Nimeni nu ar fi ştiut cum trăiesc familiile în acest colţ rupt de lume, dacă o învățătoare îngrijorată de soarta elevilor ei nu i-ar fi vizitat, când școlile s-au închis.
Se întâmplă în satul Hilișeu Crișan, din Botoșani, la un kilometru distanță de granița cu Ucraina. La marginea unei păduri, într-un fost pichet militar trăiesc 30 de copii. Cei mai mulți dintre ei s-au născut între zidurile negre ale unei construcții, pe jumătate ruină.
Cel mai mic are doar câteva luni, iar cel mai mare 13 ani. Universul lor e o clădire veche, pe jumătate ruină, fără sursă de apă potabilă.
Nu am fi știut cum trăiesc, dacă o învățătoare nu le-ar fi trecut pragul, după ce pandemia a închis școlile. Copiii din Pichet nu au telefoane sau tablete să învețe online și să țină legătură cu școală. Așa că a venit învățătoarea la ei cu fișe, cărți și caiete.
"Pentru mine, copiii chiar îmi sunt dragi. Dacă Dumnezeu mă vrea la Hilișeu, atunci înseamnă că trebuie să fac misiune Și copiii ăștia au nevoie. Și au nevoie pentru că se lipesc de tine când ajungi la școală ca de un magnet", a declarat pentru Antena3 învățătoarea Gabriela Munteanu.
Învățătoarea Gabriela Munteanu a văzut, dincolo de sărăcia lucie în care trăiesc aceste familii, lumina și bucuria din ochii copiilor. Și-a făcut o misiune din amenajarea unei încăperi vechi, probabil fosta sală de mese a Pichetului militar, într-o cameră de studiu, cu bibliotecă, scaune, mese și rafturi cu materiale didactice și cărți.
Impresionată de dorul de carte al celor mici, învățătoarea și-a făcut o misiune din a le amenaja o cameră cu bibliotecă, mese și rafturi, unde cei 30 de copii să poată avea acces și la școală online.
Sunt nouă familii care împart câte o cameră de câțiva metri pătrați în care abia întră un dulap, o masă și un pat. Pentru autorități, aceste familii sunt cazuri sociale. Când dai cu ochii însă de realitatea pe care o trăiesc acești oameni în pustietatea de la frontieră României îți dai seama că viață lor e doar supraviețuire, relatează Antena3.
Că să ajungă la școală din sat, copiii merg 2 kilometri pe jos, prin pădure. Sau ies la asfalt , sperând că microbuzul școlar va opri și pentru ei.
Acasă, copiii scriu pe unde apucă. De cele mai multe ori, pe holul întunecat al Pichetului, unde singură lumina vine de la soare.
"Mi-a fost greu să văd în ce condiții locuiesc pentru că la sfârșitul anului școlar m-am dus împreună cu colega mea și le-am dăruit o diplomă și o carte. Știam în ce condiții locuiesc. Dacă se cere un învățământ online, copiilor trebuie să li se ofere ce trebuie pentru în online, și profesorilor, pentru că nici noi nu suntem pregătiți", a mai povestit învățătoarea Gabriela Munteanu.
Ajutorul nesperat pentru cei 30 de copii care trăiesc la granița civilizației
Pentru că i-ar fi imposibil să schimbe singură viață acestor copii, Gabriela Munteanu le-a scris povestea pe Facebook. Directoarea unei Asociații pentru persoane cu dizabilități a ajutat-o să cumpere pentru copiii săraci din Pichet primele haine de școală, rechizite și alimente. Toate din donații.
Copiii din Pichet au mult mai multe nevoi. În acest loc uitat al României, lipsește până și… apa potabilă. Ca să gătească sau să-și spele copiii, femeile aduc apă de la o fântână din sat.
În sala de mese a Pichetului s-au adunat primele materiale de construcții. Voluntarii s-au mobilizat mai repede decât orice autoritate. Au nevoie însă în continuare de bani și de brațe puternice pentru finalizarea proiectului. Cei 30 de copii săraci din Pichet merită un loc liniștit și cald unde să citească la iarnă.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
