Carieră, lipsuri materiale, lipsă de asumare sau lașitate? De ce nu se mai căsătoresc tinerii în zilele noastre?
Problema a fost dezbătută la Botoșani, în cadrul unei conferințe care a avut loc la Biserica Vovidenia, în organizarea Protopopiatului Botoșani, având tema „Viața de familie și provocările societății contemporane”.
Dacă, atunci când vine vorba despre întemeierea unei familii, în rândul segmentului intelectual de cele mai multe ori apare drept justificare cariera, în rândul tinerilor din mediul rural auzim deseori despre precaritatea materială: ”nu avem posibilități”.
Preotul Ioan Chirvase a abordat problema, în cadrul conferinței de la Botoșani, dintr-un unghi diferit. Este vorba despre lipsa de asumare, despre lipsa curajului în a întemeia o familie, amintind că în zilele noastre tinerii nu mai beneficiază nici de ”instrucțiile” din armată, ca odinioară.
”Astăzi, tinerii foarte greu se hotărăsc să se căsătorească. Dar asta o constatăm și noi, cu toții, toți preoții. Vedem tineri la 28-32 de ani care nu au de gând să se căsătorească. Băieții nu își asumă responsabilități. De ce nu își asumă? Pentru că lipsește curajul. Suntem bolnavi de frică. Lipsește curajul, poate lipsește și armata, lipsește instrucția. Trebuie să fim curajoși, Hristos nu ne cere să fim fricoși. Dacă tu iubești o fată, de ce nu îți asumi familia? Dacă o iubești cu adevărat, mergi la starea civilă, apoi la preot. Dar tinerii nu sunt hotărâți”, spune pr. Ioan Chirvase.
Potrivit preotului Ioan Chirvase, acesta este un motiv de reflecție pentru întreaga societate: de ce a crescut foarte mult vârsta căsătoriei?
”Când eram noi copii, știam că vârsta de căsătorie era pentru băieți 24-25, iar pentru fete 19-20. Mergeau excelent căsniciile. Acum vedem că băieții au peste 30 de ani și încă nu sunt deciși. Ba sunt chiar speriați de căsătorie. Cred că mai degrabă s-ar înrola în armata lui Putin decât să se căsătorească”, a glumit amar preotul Chirvase.
(Pr. Ioan Chirvase)
Nu lipsește, însă, din peisajul românesc, un alt aspect: concubinajul. Traiul împreună, cu tot ceea ce implică el, uneori și cu nașterea de prunci.
”Nu vor să își asume căsătoria, dar beneficiază de conviețuire, ceea ce pentru noi este o mare problemă. Cred că este bine să revenim la ceea ce este natural. Sfinții Părinți nu obligă să se căsătorească, nici nu fixează o vârstă a căsătoriei, dar ne spun să fie o viețuire curată, creștinească”, a spus părintele Chirvase.
Preotul mai atrage atenția unei false probleme, atunci când vine vorba despre motivele pe care tinerii le invocă atunci când spun că ”nu au posibilități materiale” pentru a se căsători: cheltuielile nu sunt nici la biserică, nici la starea civilă, ci la restaurant!
”Dacă mă gândesc cum se organizează azi o nuntă, nici eu nu știu dacă aș mai vrea să mă mai căsătoresc. S-a complicat totul enorm de mult. Nu partea de la biserică, nici cea de la starea civilă, ci restaurantul, cu toate ofertele. Meniuri bogate, ornamente florale, surprize, tot felul de momente... toate înseamnă sume foarte mari de bani. Să ne întoarcem la simplitate”, este însemnul preotului.
Există, din fericire, și mulți tineri care își asumă căsătoria. Însă nu totul este lapte și miere, pentru că deseori apar divergențele, conflictele, situațiile aparent fără ieșire. Care sunt tratate în grabă și duc prea des către divorț.
”Divorțul... dramatizăm prea mult. Nu mai știm să reparăm astăzi nimic. Înlocuim. Reparăm televizorul? Reparăm pantoful? Haina o mai cârpim? Nu. Înlocuim! A apărut o discuție în familie, gata, la divorț, nu ne mai înțelegem. Trebuie să înțelegem că după încercări vine și vremea cea bună. Așteptăm și vine și timpul frumos. Așa e viața, nu e rectilinie. Are probleme, dar cu credință în Dumnezeu mergem mai departe. Nu divorțul rezolvă problema, decât în extrem de puține cazuri. Și biserica în anumite situații acceptă divorțul... Dar divorțul nu rezolvă problema nici pentru el, nici pentru ea, nici pentru copil”, atrage atenția părintele Ioan Chirvase.
Ultimul aspect semnalat în cadrul conferinței este cel al nașterii de prunci. Cele mai multe familii aleg să aibă un copil abia după ce cariera devine una stabilă. Și atunci, nu mai mult de un copil, maximum doi.
.jpg)
”Procrearea și programarea nașterii de copii. Mereu spun: nu e momentul! Ba este momentul încă de când te-ai căsătorit. Asumă-ți! Spunem mereu: părinții care mi-au dat viața... Expresia este greșită din punct de vedere creștin. Nu părinții dau viață, ci Dumnezeu dă viață. Actul conjugal nu te face pe tine autonom în procreare. Dumnezeu colaborează, el este principiul vieții, este cauza vieții, el dă viața, nu omul. A spune aceste cuvinte însemnă a-l scoate pe Dumnezeu din ecuație. Este ateismul în cel mai profund aspect al său. Dacă Dumnezeu așa a rânduit, așa să fie. Și să nu mai luăm nașterea de copii ca pe o povară! Ne rugăm la Taina Sfintei Cununii pentru naștere de prunci. Iar fetele spun apoi: Dă, Doamne, să nu rămân însărcinată! Lipsesc curajul și asumarea. Care este soluția? Întoarcerea la ceea ce este natural și creștinesc și frumos. Și toate se vor rezolva. Soluția este întoarcerea la Calea Vieții și Calea Morții. Îndemnul de a merge pe Calea Vieții, virtutea și credința în Dumnezeu”, a conchis părintele Ioan Chirvase.
Se naște, firesc, întrebarea: tinerii nu au curaj pentru că așa au învățat în familie? Sunt vinovați părinții că tinerii nu au curaj să își întemeieze o familie?
.jpg)
(Prof.univ.dr. Nicu Gavriluță)
Prof.univ.dr. Nicu Gavriluță, invitatul conferinței de la Biserica Vovidenia din Botoșani, spune că nu se poate generaliza, situația fiind diferită de la o familie la alta.
”Depinde de familie. Nu sunt adeptul unor răspunsuri în chestiuni foarte intime de viață pe care să le generalizăm. Nu neapărat modelul parental contează, ci decizia celor doi tineri. Sunt oameni care au ajuns la vârsta majoratului, răspund legal și formal de ce fac în viața lor. Pot fi tineri care se pot căsători normal chiar dacă părinții lor nu au făcut-o. Cheia stă în asumarea de către cei doi, înainte de toate de către băiat, pentru că aici avem o doză de iresponsabilitate, de frică și în ultimă instanță de lașitate. Deci asumarea de către cei doi a responsabilității vieții de familie. Am argumente din viața mea personală, din istorie, că au fost familii sărace, fără bani și posibilități și totuși au crescut creștinește copiii au fost copii realizați. Convingerea mea profundă este că responsabilitatea stă în mâna celor doi”, a precizat prof.univ.dr. Nicu Gavriluță.
Soluțiile la criza în care se află familia în zilele noastre vor rezolva, spun specialiștii, și multe probleme ale societății. Pentru aceasta, însă, este nevoie de politici publice asumate la nivel guvernamental, educațional, social. Un drum dificil, care va trebui să recupereze pierderile din ultimele decenii.
