Este sărbătoare în una dintre cele mai importante parohii din municipiul Botoșani.
Pe locul unde astăzi biserica "Sf. Ilie", pe la 1778 exista o biserică de lemn. Acest lucru reiese din Catastihul dat de Mitropolitul Calimah în anul 1778 luna mai 13, breslei blănarilor din târgul Botoşani, prin care le aşează breasla şi-i întăreşte a-şi săvârşi praznicul de Sf. Ilie, iulie 20.
Ctitorii sunt blănari din oraşul Botoşani. Ei dărâmă biserica din lemn şi în anul 1809 zidesc mai întâi clopotniţa. Deasupra uşii la intrare citim următoarea inscripţie: "Această clopotniţă s-a făcut prin silinţa epitropilor Chiriac Staroste, Ştefan Patatu, Gheorghe Paiu, Erei Constantin cu cheltuiala domniilor sale, şi toată breasla blănarilor şi altor ctitori, care au făcut ajutor, 1809 iulie 20". Deci la 20 iulie 1809 clopotniţa era construită". După terminarea clopotniţei, breasla blănarilor fac un contract cu pietrarii Constantin Sin Iordache, Ilie Ciobanu şi cu epitropii bisericii "Sf. Ilie", ca să zidească din nou biserica "Sf. Ilie".
Contractul se încheie la 8 aprilie 1837, în Botoşani la Isprăvnicie. În primăvara anului 1838, a doua zi după Duminica Tomii, se pune temelia noii biserici, în acelaşi loc, unde fusese cea veche. La 18 iunie se termină de construit biserica în întregime. La 1 octombrie 1843 se termină şi de acoperit, şi în aceiaşi toamnă s-a sfinţit.
Această biserică s-a construit cu banii adunaţi de breasla blănarilor şi alţi pioşi. Pe o piatră de pe turnul de la mijlocul bisericii se află scris 1843 iunie 18 precum şi o mulţime de nume Teodor Preot, Diacon Micu, Zoe Presvitera şi alte nume care probabil au construit la zidirea bisericii.
Clopotniţa construită în 1809 fiind solidă, a rămas alipită la noua biserică. Biserica este construită din piatră şi cărămidă, cu zidurile în grosime de 2-4 metri. Este monument istoric, monumentală ca mărime şi construcţie. În exterior are ornamentaţii formate din mai multe coloane rotunde care se termină cu capiteluri, turnul de deasupra naosului are două garnizuri, sub şarpantă şi jos, la fel şi clopotniţa. Are 5 geamuri mari dreptunghiulare, arcuite în partea de sus. Uşa de la intrare în pridvor şi cea de la intrarea în pronaos, sunt ferecate în bare şi nituri de fier şi alte ornamentaţii. Pronaosul este despărţit de naos printr-o arcadă din zid. Are cafas pentru cor. Naosul are un turn foarte înalt cu 3 geamuri bune şi 3 oarbe. Catapeteasma este artistic lucrată de către pictorul N. Străjescu, cu cheltuiala epitropului Iordache Ciolac în anul 1871.
Între 1992-1997 se construieşte complexul parohial cuprinzând o cantină de ajutor social la demisol, birou parohial, muzeu de obiecte bisericeşti la parter şi casă parohială la etaj. Între 1996-1997 s-a făcut reparaţia interioară cu pregătirea pereţilor pentru pictură. În 1998 începe pictura interioară în tehnica frescă executată de echipa pictorului arhitect Gheorghe Bratiloveanu din Suceava, lucrare întreruptă în anul 2000 din lipsă de fonduri. În 2001 se începe şi este în desfăşurare reparaţia exterioară şi schimbarea acoperişului cu tablă de cupru.
Cantina de ajutor social oferă zilnic începând din decembrie 1998 un prânz cald la un număr între 110-240 de persoane cu grave dificultăţi materiale.
De la 1 iunie 1990, aici slujește pr. Lucian Leonte, protopop al Protopopiatului Botoşani.
Sfântul Ilie este cinstit în data de 20 iulie. Ilie era fiul unui preot al Legii vechi, care locuia în cetatea Tesve, din Galaad (Israel), situată dincolo de Iordan. De aici avem și numele prorocului-Ilie Tesviteanul. Potrivit tradiției, Sovac, tatăl lui Ilie, a văzut oameni îmbrăcați în veșminte albe care îl înveleau pe Ilie în haine de foc și îi dădeau să mănânce o flacără. Preoții templului din Ierusalim au interpretat vedenia astfel: Ilie a fost ales de Dumnezeu pentru slujirea profetică.
Sfântul Ilie a trăit cu peste opt sute de ani înainte de întruparea Mântuitorului, pe vremea regelui Ahab. Și-a desfășurat activitatea în regatul Israel din Samaria.
Regele Ahab, la îndemnul soției sale, introduce în regatul israelitean cultul zeului Baal. La porunca lui Dumnezeu, Sfântul Ilie ajunge la curtea regelui Ahab și îi vestește acestuia că Dumnezeu va pedepsi poporul prin secetă. Cerurile vor fi închise timp de trei ani și jumătate.
Sfântul Ilie se ascunde de furia lui Ahab la pârâul Cherit, unde va fi hrănit de un corb, apoi la văduva din Sarepta Sidonului. În casa acestei văduve, prorocul Ilie va face minuni: îl va învia pe fiul acesteia și îi va înmulți făina și uleiul.
Spre sfârșitul anilor de secetă, pentru cunoașterea adevăratului Dumnezeu, Sfântul Ilie îi propune împăratului să ridice un jertfelnic pe Muntele Carmel și să se roage mai întâi prorocii lui Baal, apoi el lui Dumnezeu. Acesta a fost momentul în care Ilie a înlăturat cultul zeului Baal. El a reușit să coboare foc din cer peste jertfă să, ceea ce 450 de preoți ai lui Baal nu au reușit să facă.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
