În mod paradoxal, județul nord-moldav este al doilea din România ca luciu de apă, dar populația și animalele suferă de sete în fiecare vară.
Județul Botoșani este pe locul doi la nivel național ca suprafață a luciului de apă, cu 3.600 de hectare. Botoșaniul are o rețea hidrografică impresionantă cu peste 148 de iazuri, mari lacuri de acumulare și numeroase râuri, dintre care cele mai mari sunt Prutul și Siretul.
Cu toate acestea, în mod paradoxal, la Botoșani oamenii și animalele deopotrivă suferă de sete. Apa zace peste tot prin județ, dar nu ajunge în niciun fel la robinetele populației. O rețea catastrofală de distribuție a apei, cu magistrale vechi de jumătate de secol, o neputință în materie de investiții, au adus județul în pragul colapsului, aproape o zonă calamitată, pentru care autoritățile cer deja instituirea stării de alertă.
Situația este extrem de gravă, în condițiile în care comune întregi suferă din cauza lipsei de apă. De exemplu, Blândești, Ungureni, Flămânzi, Copălău, Drăgușeni, dar și orașe precum Flămânziul.
Odată cu venirea verii, culmea când oamenii au cea mai mare nevoie de apă, mulți rămân pe uscat. Inclusiv în municipiul Botoșani, cea mai mare aglomerare urbană a orașului, au fost întreruperi frecvente de apă dar și presiune scăzută. În alte localități precum Unțeni, Răchiți, Stăuceni, Curești, sunt restricții de furnizare a apei, adică oamenii primesc apă cu porția. La Cerchejeni sau Frumușica nu este apă deloc, potrivit adevarul.ro.
De altfel, în tot județul, în fiecare comună, există măcar un sat fără apă, iar în celelalte apa este dată cu porția, în intervale orare, câteva ceasuri pe zi. Conform datelor oficiale, Botoșaniul este cel mai afectat județ din România din cauza lipsei apei cu 140 de localități fără apă sau cu restricții serioase în consumul apei. Dacă în anumite zone este cumva de înțeles din cauza rețelei hidrografice limitate, afectată de secetă, la Botoșani este un paradox, cum aproape numai în România poate fi întâlnit. Județul este plin de surse de apă, dar apa nu ajunge la oameni.
Iar motivul este rețeaua de distribuție apei, extrem de veche și avariată dar și incompentența celor care ar fi trebuit să o reabiliteze. În județul Botoșani, alimentarea cu apă se face din Siret, Prut dar și din lacuri de acumulare, printr-o rețea veche de jumătate de secol, proiectată în anii comunismului pentru aproximativ un sfert din populația actuală a Botoșaniului.
Magistralele care aduc de fapt apa la rețelele comunale sau orășenești sunt principala problemă. Sunt vechi, subdimensionate și distruse. De exemplu magistrala care duce apă de la Botoșani la Flămânzi, alimentând toate comunele pe o distanță de 40 de kilometri a fost proiectată cu un debit necesar doar unei filaturi. Din această cauză apa aproape că nu mai ajunge la Flămânzi. În plus, magistrala este atât de avariată, încât reprezentanții operatorului județean de apă, Nova Apaserv, mărturisesc că au pierderi de 80%. Adică doar 20% din apa pompată în țevi ajunge la utilizatori.
Avariile sunt la ordinea zilei și în municipiul Botoșani dar și peste tot prin județ. În localitatea Dobârceni, localnicii sunt sătui de avarii.
Localnică
„Sunt mereu probleme cu apa. Chiar mereu. Ba-i spartă într-o parte țeava, ba în alta. Bătaie de joc. Și cred că mai plătim și pierderile. În două luni am avut apă, de două ori, câte o jumătate de oră, maxim o oră”
De gestionarea situației apei în județ, se ocupă Nova Apaserv o firmă cu capital de stat. Mai precis, acționarii sunt Consiliul Județean dar și asocierea comunelor din județ. Societatea a avut mereu probleme financiare, existând mereu acuzații și suspiciuni că este de fapt o societate politizată unde performanța ar lăsa de dorit. De altfel, societatea ar fi pierdut 430 de milioane de euro, în două exerciții financiare, bani din finanțări europene, pe care Nova Apaserv i-ar fi putut atrage, prin proiecte, și utiliza pentru reabilitarea magistralelor, modernizarea întregului sistem de distribuție a apei, care evident nu mai face față.
Oamenii din Cerchejeni, o adevărată Sahară din nordul Moldovei, sunt la capătul puterilor. De ani de zile nu au apă. Trăiesc din ce le aduce primăria cu cisterna, într-un rezervor de apă de plastic, de 400 de litri. Și ei și animalele. Apa este adusă de la câțiva kilometri depărtare. În sat fântânile sunt fie secate, fie nu au apă potabilă.
Localnic
„Suntem la capătul răbdărilor. Nu mai rezistăm așa. Trăim ca sinistrații cu apă din bidonul de plastic. Năvălesc oamenii ca hultanii să i-a apă în butoaie, găleți ce apucă. Este greu de văzut, greu tare”
Mulți caută izvoare în satele sau chiar comunele învecinate.
Localnic din Cerchejeni
„Nu avem apă potabilă. Cumpărăm de la magazin. Și lângă noi este iazul Dracșani, mare cât o mare. Și noi murim de sete. Ca la proști. Umblu cu o căruță cu butoaie, ca oamenii nebuni. Poate găsim un izvor să trecem și ziua de astăzi”
La Dobârceni, localnicii s-au bucurat că au fost trase conducte de alimentare cu apă în comună. S-au bucurat degeaba. Apă primesc cu porția. Uneori deloc. Sunt localnici care acuză că apa are o culoare stranie și se tem să o bea. În plus, sunt revoltați că au plătit, din sărăcia lor, o mulțime de bani să facă aducțiunile în ogradă.
Sătean din Drăgușeni
„Am băgat 2.200 de lei în țevi goale, secate. Este bătaie de joc. În plus, fiindcă se tot oprește apa, ne strică tot aici, hurducă țevile, le nenorocește”, spune o localnică din Cișmănești, comuna Dobârceni. La Dobârceni, primăria aduce apă cu cisterna ca să nu moară animalele de sete. „Aduc zece transporturi, adică 120 de tone am adus numai eu. În localitate nu avem apă deloc, aducem de la iazul Ichimeni”
Botoșaniul este un județ rural, în care zeci de mii de oameni trăiesc exclusiv din agricultură și creșterea animalelor. Disconfortul personal provocat de lipsa apei este cea mai mică grijă. Sunt însă îngrijorați că nu vor avea ce să mai mănânce. Fără apă nu pot uda grădinile de legume și nici adăpa animalele.
Localnică din Copălău
„Noi din asta trăim. Dacă nu mai pot adăpa animalele, dacă nu mai dau lapte, suntem terminați. Muritori de foame, cerșetori”
La Drăgușeni, o comună în care oamenii trăiesc din creșterea vitelor, localnicii spun că se pregătesc să vândă tot și să plece unde văd cu ochii.
Citește articolul integral AICI
