29 mai 2016.
A fost ultimul meci în care Botoșanii l-a iubit pe Mișu, fiul adoptat tocmai din Camerun de iubitorii sportului cu balonul rotund. ”Mișu, Mișu, Mișu” am tot auzit în ultimele meciuri pe Stadionul Municipal.
I-au scandat numele lui Michael Ngadeu Ngadjui mii de oameni. Nici el nu își va mai auzi numele împrumutat de la români, nici noi nu-i vom mai aplauda evoluțiile.
Și Botoșanii mai pierde un căpitan!
A fost poate unul dintre cei mai de caracter jucători de culoare care a avut un loc în vestiarul de la FC Botoșani. Mereu tăcut și preocupat de propriile probleme, totdeauna însă disponibil pentru coechipieri.
A fost ales căpitan deși nu rezona cu ceilalți prin dulcele grai românesc.
A primit banderola modest și a purtat-o cu mândrie atât cât a îmbrăcat echipamentul clubului din nordul Moldovei.
Mișu ne părăsește și pleacă la un salariu dublu și la o echipă care strânge probabil de trei ori numărul spectatorilor de la Botoșani, la un meci de campionat. Se prea poate ca și acolo să-și găsească un nume de împrumut sau îl va purta pe-al nostru în suflet.
Suporterii FC Botoșani și-au luat bun rămas de la Mișu, camerunezul care a devenit luni la rând botoșănean. Mișu a prins sutele de mâini care s-au agățat de gardurile de la stadion și a luat de la fiecare câte un strop din bucuria ce o dă fotbalul. A semnat autografe pe hârtiuțe, mingi sau tricouri, ultimele din echipamentul imaculat al roș-alb-albaștrilor și a și părăsit orașul.
Definitiv de data asta.
Mișu, Mișu, Mișu!
