Moment special duminică seară pentru actorul, regizorul, scriitorul şi gânditorul Dan Puric, dar şi pentru publicul botoşănean. După aproximativ două decenii acesta a revenit pe scena Teatrului Mihai Eminescu, dar nu pentru a juca o piesă, ci pentru o comunicare, o prelegere despre martiri şi mărturisire.

Aşadar, celebrul artist, a pornit de la definiţia celor două cuvinte, a arătat că martiriul este profund legat de mărturisire, dând exemplul sfinţilor, a amintit de românii care tot pentru că l-au mărturisit pe Dumnezeu şi-au pierdut viaţa în închisorile comuniste şi a ajuns până în zilele noastre. El a povestit despre un sat sărăcăcios din Republica Moldova care a rămas fără ajutoare europene intermediate de statul basarabean după ce un elev şi o învăţătoare au insistat asupra „ţării noastre româneşti”, refuzând „ţara noastră «moldovienească»”.
„A vorbi astăzi despre martiri în România este o gratuitate, nimeni nu se mai gândeşte la aşa ceva. Termenul este foarte îndepărtat, este îmbălsămat de uluci şi sclerozat istoric. El pare aşa, o intangibilitate. Şi atunci mi-am propus să vorbim de actul mărturisirii, care ajuns la o temperatură foarte mare din partea unei persoane, creează un martir, substanţă de martir. Martirul nu este ceva foarte depărtat de noi, poate să fie şi printre dvs. mâine, poimâine, atât cât vremurile or să ceară. Nu avem de unde să ştim, important este să identificăm zona aceasta”, a arătat Dan Puric. El nu a uitat actuala clasă politică, străină şi de martiri şi de mărturisire: „Aţi observat, astăzi la televizor nimeni nu mai mărturiseşte, toţi vorbesc şi vorbesc încălecat, nu mai au respect să se asculte. E un soi de cultură a monologului continuu” .
„Parlez vous francais?”
Deşi subiectul comunicării ar fi putut părea trist, el a stârnit uneori hohote de râs în rândul spectatorilor după ce actorul a povestit câteva întâmplări definitorii pentru neamul românesc de dincolo şi de dincoace de Prut în contradicţie, de exemplu, cu rusofonii din Basarabia, care şi-au dus un membru la fostul preşedinte al Franţei Jacques Chirac pe care l-a întrebat dezarmant „parlez vous francais?”, iar după ce i-a răspuns, a gândit că e nimerit să îi mulţumească printr-un „merci madame”.
Comunicarea a durat aproximativ o oră şi a fost pigmentată cu povestiri din ultimii ani dinainte de revoluţie, în care Dan Puric era actor la Botoşani. De altfel, venirea sa pe scenă de ieri a fost precedată de o alocuţiune a Luciei Olaru Nenati, directorul de la acea oră al Teatrului Mihai Eminescu. La final Dan Puric a fost aplaudat cu frenezie, iar spectatorii i-au putut cumpăra cărţile.