S-a stins discret, într-o singurătate sfâșietoare, dar a lăsat în urmă sute de versuri.
Constantin Cristescu a avut parte de o moarte cruntă. El s-a stins singur în locuința sa din Parcul Tineretului, din municipiul Botoșani, fiind găsit abia după patru zile de la deces.
Trupul neînsuflețit al celui care a fost Constantin Cristescu este depus la Capela Cimitirului Pacea din municipiul Botoșani. Până astăzi, la ora 11.00, când va avea loc înmormântarea.
Spirit boem, dar locuit de un bun simț apreciat printre confrați, Constantin Cristescu era cunoscut în cercurile literare ale Botoșaniului. El scria poezii, activând și în unele dintre cenaclurile urbei.
A debutat cu poezie în anul 1974, în revista "Izvoare”, din Câmpulung-Moldovenesc. A publicat poezie în ”Zori Noi”, ”Clopotul”, ”Gazeta de Botosani”. A luat parte la înființarea zirului ”Atitudunea”.
Pe pagina de Facebook a publicat numeroase poeme, unele dintre ele premonitorii: ”Luaţi lutul di-mprejurul meu/ Şi florile ce-mi cresc pe piept,/ Spre noapte cu-ntuneric greu,/ Ori azi ,ori mâine mă îndrept”.
Un fel de rugă (Constantin Cristescu)
Luaţi lutul di-mprejurul meu
Şi florile ce-mi cresc pe piept,
Spre noapte cu-ntuneric greu,
Ori azi ,ori mâine mă îndrept.
Vă las bucata mea de-o clipă,
O lacrimă ce-am învelit în vis,
Prin ultima bătaie din aripă,
Un ultim pas în hohote de râs.
Sub umbra crucii la hodină,
Am pus trei saci cu amintiri,
Luminile tăcute dau lumină,
Iar de-oi tăcea să nu te miri.
Când am să pot,am să revin,
Plutind prin adierile de vânt
Şi pentru voi iar am să-nchin,
Pocal cu-aromă din cuvânt .
O rugă doar mai am cuminte,
Să mă uitaţi de sunt stingher,
Să mă-ngropaţi lângă cuvinte
Şi visele-mi, să le lăsaţi pe cer.
