Mărturii greu de crezut au putut fi auzite la Botoșani.
Octavian Bjoza este președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR) și a fost la Botoșani, la finele săptămânii trecută.
A vorbit despre chinurile pe care le-au îndurat în închisorile comuniste zeci de mii de români, printre care și botoșăneni.
Amintirile îi erau încă extrem de vii. Le-a redat în fața unei săli pline cu elevi și oficialități, un public pe care l-a câștigat imediat, încă de la primele cuvinte pe care le-a rostit.
Octavian Bjoza a povestit lucruri inimaginabile și totuși rupte dintr-o realitate demult apusă însă neuitată de cei care au trăit-o. Și a considerat că este necesar ca viitoarele generații să știe cât au pătimit victimele regimului comunist, de la copii până la studenți și adulți.
Redăm în continuare câteva fragmente din discursul pe care l-a avut Octavian Bjoza la Botoșani:
„Criminalii au trăit bine-merci printre noi. Unii dintre ei încă mai trăiesc. Iar pensiile sunt de cel puțin de trei ori mai mari decât ale noastre. Iată patria recunoscătoare eroilor săi. O patrie plină de eroi, dar pe care nu știm să-i cinstim. Nu avem nevoie de aceste ultime jaloane în ale moralei pe care tânăra generație de astăzi să le urmeze. Este incredibil, dar adevărat”
„Securitatea îi bate cu bestialitate pe studenți până când unii dintre ei au cedat și au semnat angajamente cu Securitatea că acceptă în schimbul de a nu mai fi bătuți și a unei hrane mai bune, au acceptat să-și badă frații de luptă și suferință de până mai ieri. Și așa zisele echipe ale lui Eugen Țurcanu au purces la acțiune și au bătut bestial”
„Te puneau să scrii că ai trăit cu mama, cu sora, cu o capră, cu o gâscă: scrie, tu-ți crucea mă-ti de bandit, scrie că așa se va scrie istoria. Este incredibil, aceste documente există. Când venea Crăciunul și Anul Nou studenții erau puși să meargă în șir indian, să-și lase pantalonii în jos și fiecare trebuia să-l lingă în fund pe cel din fața lui. Că dacă nu o făcea bătăile erau cumplite. Le-au intrat coastele în plămâni, le ieșea sângele pe nas, pe ochi, pe gură, pe urechi. Avem numele lor și cei care au bătut și victimele acestora”
„La Crăciun și la Paște, studenții, tot așa în șit indian, treceau prin fața la doi torționari. Primul torționar ținea în mână un penis sculptat în lemn sau în săpun de rufe pe care trebuia să-l săruți. Treceai la al doilea torționar care într-o gamelă avea amestecat urină cu fecale și trebuia să înghiți o lingură ca să te cumineci, că venea Paștele sau Crăciunul. S-a întâmplat în România, la Pitești. Este incredibil”
„În celule nu aveam grup sanitar sau apă curgătoare. Aveam două hârdaie, unul pentru a ne face nevoile, altul cu apă ca să bem și mai săreau stropii dintr-o parte în alta, nu avea cum, că spațiul era mic. Astăzi deținuții primesc despăgubiri pentru spații mici. Știți că noi la ferestre aveam scânduri, nu intra nici lumina, nici aerul în celulele noastre. În vara lui 1959 în Penitenciarul de la Gherla eram trei și jumătate într-un pat metalic. Șapte deținuți la două paturi, într-o temniță în care nu intrau, decât forțând lucrurile până la 2.000 de deținuți. Noi eram 7.000”
„Am întâlnit unul care făcuse închisoare la Lubianka la Moscova și ne-a mărturisit că rușii erau totuși mai buni la suflet. Parcă nu erau chiar atât de răi”
DESCARCA APLICATIA BOTOSANEANUL PENTRU MOBIL:
