Diferitele moduri în care elevii se gândesc să trişeze când vine vorba de examene, mai ales de Bacalaureat, întrec orice limită. Cel puţin în imaginaţie.
Într-un articol publicat recent în ziarul Suplimentul de Cultură, intitulat „Bacalaureatul înţepător” dorohoianul Bobi, de la trupa „Fără Zahăr” şi-a imaginat o situaţie de-a dreptul bizară dintre un elev de clasa a XII-a care urmează să susţină proba scrisă a Examenului de Bacalaureat, la Limba şi Literatura Română, însă fiindcă nu a învăţat absolut nimic, aşa că îi cere ajutorul unui băiat care face tatuaje.
Redăm mai jos textul integral:
— O sa doara, sa stii.
— Crede-ma, mai rau o sa ma doara daca pic bacul. Nu mai pup nici masina, nici macar bani de o bere de la tata.
— Na, tu stii mai bine. Dar de ce tocmai Riga Fripta?
— Aloooo! Riga Crypto. Te rog eu, fii atent! Asa simt eu ca o sa fie. Tot liceul mi s-a intamplat sa-mi pice chiar subiectele la care ma gandeam eu.
— Pai nu mai degraba iti faci o fituica?
— Nu pot. De data asta o sa stea cu ochii pe noi ca pe butelie. Asa nu o sa bata la ochi, ca nu are timp comisia sa se uite atent la tatuajul meu.
— Bai, tre sa recunosc, au venit multi nebuni la mine, dar unul care sa vrea un tatuaj cu comentariul de la Riga Crypton inca nu am intalnit.
— Crypto!
— Da, da. Hai, da mana stanga incoace. O sa te rog sa nu te uiti, ca altfel gresesc. Tu imi dictezi si eu te tatuez.
— Deci scrie asa. Publicata in 1924, integrata apoi in ciclul Uvedenrodedin volumul Joc Secund, poezia Riga Cryptosi Lapona Enigel este subintitula... aaaauuuu!
— Stai asa, ia-ma mai usor, ca daca scriu repede doare mai tare. U-ve-den-ro-de. Repeta, te rog.
Dupa doua ore
— Asta cu Luceafarul intors pot sa ti-o fac la smecherie. Iti scriu lurafaecuL si se citeste invers, intelegi?
— Nu, mai, nu o sa am timp de smecherii, trebuie sa fie punct ochit, punct lovit.
— Hai, bine, desi cred ca ar fi fost foarte tare asta. Zi-mi.
— La nivel formal, poezia este alcatuita din doua parti, fiecare reprezentand cate o nunta. Formula compozitionala este aceea a povestirii in rama. Asta cu rama vad ca este scrisa mai ingrosat, cred ca e ceva important. Aauuu!
— Pai scriu si eu mai gros.
— Bine.
— Dar ce naiba inseamna asta cu rama?
— Stai sa vad. Aha, e vorba de povestire in cadrul unei alte povestiri, in cazul asta e o nunta intr-o alta nunta, intelegi? E de la faza aia in care nuntasul ii zice menestrelului sa cante cantecul ala pe care l-a cantat si vara trecuta. Si in cantec este de fapt expusa nunta asta alegorica din lumea plantelor.
— E un fel de hitul verii. Cine o canta, Smiley?
— Hai, nu am chef de glume acum. Ma si doare mana. Pot sa ma uit?
— Nu, inca nu. La urma.
— Ok. Mai scrie asa: in concluzie, accentul in aceasta balada cade pe antagonismul dintre slab si puternic. Ion Barbu ne prezinta drama incompatibilitatii si o lege nemiloasa a iubirii, in care cel slab este sacrificat.
— …cri-fi-cat. Gata?
— Gata, man.
— Mai citeste o data, sa ma asigur ca n-am gresit. Da, e corect.
— Pot sa ma uit?
— Da.
— Ha? N-ai scris nimic!!!
— He, he, pai ce, eram prost sa-mi stric firma cu tine?
— Si eu ce ma fac?
— Tu tocmai ai invatat comentariul.
Sursa: Vocea Dorohoiului
