Și eu eram de gardă. Puteam să mă duc peste medic, dar am zis că nu îndrăznesc. Noi pentru asta lucrăm, pentru asta muncim. Ca să ajutăm oamenii. Eu nicio clipă nu m-am gândit că nu o să intervină. Dar după ce am primit mesajul nu am aer, nu mi-a mai răspuns la telefon absolut nimeni, atunci am alergat la Maternitate. Și îmi pare rău acum, bine, regretele sunt târzii, puteam să mă duc peste ea, mă duceam acolo, lăsam serviciul, nu știu, găseam pe cineva să îmi țină locul.
Nu m-am gândit nicio clipă, și eu sunt asistentă, bine eu lucrez cu copiii, dar toți sunt ființe și nu m-am gândit nicio clipă când mi-a zis: mama, ajută-mă. I-am zis: avem încredere că o să vină la tine. Am dat mesaje la toate asistentele șefe cu care colaboram, toate m-au asigurat, trebuie să vină medicul, trebuie să vină să-și facă datoria”,
Doina Miron, mama Alexandrei
