Suntem mândri de ei doar când aplaudăm succesele: notele de 10, olimpiade îmbrăcate în aur și argint, competiții sportive cu imn și drapel, admiteri de răsunet prin marile centre universitare ale țării, chiar ale lumii.
Li se reproșează tinerilor din Botoșani că nu ies la vot atunci când alegem primar, șef de județ, de țară, de cartier, de sindicat. Că nu se implică în viața cetății, că nu îi interesează comunitatea. Blamăm deopotrivă, deseori în aceeași gălăgioasă mândrie, lipsa lor de patriotism local, refuzul de a se întoarce acasă ”pentru a salva ce se mai poate salva”, deși știm și uneori recunoaștem deschis că Botoșaniul nu le oferă mai nimic: locuri de muncă, oportunități de dezvoltare personală și profesională, căi de comunicare cu centre dezvoltate.
Ce vor tinerii? Cum văd ei „orașul geniilor”? De ce au nevoie pentru a trăi și a se dezvolta în Botoșani, chiar și după ce au petrecut ani de studii în mari centre universitare?
I-am întrebat, ei ne-au răspuns:
Cezara Mândrescu a fost elevă a Colegiului National "Grigore Ghica" din Dorohoi. În acest an a absolvit Facultatea de Litere, specializarea Jurnalism, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iași, dar studiază și la Facultatea de Drept a aceleiași universități.
Cezara privește către Botoșani din perspectiva unui tânăr care are nevoie nu doar de distracție, ci și de un loc de muncă decent. Ori Botoșaniul pierde din start în fața orașelor mai mari. Și nu doar din pricina salariilor…
”Botoșaniul este una dintre cele mai „cochete” reședințe de județ din România. Totuși, tinerilor le trebuie mult mai mult decât atât. Vorbim aici, în primul rând, de locuri de muncă la care să meargă cu drag și care să se plieze pe așteptările pe care le au. Marile orașe (de cele mai multe ori, universitare) sunt atractive tocmai pentru că oferă tinerilor posibilitatea de a se angaja în diverse companii chiar din primul an de facultate, cu un salariu de 2.500-3.000 de lei. Apoi, sunt domenii la care, oricât am nega, Botoșaniul este clar că nu excelează și are nevoie de mult timp spre a se dezvolta pe acele direcții. Un simplu exemplu: tânărul X, absolvent de Informatică la București, angajat din al doilea an de facultate, primește după 4 ani vechime un salariu de 9.000 lei la o multinațională din capitală. Ar putea oare Botoșaniul să îi ofere aceleași beneficii?... În plus, o parte din tinerii ce termină facultatea se gândesc eventual să lucreze în cercetare sau poate sunt interesați de o carieră academică. E drept, există din acest an și la Botoșani o filială a Universității „Alexandru I. Cuza” din Iași, dar nu este decât o simplă extensiune cu nu foarte multe specializări, la care vor veni (cred eu) tot profesorii ieșeni să predea”,
Cezara Mândrescu, absolventă Jurnalism
În al doilea rând, mai adaugă Cezara, tinerii se gândesc la viitorul lor ca un întreg. Adică, pe lângă locul de muncă ce este, într-adevăr, foarte important, ”noi dorim să locuim în orașe caracterizate de diversitate”.
Ce presupune această ”diversitate”?
”Vrem să avem cafenele cât mai diverse unde să ieșim cu prietenii, vrem să mergem la librării „hipstărești” și să bem ceaiuri. Amuzant sau nu, există unii tineri ce se mândresc că au McDonald’s în oraș și pot merge la Drive-Thru noaptea, după ce au vizionat un film în aer liber sau după ce au venit de la un concert. Mall-urile gigantice, ce au o gamă largă de magazine ale unor brand-uri cât mai cunoscute, mereu vor fi pe placul multor tineri. Ne place să avem o viață activă, să locuim în orașe „smart”, în care „ai ce face” la orice oră din zi și din noapte. Botoșaniul nu excelează nici la acest capitol”,
Cezara Mândrescu, absolventă Jurnalism
În concluzie, dacă ar fi să aleagă între Botoșani și un oraș cu nenumărate posibilități (de la carieră la petrecerea timpului liber), mândria locală începe să pălească.
”După ce îți petreci anii de studenție într-un anumit oraș, îți vine greu să îți părăsești prietenii și modul de viață pe care ți l-ai conturat acolo. Însă nu este imposibil, atât timp cât există mai multe beneficii în alte orașe”,
Cezara Mândrescu, absolventă Jurnalism
Codrin Moldovanu a fost elev al Colegiului Național ”Mihai Eminescu” din Botoșani, iar în prezent studiază Medicina Veterinară la Universitatea Științele Vieții (USAMV) Iași.
De ce pleacă tinerii din Botoșani?
”Haideți să punem întrebarea din perspectiva unui tânăr student care își începe drumul în viață: ”De ce aș rămâne în Botoșani?”. Infrastructură? Nu avem. Locuri de muncă? Nu avem. Oportunități de educație și dezvoltare? Nu avem. Evident, însă, toate acestea se pot aplica multor orașe din România, fără a fi numite ”orașe în care nu merită să trăiești”. Atunci, care e problema? Ce e putred în nord-estul țării, de fug tinerii de aici ca dintr-un hazard nuclear? Același lucru care e putred în tot restul țării, am putea spune: corupția, dezinteresul, nepăsarea și mârlănia celor care ar trebui să fie responsabili pentru bunăstarea populației. Însă, din nou, nimic din toate astea nu e specific Botoșaniului și nimic din ce se întâmplă aici nu va schimba vreunul din lucrurile astea, însă am ținut să le menționez de la început, ca să nu uităm că acestea reprezintă substratul social în care trăiește și pe care îl observă treptat orice tânăr educat din țară, iar toate problemele pe care urmează să le menționez vin doar în adiție”,
Codrin Moldovanu, student Medicină Veterinară
Li se reproșează tinerilor dezinteresul față de oraș, de cultură, de trecut, chiar și de prezent. Însă cum privesc ei către Botoșaniul ”geniilor”, către cei care mai degrabă abuzează de această moștenire culturală?
”Să începem cu cea mai dureroasă problemă dintre toate. Un cuvânt, un nume, care ar trebui să însemne atât de mult pentru localnicii acestui oraș, însă care a fost folosit ca mușamalizare politică atât de mult încât a ajuns să genereze dezgust în mințile tinerilor botoșăneni: ”Eminescu”. Știu cum sună, și credeți-mă, mă doare la fel de mult să spun asta pe cât vă doare pe voi să o citiți. Numele marelui poet este folosit în școli, instituții culturale, și, mai ales, în contexte politice, ca pe o scuză universală pentru toate neajunsurile orașului: ”Știm că nu avem pic de infrastructură, dar l-am avut pe Eminescu”, ”Cum poate să nu-ți placă să trăiești aici? Lui Eminescu i-a plăcut acum 150 de ani”, ”Nu ai voie să te plângi de condițiile de trai, l-am avut pe Eminescu și el nu s-a plâns”. Am avut un teatru frumos care îi purta numele, care e inactiv de un deceniu. E o mușamalizare atât de evidentă și de penibilă și arată o atât de mare lipsă de interes din partea celor care se folosesc de ea, încât numele a fost întipărit în mințile tinerilor nu ca numele unei personalități istorice, ci ca un argument politic. Mai mult decât atât, acest întreg sistem îi învață pe tinerii cu ambiții un lucru foarte important: Dacă devii extraordinar, în 100 de ani ne vom folosi și de numele tău ca să ne motivăm delăsarea și ca să-ți manipulăm strănepoții să tacă din gură și să ne facă pe plac. Doar pentru că mizeria care se numește ”politica românească” îi atrage doar pe cei mai gălăgioși dintre noi, aceștia au început să presupună că noi, tinerii, cei isteți, dar tăcuți, suntem la același nivel și că le vom cumpăra propaganda ieftină doar pentru că folosesc numele unei personalități despre care, sinceri să fim, probabil știm mai multe decât ei”,
Codrin Moldovanu, student Medicină Veterinară
Un studiu recent încadra orașul în categoria celor în care ”nu merită să trăiești”. De cealaltă parte, ne mândrim că trăim în orașul cu cel mai curat aer din România. Chiar dacă acest lucru este o consecință a lipsei industriei, deci a locurilor de muncă. Așadar, Botoșaniul devine de la o zi la alta un oraș în care te simți bine, dar nu ca tânăr aflat la început de drum.
”Botoșani este un oraș al oportunităților ratate. După ce am vizitat o parte decentă din țară, pot spune că Botoșaniul, la prima vedere, are un aer suburban foarte cald și plăcut și se simte ca un loc în care ți-ar plăcea să-ți începi o familie, să îți crești copiii, în care să rămâi pe termen foarte lung. Problemele apar atunci când realizezi că aerul curat se oprește la abundența de verdeață și că nici una dintre calitățile de mai sus nu este valorificată: parcurile sunt neatinse de zeci de ani, locurile de recreație sunt aproape inexistente, iar viața de noapte se rezumă la două magazine fast-food. Am crescut în Botoșani și mi-am petrecut adolescența cu prietenii în pădurea de la marginea orașului, din lipsă de alt loc”,
Codrin Moldovanu, student Medicină Veterinară
Desigur, Botoșaniul se mai mândrește cu o mare realizare: parcul de agrement Cornișa. Care vrea să acopere – prin întindere și varietate – lipsa celorlalte obiective destinate tinerilor.
”S-a deschis un parc acvatic la marginea orașului. Genul de parc pe care îl găsim în orașe mari, în centre turistice, cu aflux mare de tineri. După cum era de așteptat pentru toată lumea, în afară de cei care au finanțat și construit parcul cu fonduri care ar fi putut fi folosite atât de bine pentru generarea unei infrastructuri sau pentru valorificarea adevăratelor obiective turistice din jurul orașului, parcul a fost un eșec colosal”,
Codrin Moldovanu, student Medicină Veterinară
Ce ar trebui să se schimbe în Botoșani?
”Am putea începe prin încetarea bătăii de joc permanente din partea instituțiilor centrale, prin ascultarea nevoilor și dorințelor tinerilor pe care vrem atât de mult să îi păstrăm. Nu ne interesează mall-urile și proiectele înflorite care nu duc nicăieri. Vrem să simțim că suntem ascultați și că nu suntem luați la mișto. Vrem să trăim în orașul mic, verde și liniștit pe care îl văd de fiecare dată când mă întorc aici după o absență de trei luni, pentru că dimensiunea și lipsa traficului nu sunt probleme. Sunt atuuri. Și vrem oameni care înțeleg asta în loc să își imagineze că un parc acvatic va face locul să pară un mare centru turistic care nu va fi niciodată, și pe care nu și-l dorește nimeni în afară de cei care văd profit în asta”,
Codrin Moldovanu, student Medicină Veterinară
Ștefan-Eduard Poraicu este proaspăt absolvent de liceu. A urmat cursurile Colegiului Național ”A.T.Laurian” și va studia la o universitate din străinătate. Cu Ștefan ne vom ”reîntâlni” în cadrul unui interviu mai amplu, în zilele următoare.
Ce îi lipsește orașului Botoșani?
”Multe lucruri îi lipsesc. Deschis vorbind, ați găsit persoana înclinată să caute întotdeauna nod în papură, loc de mai bine. Am tot observat în ultimul timp încercări de revitalizare a orașului, dar, cum am spus, e întotdeauna loc pentru îmbunătățiri și cât mai multă acțiune, proactivitate”,
Ștefan-Eduard Poraicu, absolvent Colegiul Național ”A.T.Laurian”
Ștefan spune că tinerii din Botoșani duc lipsa festivalurilor culturale, în cadrul cărora să evolueze atât trupe și formații botoșănene, cât și naționale sau internaționale. Dar este loc, de asemenea, concursuri desfășurate care ”să antreneze mințile tinerilor botoșăneni și să-i aducă pe cei din alte locuri să facă cunoștință cu plaiurile unde se pune harta în cui”.
”Nu mai vorbim de schimburi de experiență internaționale – (pe lângă toată degringolada fondurilor europene și a micilor afaceri ce pot fi întreprinse cu acestea, căci până la urmă, să fim sinceri, nu doar orașul Botoșani, ci orice oraș are nevoie de cât mai multe afaceri bine legate și cu o dezvoltare sustenabilă, de lungă durată, cu strategii pe termen lung, care să aducă nu numai profit, ci și un plus de valoare împrejurimilor) posibile prin intermediul programelor de tip Erasmus+, desfășurate nu doar în plan academic, ci și în sfera non-formală, prin intermediul ONG-urilor, per total fiind necesare, din punctul meu de vedere, pentru antrenarea minților tinerilor din Botoșani, o sumedenie de oportunități: de la cât mai multe asociații de voluntariat, la centre de excelență, proiecte, parteneriate de implicare civică ș.a.”,
Ștefan-Eduard Poraicu, absolvent Colegiul Național ”A.T.Laurian”
Pentru ca toate acestea să se întâmple, însă, Botoșaniul are nevoie și de resursa umană capabilă de astfel de proiecte.
”Posibilitățile nu au număr, trebuie doar găsiți și încurajați oamenii potriviți să exercite energia unui oraș mic spre plănuiri și realizări mărețe – orice comunitate respectabilă necesită lideri pe măsură, nu persoane lipsite de competență, care în loc să privească spre viitor (da, în anul 2021 deja se vorbește de conceptul de “smart city” – “oraș inteligent”, un prototip de oraș al viitorului, unde tehnologia poate fi canalizată spre îmbunătățirea calității vieții), se împotmolesc în probleme create cu mâna lor”,
Ștefan-Eduard Poraicu, absolvent Colegiul Național ”A.T.Laurian”
Surprinzător, poate, pentru cei responsabili de acest oraș, este interesul pe care tinerii îl manifestă pentru o zonă a orașului intens disputată, nu doar din punct de vedere cultural, ci și social.
”Să vă dau un exemplu:“problema” Centrului Vechi, nerezolvată încă; gândiți-vă cum ar putea fi transformat acel loc, de fond, minunat din Botoșani, dacă atât edilii, cât și cetățenii, n-ar mai cădea sub papucul oricărei presiuni, ar da dovadă de un minim de curaj și ar îndeletnici trebuințele necesare transformării zonei într-un centru turistic, cultural și economic al orașului”,
Ștefan-Eduard Poraicu, absolvent Colegiul Național ”A.T.Laurian”
Întrebarea de final a lui Ștefan este una pe care noi o transformăm în provocare pentru municipalitate: ”Centrul Vechi al unui oraș ar trebui să fie ocolit, seară de seară, de către cetățeni, să fie considerat rău-famat, să fie lăsat de izbeliște sau ar trebui secătuit până în măduva oaselor de serviciile pe care le-ar putea oferi?”
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
