Au dormit pe poduri, pe câmpuri, prin pensiuni, au traversat zone de conflict, s-au ales cu ameninţări şi oameni înarmaţi prin apropiere, dar nu au renunţat şi nici nu s-au gândit măcar un moment să o facă. Fiindcă a fost cursa vieţii lor.
Doi temerari botoşăneni şi-au pus în cap să facă „Turul Mării Negre” pe două roţi şi în ciuda tuturor impedimentelor l-au realizat. Pe trei! Fiindcă la biciclete au avut ataşat un portbagaj pe o a treia roată, acolo unde şi-au luat strictul necesar pentru a supravieţui aproape două luni departe de casă şi cu cerul drept acoperiş pe timpul nopţii. Valeriu Catargiu de 41 de ani, care gestionează chiar un magazin de biciclete din centrul oraşului şi Dragoş Hriţuleac, un tânăr de 25 de ani care lucrează în Anglia, au plecat de acasă pe 2 septembrie şi au revenit tocmai ea 24 octombrie. În tot acest interval de timp au străbătut România, Bulgaria, Turcia, Georgia, Rusia, Ucraina şi Moldova, plus trei regiuni autonome: Crimeea, Abhazia şi Transnistria. Nu au primit vreo sponsorizare pentru asta, nici vreun premiu, a fost pur şi simplu o competiţie în care au concurat doar împotriva lor şi pe care au vrut neapărat să o ducă până la capăt.
Totul a mers conform planului până în Crimeea, o regiune a Ucrainei anexată practic de Rusia în 2014, de unde nu şi-au putut continua traseul stabilit iniţial deoarece ar fi riscat să fie trimişi în arest şi să li se confişte toate bunurile, aşa că au fost constrânşi să îşi reconfigureze traseul prin Rusia.
Aici au avut parte şi de cele mai dificile momente din întreaga aventură. Şi nu neapărat din cauza faptului că se aflau într-o zonă de conflict, ci pentru că după preluarea regiunii de către Rusia în zonă s-au declanşat investiţii masive în infrastructură, se construieşte o autostradă, iar circulaţia era foarte aglomerată cu camioane şi extrem de riscantă.
„Ruşii lucrează, nu ca noi. Era camion după camion, camion după camion, erau basculante, excavatoare, era un şantier cum vezi la televizor şi bătea un vânt puternic, erau gropi foarte mari, ei excavau şi de vreo două ori am mai ieşit în decor, n-am făcut nici un accident, dar spaima era să nu intru în trafic. Oricum, acolo dacă păţeşti ceva… ”
Valeriu Catargiu, ciclist.
Aşa că au mers 2.400 kilometri cu autocare şi cu trenuri ca să evite zonele de conflict dintre Rusia şi Ucraina şi au ajuns la Harkov, iar de acolo, tot cu trenul, la Kherson. Au trecut inclusiv prin Transnistria, unde au primit o amendă fiindcă nu au ieşit din acest teritoriu în 10 ore.
Un alt moment tensionat s-a petrecut la graniţa dintre Georgia şi regiunea separatistă Abhazia a acestei ţări, un fel de Transnistria a georgienilor, controlată tot de ruşi. Au ajuns seara şi cum punctele de trecere a frontierei funcţionează doar pe timpul zilei, nu li s-a permis să treacă, aşa că şi-au montat cortul pe pod.
„Acolo este o zonă în care stau georgienii şi abhazii, se împuşcă între ei şi armata rusă, care controlează Abhazia, ne-a fugărit. E urât! Ne-au fugărit când am ajuns noaptea: «veniţi mâine!». Le-am explicat: «mâine, aici o să fiu». Graniţele sunt la cele două capete ale podului. Podul este al nimănui. Nu vrea nimeni să-l revendice, n-are nimeni curajul. De la 7 seara la 7 dimineaţa totul este închis. Vin îşi pun trepiedele şi stau cu mitralierele”,
Valeriu Catargiu, ciclist.
Ei bine, în tot acest decor, noaptea lui Dragoş i-a explodat cauciucul de pe spate, sunetul ducându-i cu gândul la cu totul altceva. Norocul a fost că luaseră un cauciuc de rezervă şi au putut continua cursa.
În afară de explozie, au mai avut vreo şase-şapte pene.
Vali intenţiona de mai multă vreme să efectueze acest tur, dar nu găsise coechipierul ideal, „să mă pot baza, să ştiu că nu-i port de grijă, să nu fie vizionar cu burtă şi care stă pe net”. Până ce l-a cunoscut pe Dragoş, „aveam nevoie de unul care ştie ce are de făcut şi Dragoş se încadra perfect”. L-a găsit la timp fiindcă „vremea trece şi Dragoş fizic îmi era superior”.
„Cam 100 – 110 km am pedalat, în medie, în fiecare zi, dar am făcut şi 180 km într-o zi şi am făcut şi 75. Eram determinaţi, chiar eram determinaţi. Am avut zile în care ne-am depăşit planul, am spus hai să tragem ca să ajungem în oraş. Spre Trabzon (oraş din Turcia – n.r.) am tras 180 km într-o zi cu ploaie, jumătate de zi a plouat torenţial. Febră musculară n-am făcut fiindcă n-am tras sportiv, am ţinut un ritm, dar nu am pedalat în forţă deloc”,
Dragoş Hriţuleac, ciclist.
Nu s-au antrenat special pentru acest maraton pe două roţi, cu toate că din 52 de zile, 40 le-au petrecut pe bicicletă.
În jur de 5.000 lei au cheltuit fiecare în acest tur.
FOTO: Botoşăneanul & Facebook: TOBS 2017 – „Ride the sea”
DESCARCĂ APLICAŢIA BOTOŞĂNEANUL PENTRU MOBIL
