Cum poate un individ condamnat la ani grei de închisoare şi închis, sub supraveghere, în celulele dintre zidurile groase ale unui penitenciar, să se îmbogăţească păcălind zeci de oameni sau coordonând grupări infracţionale? Săptămâna trecută, Judecătoria Suceava a condamnat un individ la 24 de ani, șapte luni şi 11 zile de închisoare, după ce a păcălit mai multe persoane prin aşa-zisa „metoda accidentului”, deşi respectivul era închis într-o celulă a Penitenciarului Botoşani, scrie EVZ.
Andrei Popiţanu (27 de ani), din comuna suceveană Fundu Moldovei, era închis în penitenciar din 2009, fiind condamnat la 20 de ani de închisoare, după ce în 2008 a omorât în bătaie o fată de 18 ani, pe care a lovit-o cu pumnii şi cu picioarele, dar şi cu un bolovan peste cap, fapta petrecându-se în spatele unei discoteci de la ţară. L-au trimis după gratii pentru 20 de ani, însă la scurt timp numele lui Popiţanu avea să fie din nou pe paginile ziarelor. Din celula în care a fost închis, criminalul s-a reprofilat în escroc şi, cu ajutorul unor telefoane mobile introduse - nimeni nu ştie cum – în penitenciar, s-a apucat să dea ţepe, majoritatea prin „metoda accidentul”, victimele fiind din mai multe judeţe ale ţării. Cele mai multe s-au înregistrat într-un dosar al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, dosar în care Popiţanu a fost trimis în judecată pentru 10 înșelăciuni și două tentative.
Pe o femeie din Suceava a păcălit-o în vara lui 2014 că este de la Parchet şi că băieţii ei au fost prinşi sub influenţa etnobotanicelor, după ce au provocat un accident rutier. I-a cerut 8.000 de lei, pentru ca rudele presupusei victime să-şi retragă plângerea. Banii au fost luaţi de la femeia în cauză chiar în faţa clădirii Parchetelor din Suceava, de către un complice de-al deţinutului, un anume Adrian Ursu (35 de ani), care la vremea respectivă se afla în libertate. Ulterior, şi complicele a fost arestat preventiv, fiind condamnat în acelaşi dosar la trei ani, trei luni şi zece zile de închisoare.
O altă victimă i-a plătit complicelui lui Popiţanu 7.500 de lei, după ce acesta din urmă a sunat şi i-a spus că fiul ei a dat cu maşina peste o femeie şi un copil. Cu acelaşi scenariu a fost păcălită o altă suceveancă, care s-a împrumutat şi le-a dat escrocilor aproape 5.000 de euro: 2.200 de euro pentru eliberarea din arest a fiului păgubitei (deşi respectivul era bine mersi şi nu fusese implicat în nici un accident rutier), 1.500 de euro pentru operația victimei și alți 2.000 de euro pentru transferul persoanei rănite în Austria, în vederea unei intervenţii chirurgicale complexe.
Prins în urma unui flagrant cu 20 de poliţişti, complicele, Adrian Ursu, a declarat că banii pe care îi lua de la victime le dădea unor persoane pe care nu le cunoştea, persoane cu care se întâlnea în anumite locuri la indicaţiile telefonice ale lui Andrei Popiţanu. La rândul său, la audieri, criminalul închis pentru 20 de ani şi-a recunoscut cu seninătate faptele, povestind cum şi-a păcălit victimele din penitenciarul de la Botoşani, unde fusese transferat de la penitenciarul din Iaşi. A mărturist că s-a folosit de şase-şapte telefoane mobile şi mai multe cartele telefonice.
Un alt individ condamnat pentru tâlhărie urmată de moarte victimei s-a reprofilat în spatele gratiilor puşcăriei de la Botoşani. Condamnat la 25 de ani pentru jaful comis asupra unui unui om de afaceri din municipiul Suceava, jaf urmat de moartea victimei, Constantin Lungu (35 de ani), din municipiul Suceava, a reuşit, tot prin intermediul telefoanelor mobile introduse ilegal în penitenciar, să-şi continue ilegalităţile.
În 2012, procurorii de la Suceava l-au scos din celula în care era închis şi l-au adus la audieri, după ce-au stabilit că Lungu conducea din spatele gratiilor, o reţea de contrabandă cu ţigări. În dosar a fost cercetat şi ulterior condamnat şi un gardian, Petru Olenic, care prelua şi îi livra suceveanului pachetele cu marfa interzisă în unitatea de detenţie.
Petru Olenic, susţin anchetatorii, avea atribuţii chiar pe supravegherea deţinuţilor şi, contra cost, oferea, cel puţin în cazul lui Lungu, un regim de detenţie cu multe beneficii. Îi aducea la celulă telefoane mobile, smartphone (şi câte 11 odată), alcool, plicuri cu etnobotanice, dar şi haine şi încălţăminte de firmă. La percheziţia făcută la locuinţa lui Lungu din Suceava, s-au găsit peste 22.000 de euro ascunşi într-o draperie, o parte din banii proveniţi din contrabanda cu ţigări. Anul următor, Lungu a fost prins din nou, făcând acelaşi lucru, tot din spatele gratiilor: contrabandă cu ţigări. De data asta, dădea ţigări cu camătă în penitenciar la Botoşani.
„Fiind într-o celulă de patru metri pe patru metri, imaginează-ţi ce ai putea face?! Mai ales că prinzi un telefon mobil”, povestea acum doi ani, deţinutul Ovidiu Rusu, originar din municipiul Rădăuţi. Despre înşelăciunile comise de Ovidiu Rusu s-ar putea scrie o carte sau chiar realiza un film.
Are doar patru clase şi provine dintr-o familie cu 14 copii şi totuşi a apărut prin ziare şi pe la televiziuni mai mult decât mulți dintre politicieni. Din celula în care era închis a înşelat zeci de persoane cu sume ameţitoare, contactându-i telefonic pe păgubiţi şi păcălindu-i că este magistrat şi le poate rezolva problemele pe care le aveau respectivii la instanţele de judecată. Numai într-un singur dosar, instrumentat de DNA Suceava, rădăuţeanul a fost acuzat că a făcut peste 100.000 de euro dintr-o celulă a penitenciarului Botoşani. Își păcălea victimele că este magistrat şi că le poate scoate rudele de la pușcărie, din arest sau le rezolvă favorabil dosare aflate pe rolul instanţelor, după ce în prealabil îşi făcea documentarea din ziare.
Totul, cu ajutorul unui telefon mobil şi a unor documente tipizate scoase la calculator cu ştampile falsificate, cu antetul unităţii de parchet sau a instanţei la care susţinea că lucrează ca magistrat, documente pe care le trimitea victimelor, pentru a le convinge că într-adevăr stau de vorbă cu un ditamai procurorul sau judecătorul.
Printre ţepele antologice trase de Ovidiu Rusu se număra cea în care l-a sunat pe şeful unui insepectorat de poliţie din ţară, s-a recomandat a fi de la DNA şi i-a cerut să facă un control într-o celulă din arestul unităţii şi să-l mute pe unul dintre deţinuţi într-un alt spaţiu de detenţie, motivând că existau date că respectiva persoană încarcerată deţine telefoane mobile. Şeful de IPJ s-a conformat şi abia când a trimis răspunsul la DNA, cum că nu au fost identificate telefoane în celula respectivă, a aflat că nu a fost sunat de nici un procuror. În realitate, „procurorul” era Ovidiu Rusu, care şi-a convins astfel una dintre victime că are o influenţă foarte mare şi că poate dispune o percheziţie în celula în care era închis soţul acesteia. Mai mult, a plusat deţinutul, va da dispoziţie să fie şi mutat într-o altă celulă. Lucru care s-a şi întâmplat.
„Am puşi deoparte în jur de 700 -800.000 de euro. Investiţi în imobiliare, terenuri. Sunt pe alt nume. Niciodată justiţia din România, doar le-am spus, nu o să-i vadă, nu o să aibă şansa să pună sechestru pe ceva. Când ies în libertate, s-a încheiat cariera mea de magistrat! De ce? Nu mai am nevoie să comit nici un fel de infracţiune. Am suficienţi bani pentru a mă întreţine, şi eu şi familia mea. Am chiar şi o societate sub un alt nume, cu 12 angajaţi. Totodată mai am o sumă importantă de vreo 220.000 de euro daţi prin cămătărie, bani care sunt justificaţi prin acte notoriale, daţi cu garanţii imobiliare, de unde eu lunar primesc dobândă”, declara senin deţinutul „magistrat” acum doi ani, precizând că încă mai mare ştampilele false cu Preşedinţia României, Camera Senatului, Camera Deputaţilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie etc.
Acelaşi Ovidiu Rusu a fost trimis în judecată într-un alt dosar, fiind acuzat că, tot de după gratii, suna la posturi de poliţie sau de jandarmi din mediul rural, le spunea că este procuror şi că trebuie să ie neapărat legătura cu o anume persoană din acea localitate, după ce afla de prin ziare că respectivul are o rudă arestată. Jandarmul ori poliţistul ducea la îndeplinire ordinul „domnului procuror” şi îi dădea persoanei căutate numerele de telefon lăsate de „magistrat”, cerându-i să-l sune cât mai urgent. Victima nici nu bănuia că ar fi o escrocherie, mai cu seamă că numărul procurorului l-a primit chiar de la poliţistul ori jandarmul din sat. Şi uite aşa, Rusu mai avea o victimă sigură.
„La un moment dat, când eram mai tânăr, am vrut să plec în străinătate, dar văzând că în România se câştigă bani frumoşi pe naivitate, normal că am rămas aici”, mai spunea Ovidiu Rusu. A ajuns după gratii prima oară pentru nişte infracţiunu mărunte, în loc să, spune el, să i se dea atunci încă o şansă: „Staţi aşa oleacă, eu de după gratii o să vă demonstrez că sistemul vostru de detenţie este o verigă slabă, de care eu pot să mă folosesc pentru a produce bani, pentru a mă îmbogăţi”. Şi a demonstrat-o, din păcate pe spatele multor oameni din a căror taxe sunt plătite şi salariile gardienilor din penitenciare, dar şi costurile pentru deţinuţi.
Și totuși, cum ajung telefoanele mobile în penitenciare? Şi mai ales, de ce nu se poate stopa acest fenomen, pentru că, judecând numai după sutele de oameni înşelaţi prin cea mai recentă escrocherie „metoda accidentul”, în spatele cărora s-au aflat de cele mai multe ori deţinuţi, vorbim deja de un fenomen infracţional.
Reprezentanţii Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor susţin că s-au constatat diferite metode de introducere în închisori a telefoanelor mobile: ascunse în bunurile aduse deţinuţilor de către vizitatori sau prin intermediul unor complici, angajaţi ori colaboratori ai unităţilor de detenţie. Spre finele lunii mai 2015, persoane neidentificate au încercat să treacă telefoane mobile peste zidurile unităţii de detenţie de la Botoşani cu o dronă. Aparatul a atins însă acoperişul unei clădiri şi s-a prăbuşit în incinta penitenciarului, ajungând pe mâna gardienilor.
„Drona prezenta un mecanism de eliberare a încărcăturii, comandată prin intermediul unui telefon mobil ataşat cu bandă adezivă de instrumentul de zbor. În momentul verificării, pe lângă telefonul mobil ce avea ca destinaţie comandarea dronei au fost găsite şi două telefoane mobile, zece cartele SIM, doi acumulatori pentru telefon mobil şi două display-uri”, declara purtătorul de cuvânt al unităţii, Mihai Georgescu, precizând că de la începutul acestui an au fost identificate zeci de tentative de introducere în penitenciar de obiecte interzise.
Un raport întocmit în urmă cu câteva luni de Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România -Comitetul Helsinki (APDOR-CH) arată că penitenciarul de la Botoşani este unul dintre cele mai aglomerate din ţară şi că funcţionează cu aproape jumătate din schema de personal neocupată, situaţia în care un supraveghetor are repartizat în medie 100 de deţinuţi. În raport, se arată şi faptul că penitenciarul are laturi comune cu spitalul de psihiatrie din curtea căruia li se aruncă deţinuţilor telefoane mobile, motiv pentru care au fost instalate camere video pentru acele laturi ale curţii.
