La Liceul de Artă „Ştefan Luchian” şi Colegiul Naţional „A.T.Laurian” aceste sărbători ale elevilor, părinţilor şi profesorilor au o culoare aparte, dat fiind specificul fiecăreia dintre cele două unităţi de învăţământ.

Artiştii de la „Luchian” îşi demonstrează la cursul festiv măiestria şi virtuozitatea la care au ajuns după 12 de ani de exerciţii, repetiţii, competiţii şi examene anuale. Concertul absolvenţilor, coordonat în ultimele ediţii de profesorul Alexandru Mocanu, a fost şi în acest an o reală plăcere pentru publicul format din părinţi, profesori, prieteni şi alţi doritori de frumos. La nici un alt liceu din Botoşani nu se poate cânta un „Gaudeamus igitur” atât de impresionant, un „La mulţi ani” armonios şi emoţionant ca aici. În acest an, Casa de Cultură a Sindicatelor a fost arhiplină cu ocazia Cursului Festiv al artiştilor. Pe scenă nu au urcat doar muzicienii, însă, pentru că artiştii plastici au organizat şi o paradă de modă pentru a prezenta creaţiile proprii în materie de design vestimentar, lucrările lor de atestat. Pe holurile de la Sindicate a fost amenajată şi o expoziţie cu lucrările de pictură şi grafică, talentul tinerilor pictori fiind şi în acest an, absolut impresionabil. Veseli şi cocheţi, artiştii i-au avut lângă ei şi pe directorii Beatrice Păpădie şi Ionuţ Manta, care i-au invitat să se întoarcă în liceu pentru întâlnirile de 10 şi mai mulţi ani, dar şi ca, de ce nu?, profesori şi colaboratori. 

De partea cealaltă, laurienii se laudă cu tradiţiile şi lunga istorie a colegiului centenar din Botoşani. De aceea, cursul lor festiv are elementele unui adevărat ritual. Se predă ştafeta prin transmiterea simbolurilor identitare ale colegiului „A.T.Laurian”. Elevii absolvenţi cu cele mai mari note predau cheia şi drapelul generaţiei viitoare, cei mai tari 8 reprezentanţi ai claselor a XI-a fiind cei ce preiau misiunea pentru anul viitor. Se arborează drapelul C.N.”A.T.L.”, se fac fotografiile de grup şi se aruncă tocile în aer. Mihaela Prăjinariu, directorul adjunct al colegiului face auzit pentru ultima dată sunetul unui clopoţel făcut în mod special pentru Laurian, de un fost absolvent. Profesorul Ioan Onofrei, directorul colegiului, ştie să includă în discursul său acele elemente care să le readucă aminte celor prezenţi că au parte de un moment unic, atât prin apartenenţa la familia laurienilor, cât şi prin noua etapă ce stă să înceapă în viaţa fiecărui absolvent.

Finalul de liceu le oferă actorilor principali o gură de aer în miezul emoţiilor declanşate de examenele ce bat la uşă. Pentru o zi, tinerii uită de învăţat şi se bucură de momentele pregătite cu atenţie. Se despart de diriginţi cu lacrimi în ochi şi le adresează profesorilor mesaje de final de liceu de-a dreptul spumoase, sinceritatea sau ironia strecurate nemaifiind acum periculoase. Sunt rememorate momentele cele mai frumoase, haioase şi sugestive ale anilor de liceu, perioada în care copilaşii de altă dată s-au transformat tiptil în adolescenţi frumoşi şi deştepţi. Satisfacţia profesorilor de a-i vedea crescând sub ochii lor, de a-i ajuta să se formeze frumos şi pregătiţi pentru cele ce vin, este extraordinară, recompensând, poate, toate lipsurile cu care cadrele didactice se confruntă în sistemul de educaţie românesc.