A avut zece copii. Dintre aceştia, cinci copii au intrat în nevoinţa călugărească şi cinci au rămas acasă. Apoi, după neştiute judecăţi ale lui Dumnezeu, unul câte unul, i-au murit nouă copii. La urmă i-a murit şi soţul.
Monahia Agafia Ilie (1876 - 1968), mama Arhimandritului Cleopa Ilie, era din comuna Suliţa (Botoşani).
Ana Ilie, mama părintelui Cleopa, s-a născut la 10 octombrie 1876 în satul Dracșani, județul Botoșani, din părinți agricultori și buni creștini. În anul 1902 s-a căsătorit cu Alexandru, un bărbat înalt, tăcut și bun gospodar, originar din satul vecin, Sulița. Dumnezeu i-a binecuvântat pe cei doi soți cu zece copii.
Cei doi părinți, Alexandru și Ana Ilie, au fost un exemplu viu de trăire creștină, fiind iubitori de Dumnezeu, de biserică și de copii. Nu lipseau niciodată de la sfintele slujbe, făceau milostenie, se rugau mult împreună cu copiii, și duceau o viață curată și bineplăcută lui Hristos. Împreună cu soţul erau îndrumați duhovnicește de părintele Paisie Olaru de la Schitul Cozancea.
Casa lor era ca o biserică, așa cum povestea și părintele Cleopa:
”Aveam o cameră toata numai cu icoane. Un fel de paraclis. Acolo ne rugam. Chiar și la miezul nopții ne sculam și făceam rugăciuni''.
Dumnezeu a pus-o pe Ana la mari încercări, precum odinioară pe Iov. Rând pe rând, nouă copii și soțul i-au murit, după ce doi băieți intraseră în obștea de la Sihăstria, iar o față în cea de la Agapia. Îndrumată permanent de părintele Paisie, Ana a primit toate acestea având convingerea că ai săi copii sunt primiți de Domnul, scrie crestinortodox.
Durerea ei cea mai mare era aceea că aproape toți copiii i-au murit de tineri. Singurul care a supraviețuit până la adânci bătrâneți a fost Părintele Cleopa.
Trei băieți și o fiică au răposat la mânăstire și ceilalți în satul natal. Cu toate acestea, a fost întărită de Dumnezeu cu darul Sau, ca să-și poată duce crucea care i-a fost rânduită de Sus.
Rămânând văduvă în anul 1943, și nemaiavând pe nimeni acasă, bătrâna mamă Ana Ilie plângea zilnic pentru cei nouă copii mutați de timpuriu la Domnul. Singura ei alinare în sat erau biserica și cimitirul. În fiecare sărbătoare era nelipsită de la biserică, iar după slujbă își plângea copiii în cimitir.
Ultimul ei sprijin era acum Părintele Cleopa, starețul Sihăstriei, care fusese ales de Dumnezeu să slujească Biserică lui Hristos.
”Rămânând singură, această venerabilă mamă a intrat în nevoinţa călugărească la Mănăstirea Agapia Veche, în anul 1946. După un an, a primit tunderea monahală şi s-a lipit cu inima de obştea maicilor ca de copiii ei. Ziua şi noaptea era nelipsită de la biserică, ajuta la bucătărie, aduna lemne din pădure şi se ruga singură cu multe lacrimi.
După o nevoinţă de peste 20 de ani în viaţa mănăstirească, maica Agafia – această smerită călugăriţă cu inimă de mamă – şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu la 15 septembrie 1968”,
Arhimandrit Ioanichie Bălan, în Patericul românesc”
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
