S-a născut pe 8 ianuarie 1926, în localitatea Vorona, judeţul Botoşani, cu numele de botez Ioan. Creștinii, mulți dintre ei din Botoșani, pornesc în fiecare an către Sfântul Munte, în căutarea Bătrânului frumos: Avva Iulian Lazăr, duhovnicul românilor de la Athos.
Părintele Iulian Lazăr de la Schitul Prodromu este astăzi unul dintre cei mai mari duhovnici români. Mulți monahi români, dar nu numai, cât și mireni ce ajung în Athos, își găsesc în părintele Iulian de la Prodromu duhovnicul plin de dragoste, de care are nevoie orice suflet mergător spre Împărăție.
S-a născut în urmă cu 95 de ani, în Vorona. Părinții săi, Ilie și Elisabeta, oameni simpli și credincioși, nu l-au împiedicat pe tânărul Ioan să îmbrățișeze viața monahală.
"M-am născut în comuna Vorona, în anul 1926, în judeţul Botoşani. Când am avut 1 an şi jumătate, părinţii au fost împroprietăriţi şi au plecat la 50-60 de km. în comuna Mănăstireni, la Vorona fiind numai pădure. Au primit cinci hectare de pământ şi s-au înstărit acolo. Am trăit cu părinţii până când am fost chemat de Domnul şi am intrat în obştea mănăstirii Sihăstria. În ianuarie 1977, am venit în Sfântul Munte Athos, chiar după sărbătorile de iarnă. Acum au trecut anii şi văd că tare-i frumoasă viaţa de mănăstire",
Avva Iulian Lazăr din Muntele Athos
(Avva Iulian Lazăr de la Schitul Prodromu)
Avva Iulian, cum îl știu astăzi creștinii, viețuiește de 40 de ani la Schitul Prodromu, bătrânul frumos și luminat fiind numit și duhovnicul românilor din Athos.
La 20 de ani, Ioan Lazăr ajungea în Mănăstirea Sihăstria, unde poposește des la picioarele Părintelui Cleopa, față de care a manifestat mereu o adevărată venerație, dar și pe Părintele Paisie, ambii născuți pe pământ botoșănean. Peste încă 10 ani, în 1956, este hirotonit diacon și apoi preot. În 1977, după ce a împlinit 50 de ani, pornește spre Sfântul Munte, ajungând, în 1981, la Schitul Prodromu. De atunci este duhovnicul românilor, fiind căutat neîncetat de sufletele în nevoință, dar și de foarte mulți monahi, preoți și simpli credincioși pentru sfaturi, ajutor duhovnicesc și binecuvântare.
Despre Avva Iulian, creștinii spun că trăiește tot ceea ce îi învață pe alții. Astăzi, când împlinește 95 de ani, îi urăm La mulți ani de acasă și gândurile celor care s-au bucurat de binecuvântarea rugăciunii din Sfântul Munte.
Unul dintre cei care l-au cunoscut pe Avva Iulian este și părintele Teodor Ciurariu, astăzi preot la Spitalul Municipal din Dorohoi.
Părintele Teodor Ciurariu a povestit pentru cititorii Botoșăneanul despre întâlnirea cu bunul călugăr din Athos, dar și despre un alt uriaș duhovnic din Sfântul Munte, de asemenea botoșănean, Dionisie Ignat de la Colciu.
”Pe Părintele Iulian Lazăr l-am cunoscut prima dată prin anii '90 când, student fiind la facultatea Teologie din Iași, am avut bucuria de a merge într-un pelerinaj la Sfântul Munte Athos. Tot atunci m-am întâlnit cu un alt botoșănean cu viață sfântă, Părintele Dionisie Ignat de la Colciu.
Atât Părintele Iulian, cât si Părintele Dionisie încununează ”panteonul" personalităților județului nostru Botoșani, Părintele Iulian fiind născut la Vorona, iar părintele Dionisie la Vorniceni. Când am aflat asta mă simțeam în Sfântul Munte Athos ca acasă. Asta probabil și datorită ctitoriilor și daniilor făcute de domnitorii Moldovei si ale Țărilor Române către Grădina Maicii Domnului”,
Pr. Teodor Ciurariu, de la Spitalul Municipal Dorohoi
Nu întâmplător, ne amintește părintele dorohoian, marele nostru istoric, botoșăneanul Nicolae Iorga, a zis într-o conferință că ”nici un popor nu a făcut atât bine Sfântului Munte cum au făcut românii".
Poate și de asta, dar mai ales datorită marilor noștri părinți, la toate mănăstirile athonite (20 ca număr), toți călugării vorbesc cu drag și respect despre români și despre înaintașii noștri.
(Părintele Teodor Ciurariu alături de Avva Iulian)
Părintele Ciurariu își amintește de primele vizite făcute la Athos… Anii 90 nu ofereau atâtea oportunități ca cele din zilele noastre, astfel că un drum atât de lung și de complicat venea la pachet cu provocări și cu nelipsitele încercări. Însă Dumnezeu a rânduit până în cele mai mici amănunte…
”Eu, fiind component al coralei mitropolitane din Iași și student, deseori ne întâlneam cu Mitropolitul Daniel, actualul Patriarh a României. El ținea foarte mult la studenții lui, mai ales că noi în permanență eram pe la Mitropolie… uneori stătea de vorbă cu noi, ne întreba ce dorințe, aspirații avem.
La corală eram vreo 7 studenți, dintre care 3 erau fete. Astfel că, într-o după-amiază, Mitropolitul ne promite pentru vacanța de vară un pelerinaj în muntele Athos, el făcându-ne rost de vize de la ambasada Greciei. Ne-a mai dat și 1000 de drahme, prin care ne rezolvăm problema transportului si a cazării. Dacă nu ne dădea banii ăștia Mitropolitul, nu cred că puteam ajunge, noi majoritatea provenind din familii cu venituri modeste. În cazul meu, tatăl meu era pensionar C.F.R., iar mama casnică. Abia așteptam vacanța!”,
Pr. Teodor Ciurariu, de la Spitalul Municipal Dorohoi
Și-au făcut bagajele, au luat strictul necesar într-un rucsac și au plecat. A călătorit aproape 3 zile de la Dorohoi până la Uranapoli cu trenul, cu autobuzul, chiar și cu auto-stopul. De aici, de la Uranapoli, s-a îmbarcat pe corabie (un feribot vechi) și a plecat într-o luni de dimineață. Cam 4 ore pe mare, până a ajuns la Dafni - portul de pe muntele Athos.
”În perioada cât am stat acolo am circulat mai mult pe jos, am muncit pe la mănăstiri, chilii, pentru a ne plăti hrana și cazarea. Au fost și unii călugări generoși ce ne-au dat și câte un bănuț… Am stat aproape o lună! În acest timp am trecut pe la toate mănăstirile”.
Însă a venit și ziua în care avea să îi cunoască pe părinții botoșăneni Iulian Lazar Prodromitul și Dionisie Ignat de la Colciu.
”Într-o după-amiază, pe înserat, am ajuns la schitul neamului nostru românesc Prodromu. Eram tot plin de praf, transpirat și mi se rupsese și un bocanc printre pietrele de pe cărare. Ajunși aici am căutat arhondaricul pentru a vorbi cu cineva pentru cazare. Toți călugării erau la culcare după masa de seară și Vecernia, deoarece ei se trezesc în jurul orei două dimineață pentru a începe slujba. Programul rugăciunilor din muntele Athos este un pic deosebit față de programul nostru, ei respectând ora bizantină”,
Pr. Teodor Ciurariu, de la Spitalul Municipal Dorohoi
Cum decurge o zi în muntele Athos? Ne povestește părintele Teodor Ciurariu. Deșteptarea este la ora două dimineață (însuși Starețul vine cu clopoțelul și dă deșteptarea). De la două până dimineață la 6,30- 7 este timp petrecut la rugăciune (Utrenie, Acatist , Sfânta Liturghie). După ora 7 se merge la sala de mese (trapeză) unde se servește masa… Micul dejun, dar foarte consistent , asemănător prânzului de la noi. Nu se va mai mânca decât după-amiază la 17.
Călugării se retrag apoi la chiliile lor 3- 4 ore pentru odihnă, lecturi particulare, metanii și vor reveni la activitățile lor în jurul orelor 11- 12.
În această perioadă, până la 17, fiecare își desfășoară activitatea lui (ascultare se numește) rânduită de stareț: la bucătărie, grădina de legume, ateliere, construcții fiecare la ce se pricepe mai bine.
”Ca într-un stup!”, adaugă admirativ părintele dorohoian.
Un Rai terestru nu ar putea arăta altfel decât ca în Sfântul Munte, cu un clinchet zornăit de un alt mare uriaș duhovnic, Părinte Stareț Petroniu Tănase (trecut la Domnul între timp), care să străbată veghea pelerinilor și să îi cheme în dulceața rugăciunii.
Mai întâi, un părinte bătrân îi conduce la dormitor, anunță programul și îi invită pe pelerini să guste un pic de halva, rahat și niște ceai de salvie.
”Deja se întunecase, aprindem lampa (pe atunci nu aveau curent electric… și nici acum nu au în biserică), mergem și ne curățim picioarele, facem un duș cu apă rece și la somn. La 2 dimineață clinchetul clopoțelului mânuit de Părinte Stareț Petroniu Tănase ne dă deșteptarea. Ne trezim toți, dar trei dintre noi adorm din nou, eu și un coleg de-al meu îl învingem pe Ene și cu sfială și emoție mergem la Biserică. Intrăm, ne închinăm la icoanele cunoscute de aici, Maica Domnului Prodromita și Sfântul Ioan Botezătorul, apoi mergem în strană”.
(Părintele Teodor Ciurariu la Sfântul Munte)
Însă bucuria sfântă avea să se așeze ca un balsam pe inima părintelui venit din Botoșani să își afle rugătorii. Pentru că în altar…
”…în altar slujea Părintele Iulian! Ooooo, ce bucurie Sfântă! Să auzi după câteva săptămâni petrecute în Athos, pe la mănăstiri grecești, rugăciune și cântare în limba dulce românească graiul nostru strămoșesc! Ooooo, ce bucurie să auzi un preot mărunțel la stat citind rugăciuni ca la mănăstirile noastre din Moldova… molcom, duios ca un susur cristalin”,
Pr. Teodor Ciurariu, de la Spitalul Municipal Dorohoi
Și-a adus aminte, mărturisește astăzi părintele Ciurariu, de primele impresii ale Țarilor ruși care, păgâni fiind, au vizitat catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol. Întorși acasă, au zis supușilor: ”în biserica Lui HRISTOS stând în cer ni se părea a fi".
”Cam asta a fost prima mea impresia de la Prodromu când l-am văzut pe Părintele Iulian slujind. Am stat vreo 4 zile aici, am cântat la strană, am discutat cu el, m-am spovedit la el. S-a bucurat aflând că suntem din același județ, mi-a făcut un pachețel, apoi si m-a rugat să-l duc Părintelui Dionisie Ignat, la Colciu.
Fiind călugăr format la Sihăstria Părintelui Cleopa, avea aceeași blândețe, același stil, plecai de sub epitrahilul lui ușor ca un fulg”,
Pr. Teodor Ciurariu, de la Spitalul Municipal Dorohoi
Părintele din Dorohoi, student la acea vreme, a fost impresionat de duhovnicul din Vorona. Își amintește cu bucurie cum Avva Iulian îl numea ”botoșăneanul lui". Înțelepciunea bătrânului din Athos era căutată de sute de pelerini, nu doar din România. Era și este renumit datorită cuvintelor de folos, a pildelor și a învățăturilor care oferă răspunsuri întrebărilor nespuse însă.
”El a venit relativ târziu in muntele Athos, pe la 50 de ani, și avea multă experiență duhovnicească. Acum, spre bătrânețe, stând de vorbă cu grupuri de pelerini, mereu mă lua lângă el, eu fiind ”botoșăneanul lui". În discuții afli rezolvarea multor probleme de la el, prin felurite pilde și întâmplări, iar în ultimii ani prin versurile recitate de el. Mi s-a întâmplat să aflu răspuns la întrebările ce mă nelinișteau înainte ca eu să-i pun întrebarea”.
O prietenie sfântă care a continuat peste ani. Pentru că, prin pelerinii din Botoșani, Avva Iulian a respirat acel ”acasă”, și-a amintit de părinții din Vorona, de bunul părinte Cleopa sau de pământurile domoale ale locurilor natale.
”În ultimii ani primește foarte rar pelerini, dar eu fiind un ”privilegiat" am fost mereu la el pentru binecuvântare. Când a trebuit să plecăm l-am căutat pentru blagoslovenie. Era la bibliotecă, printre ”cronici străbune" și ”ștergea colbul" de pe ele. Să știți că schitul românesc Prodromu are un fond bogat de carte veche. Nu vreau să descriu, însă, dacă ne va mai lăsa Dumnezeu să ajungem pe acolo, recomand pelerinilor să viziteze și biblioteca.
I-am sărutat mâna, el m-a blagoslovit, și m-a întrebat: ”nu rămâi"?”.
”Ne-a petrecut până la ușă. Când l-am îmbrățișat am observat că avea lacrimi în ochi! Știa Părintele ce știa… știa ce mă așteaptă! Dar nu mi-a spus nimic! M-a lăsat să-mi duc CRUCEA. La sfârșitul Crucii este mântuirea!”
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
