A fost omul care și-a plimbat întotdeauna mânecile în buzunarele goale. Pentru că mâinile și le împrumutase îngerilor. A trăit doar 59 de ani. S-a stins din viață într-un 7 ianuarie, în ziua Sfântului Ioan Botezătorul.
Constantin, Omul lui Dumnezeu, născut în ziua Sfântului Ioan Botezătorul, este poetul care a scris cu dinții, artistul care a creat cu aripile de înger.
"Am dat peste un om/ care nu știe să facă un rău bine;/ fericit pentru acest lucru/ în fericirea lui/ fără margini". Astfel povestea despre sine, în Autoportret. Cuvinte de o curățenie biblică, întocmai Fericirilor: Fericit în fericirea fără margini.
Constantin Dracsin, cu numele real Costache Gugoașă, s-a născut la 20 iulie 1940, în satul Draxini, comună Bălușeni, județul Botoșani, și s-a stins din viață la 7 ianuarie 1999, în ziua Sfântului Ioan Botezătorul.
Este înmormântat la Cimitirul Eternitatea, din Botoșani.
A fost poet, grafician, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației Artiștilor Plastici Amatori din București. A publicat în timpul vieții opt volume (primul în 1981), numeroase grupaje de poeme în reviste literare ("Cronică", "Ateneu", Luceafărul", România literară").
Dracsin a fost omul care și-a plimbat întotdeauna mânecile în buzunarele goale. Pentru că mâinile și le împrumutase îngerilor. Așa și-a început joaca. Joaca de-a poezia, de-a chinul, de-a viața.
Un poet care și-a trecut cuvintele printre dinți și le-a prefăcut în poem. Un artist care, pentru că nu avea mâini, a desenat cu ochii. Poetul care a creat minuni cu creionul între dinți.
Încă prea puțin cunoscut printre botoșăneni, aproape uitat de străzile pe care le-a străbătut, Poetul își urmează acum nemurirea pentru care se pregătise amănunțit timp de 59 de ani.
Din pricina unei necruțătoare boli, din copilărie nu și-a mai folosit mâinile, scriind și desenând cu dinții. O luptă căreia Constantin Dracsin i-a dat un sens, devenind unul dintre cei mai apreciați poeți, dar și un foarte bun grafician.
A avut numeroase expoziții personale în Botoșani (1985, 1987, 1988, 1989, 1992, 1999), Iași (1988), București (1991), Essen, Germania (1991) și Olanda (1993). Prezent în colecții particulare din țară și străinătate. A realizat 146 de lucrări de grafica.
Despre opera sa au scris referințe critice: Ioan Alexandru, Virgil Mazilescu, Laurențiu Ulici, Daniel Dumitriu, Traian T. Coșovei, Radu Negru, Constantin Pricop, Valentin Ciucă, Dumitru Țiganiuc, Emil Iordache, Gellu Dorian.
Ultima poezie scrisă de Constantin Dracsin datează din data de 13 decembrie 1998 (15 ani de la moartea lui Nichita Stănescu):
"Doamnelor și domnilor,
Dacă n-o să vă supere
ce o să spun -
astănoapte l-am visat pe Nichita.
mi-a vorbit în felul următor:
mă zvârlugă
de mâine o să te păzească doi îngeri;
eu încerc să "înmân"
acel mâine
cât mai încolo"
Gheorghe Iavorenciuc, cel care a păstrat cele mai multe dintre desenele și manuscrisele poetului, a amenajat – în mare parte păstrând standardele unui muzeu memorial – un spațiu dedicat celui care a scris cu dinții, dar a trăit prin văz.
Un spațiu care era mai mult decât necesar și care, desigur, se cuvenea să fie construit într-un cadru instituțional, în semn de respect și de recuperare a memoriei. Iată că inițiativa vine, într-un târziu, din mediul privat.
Gheorghe Iavorenciuc a deschis expoziția publicului doritor de artă, turiști din Botoșani și din țară călcând pragul Complexului Muzeal.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
