culmi de civilizaţie şi progres şi după revoluţie, când din comunist s-a făcut liberal, calitate în care în trecutul mandat dădea lecţii de urbanism, sistematizare şi construcţie în Consiliul Local Dorohoi în legătură cu reabilitarea Bulevardului Victoriei. Victorie şi atât, nu Victoriei Socialismului.