O parte dintre elevii botoşăneni fac orele de educaţie fizică în condiţii greu de imaginat. Deşi au performanţe sportive deosebite, adolescenţii sunt umiliţi şi nevoiţi să facă sport la -20 de grade, într-o sală care stă să cadă, sau în clasă, printre bănci. Singurul teren în aer liber este de fapt un tăpşan fără iarbă, de mici dimensiuni.
Oraşul Ştefăneşti se află la graniţa de nord a României, în judeţul Botoşani. Mai precis este situat chiar lângă punctul de frontieră de la Stânca, cu Republica Moldova. Oraşul este sărac, iar localnicii aşiderea. Cu toate acestea aici funcţionează unul dintre cele mai populate licee ale judeţului. Se numeşte ”Ştefan Luchian” şi are peste 700 de elevi. Majoritatea sunt veniţi din satele învecinate, majoritatea din familii de agricultori şi crescători de animale.
Deşi nu excelează la olimpiadele dedicate ştiinţelor, elevii de la Ştefăneşti sunt un adevărat fenomen în lumea sportivă. Antrenaţi de profesorii de sport, aceştia reuşesc să ajungă mai mereu pe podiumurile competiţiilor şcolare, mai ales la pentatlon, cros şi fotbal. Cum este deja o obişnuinţă în România, statul nu face nimic pentru a-i ajuta pe aceşti copii să facă performanţă. Din contră la Ştefăneşti, le mai pune şi beţe în roate. Mai precis, condiţiile pentru desfuşurarea orelor de educaţie fizică sau pentru antrenametele în vedere competiţiilor, sunt de multe ori inumane. La Ştefăneşti aptitudinile şi performanţele elevilor sunt răsplătite, de aproape 14 ani cu indiferenţă şi bătaie de joc.
Cei aproximativ 700 de elevi ai Liceului ”Ştefan Luchian” din Ştefăneşti au câte două ore de sport pe săptămână. La acestea se adaugă antrenamentele pentru competiţii având în vedere că mulţi dintre aceştia au aptitudini şi participă la competiţii sportive şcolare. Locul în care aceşti elevi făceau sport -până în luna februarie a acestui an era o sala de sport din curtea liceului. La prima vedere, în afară de bucăţile căzute de tencuială, sala pare într-o stare cât de cât acceptabilă. O comisie a Primăriei Ştefăneşti şi a Liceului a decis însă, în luna februarie că această sală de sport reprezintă un pericol pentru elevi.
Aşa şi era, de ani buni şi se pare că doar o minune a făcut ca elevii să scape întregi de la orele de sport. Pe scurt, pereţii se desprind, podeaua este vălurită iar apa şi căldura sunt inexistente.
” Nu avem încălzire, instalaţie de apă, nu funcţionează grupurile sanitare, au apărut deplasări ale panourilor din care este făcută sala, au apărut denivelări în pardoseală. Chiar şi la instalaţia electrică ar fi uşoare probleme. În urma procesului verbal constatator al comisiei ni se recomandă suspendarea activităţii în sala de sport, tocmai luându-se în considerare siguranţa copiilor”, spune pentru Adevărul, Elena Marineac directorul Liceului din Ştefăneşti
Sala a fost dată în folosinţă în 2004 şi încă de la început nu a avut reţea de apă şi încălzire, problemele ulterioare apărând treptat. În aceste condiţii elevii au făcut ore de educaţie fizică, ani de zile, pe unde au putut. În timpul iernii făceau sportul în clasă, printre bănci.
”Stăteam în clasă şi jucam şah sau altceva. Când era frig nu se putea lucra în sală”, spune Paula Hriţcu, elevă la Liceul din Ştefăneşti.
Iar cum frigul bântuie cea mai parte a anului la Ştefăneşti, orele de educaţie fizică se putea face afară doar câteva luni pe an. Sala a fost folosită în aceşti 14 ani dar uneori în condiţii extreme. Băieţii s-au antrenat şi la -20 de grade Celsius.
”Echipa de fotbal, de exemplu, chiar şi în perioada vacanţei de iarnă, cu acordul lor, noi venim în sală şi ne antrenăm. Sunt condiţii de -10, -20 de grade. Mai frig ca afară”, spune Raluca Vaipan, profesor de educaţie fizică la Ştefăneşti.
Acelaşi cadru didactic spune că din cauza frigului din sală, în fiecare an ajunge să facă tratament injectabil.
” Până să vin la Liceul Ştefăneşti nu am ştiut ce înseamnă penicilină. De atunci, în fiecare iarnă câte o săptămână, două în concediu medical, injectabil la şase ore„, adaugă Raluca Vaipan.
De altfel din cauza lipsei condiţiilor profesorii se plâng că nici nu pot respecta programa şi că sunt nevoiţi mereu să se adapteze.
Nici atunci când este cald afară, elevii nu au parte de condiţii bune pentru antrenamente sau ore de educaţie fizică. Au la dispoziţie doar un tăpşan, fără iarbă, de dimensiuni reduse şi fără marcaje. Singurul beneficiu este groapa de nisip, unde se pot antrena pentru probele de pentatlon, sărind la groapă şi aruncând greutăţi.
”Ar trebui şi un teren. Noi mergem pe terenul mare de la Ştefăneşti dar noi ca să ajungem pe acel teren avem nevoie de 15 minute minim, ca să plecăm din curtea şcolii, în formaţie până la teren, în condiţiile în care noi traversăm strada de două ori. Ajung pe terenul de sport, sunt deja obosiţi, mai bate soarele, copilul nu-i hrănit, îl pun să alerge două ture de teren, dacă poate şi cade jos. Se odihneşte 10 minute şi trebuie să mă întorc la şcoală. Asta nu este oră de educaţie fizică”, spune Raluca Vaipan.
Şi asta în condiţiile în care cu multă muncă şi implicare a profesorilor de educaţie fizică, elevii obţin rezultate deosebite mai ales la pentatlon, cros şi fotbal. Raluca Vaipan crede că dacă elevii ar avea condiţii mai bune, performanţele lor ar fi chiar pe măsura talentului şi a muncii depuse.
” Avem calităţi ale copiilor care dacă am avea condiţiile de oraş probabil că am fi şi mai sus în clasament. O echipă de pentatlon atât de bine pregătită şi cu atât de multe calităţi, ca cea de anul acesta nu am avut niciodată.”, spune Raluca Vaipan.
În ciuda performanţelor elevilor în domeniul sportiv, nimeni nu şi-a bătut capul să le ofere şi condiţii decente. Sala de sport a fost construită în anul 2004 prin fonduri de la Compania Naţională de Investiţii. Printr-un protocol încheiat la aceea dată, Primăria Ştefăneşti se obliga să întreţină sala pe toată perioada funcţionării. Încă de la început sala nu a avut apă curentă şi evident, toalete nefuncţionale. Situaţia s-a complicat odată cu pierderea instalaţiei de încălzire. Mai precis, aceasta a fost dezafectată după numai un an de funcţionare.
”Conducerea de la aceea vreme a liceului nu a mai avut fonduri, din câte am înţeles, pentru a plăti combustibilul pentru instalaţia de încălzire”, spune directorul, Elena Marineac.
Mai mult decât atât din 2014, nimeni nu a mai investit nimic în reparaţii la sala de sport iar aceasta s-a degradat continuu.
”Eu sunt director din 2014, de atunci ştiu singur. Nimeni nu a intervenit cu nimic pentru sala de sport. Doar noi am făcut reparaţii de întreţinere în limita bugetului”, spune Elena Marineac.
Răbdarea elevilor de la Ştefăneşti a ajuns la punctul limită. Aceştia au realizat un memoriu, au strâns semnături şi l-au trimis atât conducerii liceului cât şi Primăriei.
” A, decis să strângem semnături fiindcă ne-am săturat să stăm afară sau în frig. Când este cald este bine, dar atunci când plouă sau bate vântul este greu să facem orele de sport. Vrem să avem o sală, să ne desfăşurăm orele în mod normal. Nu se mai poate aşa”, spune Paula Hriţcu, elevă la Liceul din Ştefăneşti.
De cealaltă parte autorităţile locale recunosc că trebuie să investească în reparaţii la sala de sport dar spun că bugetul oraşului nu ajunge nici măcar în totalitate pentru salariile funcţionarilor.
”Primăria ar trebui să facă. Problema este că bugetul pe anul acesta nu ne ajunge nici de salarii la cât am primit de la Ministerul Finanţelor prin Consiliul Judeţean. Dar avem în vedere o investiţie, să tragem apă acolo la sala de sport„, spune primarul Florin Buţura.
DESCARCÃ APLICATIA BOTOSÃNEANUL PENTRU MOBIL:
