Ion Voicu, un gest care spune mai mult decât o mie de cuvinte.
Întâlnirea este povestită de Șerban Cionoff, cel care a fost martor la întâmplarea din urmă cu câteva decenii, la Botoșani.
Este vorba despre întâlnirea dintre doi uriași violoniști: Ion Voicu și Ștefan Ruha, primul însoțit și de fiul său, Mădălin Voicu.
”Mă aflam, pe la începutul anilor ‘80, ca gazetar la Scânteia tineretului, la Botoșani și, după cum recomandau uzanțele, am mers și la secretarul cu propaganda al județenei de partid. În cazul de față, profesorul Lazăr Băciucu, un om cultivat și un iubitor de cultură. I-am povestit , pe scurt, ce vânt mă aduce pe aceste meleaguri și nu mică mi-a fost mirarea când gazda m-a invitat să mai rămân în birou fiindcă s-ar putea să am un subiect de articol foarte interesant. Ceea ce am și făcut...”,
mărturisește Șerban Cionoff
Iar ”răsplata” nu a întârziat.
”...nu peste multă vreme a intrat în birou Ion Voicu, împreună cu fiul său Mădălin și cu violonistul Ștefan Ruha. Vă puteți lesne închipui ce emoționat eram aflându-mă în preajma neîntrecutului interpret al „Baladei” lui Ciprian Porumbescu și, desigur, nu numai al ei, despre care circulau frumoase povești, cele mai multe dintre ele fiind cele despre vioara sa Stradivarius, o adevărată comoară. Despre Ștefan Ruha, însă, nu prea știam istorisiri, ci numai că între acești doi mari artiști exista o anumită rivalitate în ideea lui care este primul în materie…”.
Prezența celor doi magicieni ai arcușului la Botoșani, dezvăluie mai departe Șerban Cionoff, era prilejuită de un recital pe care urmau să îl susțină, acompaniați de orchestra Filarmonicii din localitate, interpretând celebrul Concert în re minor pentru două viori și orchestră de Bach.
O dată terminată partea oficială a discuției, Ștefan Ruha s-a scuzat și a plecat la hotel sub cuvânt că mai avea ceva chestiuni personale de pus la punct. A rămas, însă, ”bătut în cuie” să se revadă cu Ion Voicu și cu Mădălin la ora 13 pe terasa hotelului „Rapsodia”, unde erau invitații lui Lazăr Băciucu.
”Văzând că dau semne de plecare, gazda m-a invitat să rămân și să mergem împreună la masă. Când am ajuns pe terasă, Lazăr Băciucu a cerut voie să facă o surpriză, adică să ne ofere un meniu specific botoșănean. Doar că, atunci când au sosit platourile, de la masă lipsea unul dintre marii invitați și anume Ștefan Ruha. Situație în care, și Lazăr Băciucu și subsemnatul, am așteptat să vedem ce va face Ion Voicu. Ei bine, acesta a stat cu tacâmul în față și nu s-a atins de mâncare. După cam cinci minute, i-a spus fiului său:-Urcă te rog la Ștefan în cameră și invită-l să coboare. Ceea ce s-a și întâmplat, iar domnul Ion Voicu nu s-a atins de bucate decât atunci când la masă s-a așezat și domnul Ștefan Ruha”.
”Mai este nevoie și de alte argumente pentru a vă convinge că acest simplu gest spune mai mult decât o mie de cuvinte despre ceea ce însemnă respectul și prețuirea reciprocă dintre doi mari oameni de artă? Eu sunt sigur că nu!”,
scrie Șerban Cionoff pe cristoiublog.ro.
