Cu un an înainte de Crăciunul lui 1989, pe 25 decembrie 1988, la Botoșani se petrecea un lucru ieșit din comun. Bătrânii spuneau că nu prinseseră o asemenea grozăvie în toată viața lor…
Greu de imaginat și de crezut astăzi că, în urmă cu 30 de ani, Moșul care aducea cadouri copiilor se numea Gerilă, bradului împodobit îi spuneam pom de iarnă, iar Crăciunul fusese înlocuit de multă vreme de Sărbătorile de Iarnă, care începeau oficial din data de 27 decembrie, când oamenii muncii socialiste aveau dreptul la odihnă. Asta după ce primele zile de Crăciun – 25 și 26 decembrie, erau zile lucrătoare în fabricile și uzinele patriei.
Ca o ironie a destinului, Nicolae și Elena Ceaușescu au fost condamnați la moarte și executați chiar în zi de Crăciun, pe 25 decembrie 1989…
Cu un an înainte de Crăciunul lui 1989, pe 25 decembrie 1988, la Botoșani se petrecea un lucru ieșit din comun: o ploaie cu tunete și fulgere. Bătrânii spuneau că nu prinseseră o asemenea grozăvie în toată viața lor…
La Botoșani, ca peste tot în țară, în ultimii ani ai comunismului, oamenii duceau o viață dublă. Una impusă de regimul dictatorial, care însemna participarea la ședințe, consfătuiri, dări de seamă, comisii și comitete, și alta a omului simplu. Care știa să se bucure de Crăciun, de bradul împodobit, de tradițiile care însă se mai păstrau în intimitatea casei.
Centrele de creație și cultură socialistă pentru tineret din Botoșani și alte orașe din țară (cf. europalibera.org) își duceau la îndeplinire punct cu punct propaganda de partid. Astfel, în timp ce oamenii muncii sufereau de frig, de foame și de frică, activiștii de la Botoșani prezentau, în noiembrie 1989, expunerea „Congresul al XIV-lea al PCR- moment de rodnic bilanț și intensă mobilizare în procesul edificării societății socialiste multilateral dezvoltate”.
Dincolo de presiunea tot mai mare, de contrastul uriaș între viața nomenclaturiștilor PCR și cea a cetățenilor care dezvoltaseră o adevărată cultură a cozii (coada la pâine, la carne, unt, lapte, butelii etc.), viața culturală a orașului Botoșani era una vie, concentrată pe spectacole de teatru și concerte simfonice. Botoșăneanii marcau 100 de ani de la moartea lui Eminescu...
Oamenii așteptau însă ceva. O răbufnire care să îi ajute să respire. Ascultau Europa Liberă și simțeau că, într-o zi, vor avea curaj să strige: Libertate.
Continuăm serialul ”După 30 de ani”, pe marginea jurnalului oferit de către prof. Octavia Buhociu, din Botoșani, cea care a păstrat importante însemnări din ultimii ani ai comunismului la Botoșani. ”Oare ce ne rezervă anul ce va începe? Să fim optimiști sau pesimiști?”, se întreabă prof. Octavia Buhociu în prima zi de Crăciun a anului 1988...
Duminică, 4 decembrie 1988: ”Privește înapoi cu mânie”, film englez, alb-negru, cu Richard Burton. Măcar atât.
Miercuri, 7 decembrie 1988: 150 ani de teatru românesc la Botoșani. 30 de ani de la înființarea teatrului ”Mihai Eminescu”. Spectacol de gală. ”Et qui en Italie/ N’a son grain de folie?”, întreabă prințul Culai din ”Locul unde nu s-a întâmplat nimic”, de Mihail Sadoveanu. Au participat Valentin Silvestru, Virgil Brădățean, Stelian Preda, Dan Puric, Luminița Gheorghiu, Dionisie Vitcu și ai noștri. Putea fi mai bogat, mai fastuos. Dar a fost cald în sala teatrului și eu am pierdut binoclul.
Duminică, 18 decembrie 1988: Colinde cântate de cele două formații conduse de profesorul Gheorghe Cojocaru. Am ajuns mai târziu la Casa Sindicatelor și nu am auzit interpretarea unui colind al lui Ioan Buhociu. Curent în sală!
Vineri a venit Nicolaie Gâscă, cu ”Cantores amicitiae”, puține schimbări față de anul trecut. Un tip, Edi Ciubotaru, cred, a cântat niște cântece americane, parcă ar fi fost vocea lui Elvis Presley.
În parc a venit deja Moș Gerilă, mici programe artistice date de copii de la unele școli din oraș, 9 elevi de la școala mea.
Miercuri, 21 decembrie 1988: ”Complot” (Les diaboliques- Celle qui n’était plus ) de cuplul Boileau- Narcejac, cred că-i primul roman scris de ei doi și citit de mine. Mă așteaptă ”Gândurile trândave ale unui pierde-vară”de Jerome K.Jerome.
Duminică, 25 decembrie 1988 - Crăciunul. Adevărată vijelie, a tunat și a fulgerat. Bunica a spus că așa ceva nu s-a întâmplat niciodată în ultimii 84 de ani. Bunicul are aceeași părere. Ce-i insuportabil, dar probabil normal, e că se vorbește foarte calm despre moartea lui, înmormântarea lui. Se fac unele cumpărături necesare… Lugubru.
Vineri, la concert, orgă, un bătrânel neamț a fost solistul. Foarte frumos, mai ales ”Adagio” de Albinoni.
Oare ce ne rezervă anul ce va începe? Să fim optimiști sau pesimiști?
1989
Vineri, 13 ianuarie 1989: Ieri dimineață, am fost în sala 120 a Universității ”Al. I. Cuza” din Iași, unde am primit felicitări (nu numai eu) la examenul de socialism științific, condiție pentru înscrierea la Gradul I. Ola la! Și Inspectoratul Școlar Botoșani va fi felicitat pentru ”minunată” alegere a persoanelor ce s-au prezentat ! Hă, hă!
Ștefan Ruha și Florin Totan și tov. Huțanu făcând ordine în sală, printre elevii veniți fără ”stăpân” la concert. Probabil că le va trage un perdaf directorilor școlilor ce-au trimis elevii…
Duminică, 15 ianuarie 1989: Șezătoare literar-artistică : Radu Cârneci, Mihai Ungheanu (”Luceafărul”). Ion Caramitru a recitat ”Luceafărul” și ”Doină”. Aplauze după primul vers și la final. La sfârșit Radu Cârneci ni l-a prezentat pe Ion Caramitru, mie și tatălui meu.
Vineri, 27 ianuarie 1989: A murit bunicu’. Simplu, calm. Eu eram la școală… Dumnezeu să-l ierte!
Duminică, 5 februarie 1989: Seara, când ajung acasă, nu mai este lumina aprinsă la bunicu’ în cameră și nici nu se mai aud, cam tare, voci de la posturi ”străine” de radio…
Bunica nu prea se simte bine…
Joi, 23 februarie 1989: ”Capcană pentru un bărbat singur”, de R. Thomas cu Teatrul de Comedie din București : Stela Popescu, Iurie Darie, Silviu Stănculescu, Aurel Giurumia, Sanda Toma, Cornel Vulpe.
Sâmbătă, 25 martie 1989: Acum câteva zile, ”Spectacol de confluența al artelor” (așa se cheamă), preluat de la Conservatorul ”G. Enescu” din Iași, condus de Cristina Vasiliu (cam afectată, blondă, pronunțând incorect Stendhal, prea elegant și ușor îmbrăcată pentru curentul, că să nu scriu frigul din sală Casei Sindicatelor). Pentru Mozart și Viena, pentru Praga și epoca sa, s-au folosit diapozitive, înregistrări celebre, Alexandru Repan, Felicia Filip, Eva Aved la pian,… orchestra noastră de cameră. Păcat de publicul tânăr, puțin receptiv la muzică simfonică…
Joi, 30 martie 1989: onomastica dlui Alexandru Scobai. Ca de obicei: un tort extraordinar! (mai ales pe economia asta…)
Joi, 15 aprilie 1989: am fost la București pentru arta teatrală și oarece cumpărături. Dl. Radu Cârneci mi-a făcut rost de bilete la teatru.
Am văzut spectacolele ”Cameristele”, de Jean Genet (Simona Măicănescu, Coca Blos…), ”Ivona, principesa Burgundiei” (Dan Condurache, Leopoldina Bălănuță, Mitică Popescu, Rodica Negrea care tace expresiv vreo trei ore!) la marele Teatru Mic, apoi ”Într-o dimineață…” de Mihai Ispirescu cu Horațiu Mălăele, Mircea Diaconu la Teatrul Nottara și ”Preșul” de Ion Băieșu la Teatrul de Comedie cu Stela Popescu, Cornel Vulpe, Șerban Celea… Câte un spectacol pe seară, câtă bucurie pentru mine! La Nottara, în fața mea a stat Tania Filip (văzută la Botoșani în ”Hagi Tudose” acum câțiva ani), îmbrăcată în roșu, elegantă și delicată.
Am fost la Biblioteca franceză (dacă tot sunt urmărită pentru cărțile, filmele, revistele franceze aduse în școală pentru copii, măcar să aibă motive), la cea de pedagogie. Să tot fiu în vacanță ! Aici e, cât de cât, o atmosferă mai normală… Cel puțin așa o simț eu, că turistă…
Sâmbătă, 13 mai 1989: S-au mai oprit ploile, e cald. Ion Caramitru, Ștefan Ruha și orchestra de cameră a filarmonicii din Botoșani dirijată de Gh. Dumănescu au fost în R.S.S. Moldovenească. Vineri și la noi, ”Doina” desigur. Am văzut și eu, la video, filmul ”Ultimul împărat” cu Pețer O’Toole și doi chinezi (în roluri principale)… Cât trebuie de reușit, mai altceva decât da televiziunea noastră.
Joi, 18 mai 1989: Acum câteva zile am avut inspecție (un tip din minister) la clasa a VII-a. Bine. Din gură în gură am aflat că activitatea la oră a fost apreciată de tov. inspector.
Ocupată cu redactarea lucrării de gradul I.
Luni, 5 iunie 1989: Vineri a fost concert în cadrul ediției a VII-a a festivalului ”Cântarea României”. Mi-au plăcut și primele audiții totale sau parțiale (două simfonii de autori români contemporani), Mathe Gyozo la violă, Mihaela Balaban la violoncel, Aved la pian.
Luni, 12 iunie 1989: Ploile de vineri au împiedicat desfășurarea manifestărilor dedicate centenarului morții lui Mihai Eminescu în amfiteatrul de la Ipotești, cum fusese planificat… Marin Sorescu, Fănuș Neagu (mi se pare prea rotofei). Au fost prezenți Ion Caramitru, Mircea Diaconu, Diana Lupescu, Gheorghe Cozorici, Simona Măicănescu, corul ”Cantores amicitiae” din Iași. Recitalul susținut de Ion Caramitru a fost de excepție: poezii, dar și texte din articolele lui Eminescu (economie, filosofie).
Azi ar trebui să vedem pe Victor Rebengiuc, Alexandru Repan, spectacolul ”Un Luceafăr au trecut prin lume”.
Miercuri, 14 iunie 1989: Spectacol susținut în amfiteatrul de la Ipotești de elevi de la unele școli. Am făcut poze alb-negru șicolor (trăiască apusul…).
Joi, 15 iunie 1989: Exact acum 100 de ani, zorii zilei, murea Mihai Eminescu.
Spectacol la teatru, invitați de la București (Nicolae Florei, Elvira Cîrje…) au fost buni. Sfârșit ridicol : ”Noapte!”. D.R. Popescu cu unii scriitori, traducători, cercetători ai operei eminesciene din Bulgaria, Cehoslovacia, R.F.Germania, Irak, Tailanda, SUA, URSS, Japonia… Grigore Vieru a fost aplaudat la iesire. ”Balada” de Ciprian Porumbescu a fost interpretată de Marius Varvaroi.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
