Într-un Botoșani în care cultura devine, în mijlocul verii, un brand înghețat în propria-i glorie, într-un județ supralicitat ca fiind al geniilor, al sfinților, al bogățiilor naturale niciodată îndeajuns cunoscute sau mai degrabă abandonate, curtea unei case, dintr-un sat cu blazon de vechi târg domnesc, freamătă de oameni.
Este curtea Casei George Enescu din Mihăileni. Mai exact, casa părintească a mamei compozitorului George Enescu, astăzi monument istoric (cod BT-IV-m-B-21063, în Lista Monumentelor Istorice 2015).
Este, de asemenea, locul în care copilul Enescu își petrecea vacanțele și, mai târziu, venea să își viziteze mama pe care a iubit-o nespus. După cum însuși compozitorul mărturisea, aici, la Mihăileni, a atins prima dată clapele unui pian, instrumentul vechi al mamei sale, momentul fiind unul de revelație pentru copilul de trei ani, dar mai ales decisiv pentru evoluția lui ulterioară ca muzician și compozitor. Tot la Mihăileni a compus Enescu o serie de lucrări, și amintim aici Simfonia concertantă pentru violoncel și orchestră op.8 (1901) și liedurile Plugar sau De ziua ta.
În anul 1946, înainte de a părăsi definitiv țara, George Enescu face un pelerinaj la Liveni, Cracalia, Dorohoi, Șendriceni și Tescani, ultimul popas fiind la Mihăileni, unde se oprește la casa și la mormântul mamei, care odihnește în cimitirul satului.
În prezent, Casa lui George Enescu din Mihăileni, judeţul Botoșani, este monument istoric aflat în proprietatea Fundaţiei Pro Patrimonio, fiind salvată de la colaps şi trecând ulterior printr-un proces de restaurare care a durat vreme de şapte ani.
Astăzi, casa este redată comunității locale sub forma unui centru cultural şi educațional. În 2020 s-au finalizat lucrările de restaurare, moment marcat și prin inaugurarea unuia dintre cele mai ambițioase proiecte ale Fundației Pro Patrimonio, „Academia de muzică și studiul sunetului”.
Iulie-august 2021. Caniculă, concedii, sfadă politică, cultură de facebook, cât să treacă vara și să ne descotorosim de regretele timpului petrecut anapoda. Nu și la Mihăileni! Vara la Mihăileni pare un spațiu decupat dintr-o altă realitate.
La Casa George Enescu de la Mihăileni s-a derulat Școala de peisaj, artă și sunet. Pentru al doilea an consecutiv, în organizarea Fundaţiei Pro Patrimonio. Ateliere care, dincolo de latura practică, atrag în curtea casei comunitatea locală. Un proiect co-finanţat de către Administraţia Fondului Cultural Naţional şi care întregește planurile de la Mihăileni, din acest an pornite alături de UiPath Foundation. Botoșăneanul.ro este singura publicație din județ care se află alături de acest proiect în calitate de partener media.
Potrivit organizatorilor, Școala de peisaj, artă și sunet reuneşte la Casa Enescu două ateliere centrate în jurul noțiunii de peisaj și a resurselor practice și creative oferite de acesta.
Concret: în perioada 28 iulie - 2 august 2021, şase zile au fost dedicate Atelierului de Peisaj și Artă pentru reamenajarea curții Casei George Enescu și explorarea artistică a resurselor naturale oferite de grădină și împrejurimile acesteia.
”Lucrările grădinii, dedicate tinerilor profesioniști din domeniu și a publicului larg, vor încerca să familiarizeze participanții cu etape cât mai variate din trasarea, pregătirea și amenajarea locului, facilitând în același timp vizite de studiu în zonă și baza unor experimente artistice precum prese de plante și pigmenți naturali”,
Fundația Pro Patrimonio
După această primă etapă urmează ca, în intervalul 23 - 29 august, 40 de copii din trei comunităţi din jurul Casei George Enescu din Mihăileni să participe la Atelierul de Peisaj și Sunet, în cadrul căruia vor exersa roluri de peisagiști, grădinari și artiști botanici prin jocuri și proiecte practice sau artistice.
În acord cu specificul locului, studiul sunetului va întregi experiența copiilor alături de specialiști din domeniu și-i va provoca să-și dezvolte abilitățile practice prin construcția propriilor instrumente, experimentând astfel diferitele calități ale esențelor de lemn din zonă.
Andreea Machidon este coordonator programe educaționale de patrimoniu în cadrul Fundaţiei Pro Patrimonio. Se află la Mihăileni alături de soțul ei, Mihai Petrescu, silvicultor cu veleități de peisagist și cu reale calități de profesor de biologie. Viața la cort, în curtea Casei Enescu, nu este ceva neobișnuit pentru cei doi specialiști. Cortul îl împart cu pruncul lor de doar doi anișori, care s-a adaptat foarte bine la condițiile date.
„Cu toate provocările cumulate, experiența atelierelor de patrimoniu pentru copii începute anul trecut la Casa Enescu ne-a convins că lungul drum București-Mihăileni merită din plin reluat de câte ori se ivește ocazia. Receptivitatea, interesul și bucuria copiilor din comunitate ne-au impresionat în mod sincer și sperăm ca întâlnirile din acest an să apropie și mai mult comunitatea de copii de inițiativele fundației, de Casa Enescu și istoria ei în general, dar mai mult decât atât, poate de modalitatea de relaționare cu patrimoniul, pe care sperăm să o poată purta mai departe în orice alt context viitor în care se vor afla”,
Andreea Machidon - coordonator programe educaționale de patrimoniu Fundaţia Pro Patrimonio
Andreea și Mihai nu sunt singurii care au frământat pământul curții din Mihăileni. Două tinere, absolvente de Peisagistică în cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj, un artist vizual, dar și tineri ai Mihăileniului. Voluntari veniți din București sau Cluj, oameni care au călcat pentru prima dată pământul Moldovei, spun că sunt impresionați nu doar de frumusețea locurilor, ci și de felul în care au fost primiți.
”Echipa de bază este formată din doi oameni de la Fundația Pro Patrimonio și cinci voluntari din domenii diverse, cu pasiunea comună a grădinăritului. Alături de aceștia au apărut copii și cunoștințe mai vechi din comunitate care au venit să ne ajute. Echipa de bază vine din București, două persoane de la Cluj și restul din București,
Andreea Machidon, arhitect, coordonator programe educaționale de patrimoniu
Este al doilea an în care Andreea Machidon se află la Mihăileni. Și crede cu tărie că lumea a devenit mai conștientă de puterea unui astfel de loc, ”care reînvie și vine cu evenimente culturale, cu propuneri de ateliere și întâmplări care le fac viața mai interesantă”.
Coordonează Școala de peisagistică. În continuă mișcare, cu vorba dulce și un zâmbet continuu agățat în gropițele din obraji, Andreea Machidon își aștepta sâmbătă, 31 iulie, oaspeții din sat. Zeci de plante urmau să ajungă în pământul din fața casei, dar nu oricum: sătenii, mari și mici, erau așteptați la Clacă.
”Deschidem porțile, chiar dacă nu e curtea finalizată, dorim să facem o introducere comunității cu ce plănuim aici vara aceasta. Îi invităm să facă partea cea mai frumoasă a acestui proiect, și anume partea de plantare. Avem florile, arbuștii, oamenii sunt invitați să își lase amprenta asupra locului prin acest mic gest de plantare”,
Andreea Machidon, arhitect, coordonator programe educaționale de patrimoniu
Mihai Petrescu este de profesie silvicultor, dar coordonează șantierul și face de toate. Decide unde se sapă, coordonează utilajele, vede ce și cum se sudează, de unde se iau plantele, face legătura între peisagiști și voluntari, se asigură că proiectul este pus în aplicare în termenii stabiliți.
Își amintește de cel mai frumos și mai emoționant moment trăit la Mihăileni.
”Anul trecut, când a venit pianul, chiar a fost ceva special. Când l-am băgat în casă, l-am auzit cum cântă, a fost chiar special pentru mine. Aici simt mai mult comunitatea decât pe Enescu. Ca orice comunitate, are nevoie de interacțiune cu exteriorul. Și orice lucru nou e benefic. Oamenii aud că este casa lui Enescu la Mihăileni și trec pe aici. E bine să știi că nu e un sat izolat”,
Mihai Petrescu, Fundaţia Pro Patrimonio
Diana este din Sibiu și a absolvit de curând Facultatea de Peisagistică la Cluj. A mai fost implicată în proiecte de voluntariat, însă pentru prima dată activează în domeniul peisagisticii. Și tot pentru prima dată este și la Mihăileni.
”Este pentru prima dată când ajung în Moldova, mă simt foarte bine. M-a atras faptul că este în domeniul meu și că am șansa să învăț foarte multe, dar m-a atras și că este un proiect care implică patrimoniul. Mi s-a părut interesant și că este acasă la Enescu”,
Diana Teodora Vacaru, peisagist voluntar
Ne povestește în amănunt ce s-a întâmplat timp de o săptămână în curtea casei de la Mihăileni:
”În săptămâna aceasta am decopertat aleea existentă, am curățat suprafața și am implementat proiectul care a fost făcut de o peisagistă din București. Adică am construit aleea, am trasat locurile în care urmează să fie plantate plantele, am mers la pepinieră, am făcut o listă de plante, le-am adus și urmează să le plantăm cu copiii”.
A fost impresionată de frumusețea locului, dar și de oamenii satului.
”Este o viață foarte liniștită, foarte frumoasă, îmi place foarte mult să mă trezesc dimineața la cântecul cocoșilor, mi-am făcut mulți prieteni în sat. Sunt oameni foarte deschiși, foarte amabili, ne-au primit foarte frumos. Sigur o să mă întorc aici, să văd cum evoluează grădina și ce mai fac oamenii din zonă”,
Diana Teodora Vacaru, peisagist voluntar
Adina Ispas este artist vizual și peisagist. Și voluntar. Un ochi avizat, am putea spune, care găsește frumosul în fiecare detaliu din natură.
”Este minunat locul și îmi pare foarte bine să aflu o părticică din stilul de viață al unui mare artist. Este foarte interesant proiectul, m-a atras faptul că este interdisciplinar. Eu în prezent lucrez cu diferite ong-uri pe partea de comunicare și prefer acele ong-uri care implică și comunitățile în artă și în folosirea acesteia pentru schimbare. Oamenii sunt veseli, deschiși, fac conversații interesante și ne ajută la orice le cerem pentru a duce proiectul la bun sfârșit”,
Adina Ispas, artist vizual, voluntar
Mihăilenii lui Enescu peste 5 ani…
”…probabil mult mai cunoscut pe harta circuitelor turistice și mie, personal, mi-ar plăcea să fie evenimente artistice cunoscute la nivel național, chiar internațional, având în vedere că Enescu e un artist internațional. Există potențial ca acest loc să devină unul național și internațional. Deoarece am observat că această viziune este o direcție către care ne îndreptăm, aceea de a avea niște rețele naționale tematice pe artă, artizanat, și de a implica atât comunitatea, cât și vizitatorii în evoluția locului”.
Voluntar la Mihăileni este și Mihaela Lungu. A fost atrasă de proiectul Asociației Peisagiștilor din România, dar și de faptul că este vorba despre Enescu. Nu a mai fost niciodată în Botoșani și s-a arătat cucerită de-a dreptul de satul copilăriei lui Enescu: ”este foarte frumos la Mihăileni, mi se pare că e un oraș”.
”Mihăileniul a venit la pachet cu Enescu. Știam ce face Pro Patrimonio și când am aflat că este vorba și de George Enescu și că se salvează încă ceva din istoria noastră, am zis că nu putem aștepta de alții, nu putem să spunem: nu se face aia, nu se face aia, când noi putem fi parte din asemenea proiecte. Aici, la Mihăileni, Enescu mi se pare că e ceva informal, așa cum nu l-am cunoscut până acum. Numai camera în care este pianul… Și ideea că bătătorești locurile pe care le-au bătătorit și ei, pare ceva foarte important”,
Mihaela Lungu, voluntar
Și tinerii din sat au venit la Enescu acasă. Muncesc, plantează, mânuiesc uneltele cu o siguranță și o mândrie ce nu trec neobservate.
Ruben este din Mihăileni și are 21 de ani. Își amintește că avea 14 ani când profesorul de istorie îi aducea să vadă casa. Astăzi este mândru să lucreze la refacerea unui loc ce se anunță a fi unul de importanță națională.
”De la 14 ani am descoperit casa lui George Enescu. Veneam cu școala în fiecare săptămână cu domnul de istorie și ne prezenta toată casa”,
Ruben, voluntar
Nu se gândea atunci că, peste ani, va fi el însuși parte din amenajare.
Viitorul casei?
”Unul dezvoltat. Să fie turistic, să vină oameni din multe zone, să descopere casa așa cum era pe timpul lui George Enescu”,
Ruben, voluntar
„Școala de peisaj, artă și sunet” este o poveste despre comunitate, despre dăruire și profesionalism. Dar și despre hărnicie, prietenie și generozitate. Cultura nu se face din vorbe. Este nevoie de oameni care pun mâna pe cazma, care înfruntă viața la cort, sub amenințarea vijeliilor crunte deseori.
La Mihăileni, zeci de copii bat în poarta curții. Enescu este mai prezent ca niciodată și muzica lui transformă oamenii în eroi. Pentru că, în aceste zile în care distanțarea socială ne scutește de orice implicare, există oameni care unesc prin faptă.
Parteneri ai proiectului: Botosaneanul, Radio România Muzical, Revista Zeppelin, National Geographic, AsoP, Filiala Teritoriala Vest, Societatea Internaţională George Enescu din Viena, Fundația Remember Enescu.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
