Vineri, pe la amiază, Piaţa Revoluţiei din Botoşani… un profesor varsă sute de monede de 1 şi 5 bani în faţa Prefecturii într-un gest ironic la adresa oficialităţilor care întârzie plata salariilor. Îl întreb cum se numeşte şi îmi răspunde. Îl întreb cum a adunat atâta mărunt şi îmi povesteşte despre el şi fiul său. Îl întreb ce predă şi îmi spune că Muzica. Îl întreb ce salariu are şi… nu îmi mai răspunde. De fapt mă întrebă el pe mine: „dar de ce mă întrebi?”. Încerc o explicaţie: „păi pentru asta protestaţi, nu? Pentru salarii, cât trebuie să vă dea şi nu vă dă?”. „E confidenţial!” Şi omul pleacă. Încerc să îi explic că e plătit de la bugetul de stat şi atât timp cât de la prefect la parlamentari, de la primari la poliţişti şi de la consilieri judeţeni la consilieri municipali toată lumea îşi face publice veniturile n-ar trebui să aibă secrete, dar nu mai am cui să-i mai zic asta că profesorul de muzică e deja departe. Şi-a luat mărunţişul şi dus a fost.
Sunt de acum 10 zile de când jurnaliştii botoşăneni redau zilnic, cu lux de amănunte protestul cadrelor didactice. Au scris că au fost umiliţi de autorităţi, l-au pus la zid pe primar că i-ar fi chemat în audienţe în aprilie, au dat în prefect fiindcă a venit cu acea scuză incredibilă precum că nu ştia de problemele salariale, au relatat cum lucrările de refacere a zonei centrale a oraşului au pornit brusc din locul în care trebuiau ei să facă miting. Nici un comentariu că ziariştii ar fi dezinformaţi, că ar scrie prostii, că dau date aiurea, că deformează realitatea. Nu, au prezentat totul corect şi real.
Cam aceiaşi jurnalişti au început însă să publice câteva din salariile personalului din învăţământ. N-au scris nici că-s nesimţite, nici că sunt necuvenite, nemuncite sau alte lucruri de genul acesta. Nu, au dat exemple de câteva salarii de 5.000 – 6.000 de lei care în ziua de astăzi se plătesc (în fine, s-au plătit până luna trecută în educaţie). Ei bine, s-a declanşat o adevărată nebunie. Brusc, aceiaşi jurnalişti, au devenit dezinformaţi, scriu de pe pereţi, furnizează informaţii nereale, extrag din context. O secretară de şcoală care bineînţeles că nu are curajul să îşi dea şi numele ameninţă că o să solicite în instanţă nu ştiu ce diferenţă unui ziarist. Directorul de la Economic trimite şi un soi de drept la replică din care aflăm că salariul său este de „numai” 4.568 de lei şi acela brut, adică nu este 5.870 aşa cum s-a prezentat. Peste toate, după ce vinovaţi pentru că nu şi-au luat lefurile au fost primarul, viceprimarii, prefectul, inspectorii şcolari, Buhăianu, Humelnicu, ministrul şi cred că mai sunt câţiva, de miercuri vinovaţi au început să fie şi jurnaliştii care ar dezinforma populaţia în privinţa lefurilor plătite în educaţie.
Cred că trebuie spuse clar câteva lucruri. Datele prezentate sunt cât se poate de reale şi de oficiale. Sunt state de personal semnate de inspectorul şcolar general, de contabilul şef al IŞJ şi de reprezentanta compartimentului de salarizare al aceluiaşi IŞJ. Sunt şi ştampilate, sunt detaliate pe mai mult de 20 de coloane, de la funcţie, studii sau grad până la salariu de bază sau vechime, deci 100% reale, nu dezinformează nimeni pe nimeni. Presa trebuie să existe pe lumea asta ca să prezinte adevărul de la un capăt la altul şi nu doar partea de adevăr care convine unei persoane, categorii sociale, etc. Cei care dezinformează, prin omisiune ce-i drept, sunt tocmai contabilii, profesorii sau directorii care „uită” să spună pentru ce salarii fac atâta scandal. Poate s-ar putea spune că lefurile de 5.000 – 6.000 de lei sunt excepţii, deşi, de exemplu, 12 cadre de la Laurian au peste 5.000 de lei salariu şi asta nu cred că mai poate constitui o excepţie. Excepţie poate sunt însă cei 300-400 de oameni care protestează în Piaţa Revoluţiei în condiţiile în care educaţia botoşăneană numără de peste 10 ori mai mulţi angajaţi. De ce nu vin oare mai mulţi să protesteze? Or fi oare mulţumiţi? De ce nu vine d-na profesor Sobachi de la Liceul de Arte cu o pancartă cu fluturaşul de salariu? Sau d-na Alexoaei de la aceeaşi unitate? Sau unul din cei 224 de angajaţi din învăţământul din municipiu care au salarii între 4.000 şi 5.000 de lei?
Pentru că, probabil, ar afla şi colegii lor mai prost plătiţi, adică vreo două treimi din acelaşi sistem paradoxal şi nedrept din învăţământul românesc pe care îl părăsesc sau nici nu intră în el pentru că au nişte lefuri de mizerie. Sau pentru că ar afla şi botoşănenii care poate îi compătimesc că nu sunt chiar de plâns. Sau poate pentru că ar realiza toată lumea că bani sunt pentru lefuri în educaţie, numai că ele trebuie reaşezate astfel încât să nu mai existe o prăpastie de zeci de milioane de lei vechi între cei trecuţi de 40 de ani şi cei cu trei-patru ani la catedră.
… Sau poate că ar trebui să se mai impoziteze şi meditaţiile date de profesori dacă tot nu există bani la bugetul de stat că nu sunt nici zece cadre didactice care şi-au declarat venituri la Fisc din activităţi de genul acesta şi vreo 5.000 care predau în şcolile din judeţ.
Sergiu BĂLĂŞCĂU
