În principiu, consilierii locali s-au întrunit în ședință ca să repare aberația de săptămâna trecută, când au adoptat o hotărâre prin care FC Botoșani ar trebui să plătească vreun sfert de miliard de lei vechi pentru fiecare meci disputat pe Stadionul Municipal. Ei bine, ce credeți că au făcut astăzi la ședință? Păi au dat vina unii pe alții, că proiectul a fost șmecheresc, că nu li s-a explicat despre ce-i vorba și, oricum, presa este vinovată fiindcă a denaturat adevărul. Așa că, în final, după ce s-au certat iar, cum o fac de vreo trei ani de zile, au sărit peste proiectul cu pricina. Fără amendamente, fără să mai supună ceva la vot, că așa a dat semnalul Eugen, președintele de ședință, și au lăsat-o moartă.

Adică, în clipa asta FC Botoșani trebuie să achite vreo 100.000 de euro pe sezon numai pentru meciuri, iar dacă se mai adună și antrenamentele suma pe puțin se dublează. Oricum, ajunge pe la vreo 200.000 de euro, cam cât dă Primăria Botoșani clubului, ca ONG, pe finanțări nerambursabile. Și atunci nu suntem ca într-un film cu proști? La ce mai dai 200.000 euro dacă îi iei înapoi?

Din capul locului trebuie spus că, atât timp cât vinde bilete, FC Botoșani trebuie să plătească, poate măcar utilităţile, tot aşa cum nu este normal să primească bani de la CJ şi CL şi să pună bilete de un milion de lei vechi. Dar de aici și până la a crește tariful de închiriere a bazei sportive de la 178 de lei la 6.645 de lei este cam distanţa dintre fotbal şi... karate. Înseamnă o majorare de 37 de ori a tarifului. Ce s-a mai scumpit în România de 37 de ori? Și gândiți-vă că România este o țară care numai de lipsa scumpirilor nu se poate plânge.

Dincolo de asta, problema e că, dacă vrei tu ca un ONG oarecare să organizezi o competiție pe Municipal trebuie să dai la vreo 130 de milioane de lei vechi, fiindcă este greu de crezut că într-o oră te poți desfășura. Și atunci intervine fireasca întrebare: cum sprijinim noi sportul cu o asemenea aberație de chirie? Ne plângem că elevii stau toată ziua la computer, că nu mai fac sport, că nu mai ies afară şi de cealaltă parte îi „încurajăm” cu o asemenea chirie.

În calculul chiriei, de care Eugen Ţurcanu susţinea că a tras cât a putut şi a ieşit ceva „decent”, s-a ţinut cont de toate investiţiile şi minunile făcute pe Municipal, de la nocturnă la nu ştiu ce tractoraşe pentru gazon. Pe banii cui au fost făcute toate chestiile astea? Pe banii botoşănenilor. Drept mulţumire, acum le băgăm o asemenea chirie. Şi cine le votează chiria asta? Păi nişte oameni care îşi afişează burţile la tribuna VIP la meciurile FC Botoşani şi care NU plătesc bilet.

Ceea ce se întâmplă cu chiria pentru Stadionul Municipal dovedeşte încă o dată că nu există nici o exagerere atunci când scriem că, deseori, oamenii ăştia ridică mâna fără să citească proiectele, fără să ştie ce scrie acolo. Unii aleşi de la municipiu au aflat cu stupefacţie din Botoşăneanul, a doua zi după şedinţă, ce votaseră cu o zi înainte. Şi a început un concurs ridicol de explicaţii, motivaţii, pretexte. Vicele Buliga, iniţiatorul proiectului, a descoperit (numai după ce am scris noi de chiria astronomică, bineînţeles) că, de fapt, FC Botoşani ar avea gratuitate în baza unei legi vechi de un deceniu, numai că, până acum FC Botoşani a dat bani pentru stadion. Deci Primăria a perceput ilegal bani de la club?

Sigur, un loc aparte îl are consilierul Eugen Cristian, care în calitate de director la DSPSA a fundamentat tariful pe care l-a catalogat drept „decent”. Oare la fel i s-ar fi părut dacă ar fi trebuit să dea karatişti lui banii ăştia? Tot „tarif decent” erau vreo 130 de milioane de lei vechi pentru două ore? Oricum, sportivul-consilier-director a mai scris o pagină de istorie în administraţia locală. De mai bine de un deceniu şi jumătate, de când scriu despre şedinţele de Consiliu Local, nu am mai întâlnit un ales care să fundamenteze un proiect de hotărâre şi care, atunci când este supus dezbaterii, să nu-l voteze.
Nu putem încheia fără a scrie că întreg circul a fost completat de primarul Ovidiu Portariuc, care s-a apucat iar să-l ia la mişto pe Eugen Ţurcanu pentru că din cauza lui s-a ajuns la o chirie aberantă. Numai că, să vezi surpriză, consilierii PSD au votat exact proiectul iniţiat pe baza notei fundamentate de Eugen. Dar, mă rog, la ei nu se pune, penibili au voie să fie doar liberalii.

Fain este însă că miercuri, 3 iunie, nişte oameni de la FC Botoşani au fost făcuţi cetăţeni de onoare. Când este vorba de acordat titluri onorifice, care nu costă nimic, dar care aduc un plus de imagine celor ce ridică mâinile, se votează la greu. Când trebuie să se facă la propriu ceva pentru club este mai dificil. FC Botoşani, ale cărei merite în promovarea oraşului nu vor putea fi vreodată cuantificate, a ajuns un fel de damă de consumaţie pentru aleşii noştri. O folosesc să intre moca la meci, să mai câştige puţin capital electoral, după care o storc de bani. Ce mai contează că vreo 5.000 de oameni chiar o iubesc şi stau alături de ea prin frig, ploaie, ninsoare, arşiţă săptămână de săptămână? Pentru aleşi este un soi de prostituată şi atât.

Sergiu BĂLĂŞCĂU