În urmă cu 65 de ani, pe 4 mai, se stingea din viață, singur, sărac, dar pătruns de aceeași bunătate care l-a caracterizat întreaga viață, unul dintre cei mai mari artiști pe care România i-a dăruit lumii. Un geniu născut pe pământ botoșănean și care, până la sfârșitul zilelor, a dus dorul meleagurilor natale.
Născut pe 19 august 1881 la Liveni, județul Botoșani, George Enescu a părăsit definitiv țara în anul 1946. Pentru marele artist începea calvarul unui exil căruia nu i-a rezistat decât mai puțin de 9 ani. Înainte de a pleca din România, în 1945, compozitorul scria un testament prin care își manifesta dorința de a fi înmormântat creștinește: "Doresc ca înmormântarea mea să fie cât mai simplă. În schimb, să se dea cât mai multe pomeni şi daruri. George Enescu, 14 iulie 1945".
A murit în pe 4 mai 1955, după ce fusese spovedit şi împărtăşit. Pe 7 mai 1955, trupul neînsuflețit al lui George Enescu a fost dus la Biserica românească din Paris, unde i-a fost săvârşită slujba religioasă ortodoxă, după care a fost îngropat în cimitirul istoric "Pere Lachaise" din Paris.
(Mormântul lui Enescu, Paris - Foto Raluca Munteanu)
Pentru George Enescu, Botoșanii au însemnat mai presus de toate Liveni, Dorohoi și Mihăileni. Locuri în care s-a întors de fiecare dată chiar și din îndepărtate Americi sau din luminosul Paris.
Comuniștii care l-au alungat din țară au știut să își joace cartea în așa fel încât să folosească în avantajul lor numele lui Enescu. Știindu-l grav bolnav la Paris, în martie 1954, Sfatul Raional Dorohoi transmite către Direcția Muzee și Monumente Istorice din cadrul Ministerului Culturii o notă informativă asupra casei compozitorului George Enescu din orașul Dorohoi, dar și asupra casei de la Liveni. În adresa respectivă (nr.3339 din 24 martie 1954) se consemnează faptul că, "din eroare, casa de la Liveni unde s-a născut George Enescu a fost stricată de autoritățile Sfatului Popular în 1949".
Peste mai bine de un an, pe 17 mai 1955 (la două săptămâni de la trecerea în veșnicie a compozitorului George Enescu), Sfatul Popular Dorohoi scrie o nouă adresă către ministerul Culturii (Serviciul Muzee și Monumente Istorice), de această dată formulând o serie de propuneri privind înființarea caselor memoriale George Enescu în localitățile Liveni și Dorohoi.
După alte trei săptămâni, Ministerul Culturii își dă acordul cu privire la propunerile formulate de către autoritățile dorohoiene privind obiectivele memoriale George Enescu din Liveni și Dorohoi. Totodată, Ministerul Culturii își exprimă acordul ca în locuința din Dorohoi să se amenajeze o casă memorială care să adăpostească tot mobilierul autentic ce se găsește în localitate (cf. Muzeul Județean Botoșani - "Memoria arhivelor botoșănene. George Enescu", Editura PIM, Iași, 2016).
Urmare a acestei adrese, la Dorohoi sosește, două săptămâni mai târziu, reprezentantul Uniunii Compozitorilor din RPR, Viorel Cosma (30 martie 1923 - 15 august 2017). În ședința din 25 iulie 1955, muzicologul Viorel Cosma propune refacerea casei și împrejmuirea ei, precum și refacerea puțului din curtea de la Liveni. Mai mult, reprezentantul Uniunii Compozitorilor solicită și amenajarea unui cămin cultural la Liveni, iar între timp electrificarea satului. Dar, surprinzător, în procesul-verbal al ședinței se mai consemnează (cu sublinierea textului): "La Mihăileni este casa mamei compozitorului și trebuie ca acesteia să i se acorde o atenție deosebită. Se va îngriji mormântul mamei maestrului de la Mihăileni".
La fel ca Eminescu, cel care a lăsat versuri nemuritoare despre mama sa de la Ipotești, și Enescu a manifestat o dragoste aparte față de cea care l-a născut, crescut și educat.
Maria Cozmovici-Enescu, mama compozitorului, era născută în Mihăileni, fiică a preotului Ioan Cozmovici și a Zenoviei. A moștenit calitățile muzicale ale tatălui, care era un ”pianist excelent și un improvizator remarcabil”, după cum însuși George Enescu mărturisea. După ce a absolvit școala secundară la Cernăuți, s-a căsătorit cu Costache Enescu, cel cu care avea să împartă o viață de familie marcată de suferințele provocate de decesele succesive ale copiilor (patru copii s-au născut morți, alți șapte au murit înainte de a împlini 12 ani, cf. ”Memoria arhivelor botoșănene - George Enescu”, Muzeul Județean Botoșani, 2016)).
George, născut în 1881, la Liveni, a fost singurul care a supraviețuit, motiv pentru care mama s-a dedicat trup și suflet educației și creșterii. A suportat foarte greu depărtarea fiului său, chiar de când acesta, la doar 7 ani, a plecat la Viena.
Despărțirea de soț a adâncit singurătatea, pe care Maria Cozmovici a încercat să o ostoiască o vreme la Văratec, unde a avut o scurtă experiență monahală. În final s-a retras, însă, la Mihăileni, unde l-a așteptat mereu pe fiul său să revină din lungile călătorii muzicale.
A fost înmormântată în cimitirul de la Mihăileni, locul unde George a revenit deseori.
”Mama mea era... mama! Aceasta spune tot. O mamă admirabilă, duioasă, prea iubitoare poate. Aș putea să mă plâng doar că nu am fost numai un copil răsfățat, ci și un copil iubit peste măsură, până la sufocare” (George Enescu, cf. Viorel Cosma, ”Enescu azi, Premise la redimensionarea personalității și operei”, 1981).
Despre viața compozitorului George Enescu aflăm multe din mărturiile preotului Nicolae Hodoroabă (1888-1939), născut în Hânțești, absolvent al Facultății de Teologie din Cernăuți, cu licență la București.
Mama era o femeie profund credincioasă, iar George Enescu a fost educat în același spirit.
”În tovărășia părinților săi, el a cunoscut cărarea bisericii din vârsta cea mai fragedă și practicile religioase din căminul părintesc, părinți săi fiind amândoi fii de preoți buni, distinși și care, dacă nu erau bogați în ale cărții, în schimb, erau bogați în credință și evlavie”. Enescu a păstrat mereu o vie admirație și recunoștință față de părinții decedați, aflăm de la părintele Nicolae Hodoroabă.
În fiecare vară, când ajungea prin Dorohoi la rude, zicea către părintele Enescu: ”Moșule, trebuie să fac slujbe și parastas pentru tata și mama. Mata fă ce trebuie, că eu plătesc. Telegrafiază părintelui de la Mihăileni să ne aștepte”.
”Lângă modestul mormânt de la Mihăileni, unde odihnesc osemintele mamei sale, el simte ochii umezi la ”veșnica ei pomenire”, amintindu-și cât datorește aceleia din al cărui trup n-a mai rămas decât o mână de lut”, consemnează părintele Nicolae Hodoroabă.
În august 1946, Enescu face ultima vizită pe meleagurile natale. A mers la Liveni, unde, scrie Dumitru Corbea, conform mărturiilor lui Alexandru Faliboga (prefectul județului Dorohoi la acea vreme), ”Enescu abia și-a ținut plânsul de cum a pășit în ograda casei părintești”.
Iar cum apoi, ”rămas singur în casă, a izbucnit în hohote de plâns”. Tot atunci a vizitat și Mihăilenii. Aici ”oamenii mai țin minte iarna în care a venit fiul tocmai din America pentru a se închina la mormântul mamei sale”. A tras sania la poarta cimitirului, ”și-a luat vioara și s-a oprit în fața mormântului pentru care venise. Era singur. A început a cânta. A cântat tot ce a știut că iubea mama sa. A dat un scurt concert în cimitir. Concert dedicat mamei sale. Despre această întâmplare nu-și mai aduceau aminte decât oamenii bătrâni”. Mărturia lui Dumitru Corbea este consemnată în lucrarea ”George Enescu – meleagurile natale și ale copilăriei”, de Ionel Bejenaru, publicată în 2009 la Editura Agata, Botoșani).
Prin 1890, mama lui George Enescu s-a mutat în casa de la Mihăileni, astfel că parte din verile compozitorului aveau să se consume în feericul târg al Botoșanilor. Aici era paroh părintele Ioan Enescu, prin strădania căruia s-a înființat și o școală în satul Sinăuți. În una dintre veri, Enescu ajunge în școala în care preda moșul său, la câțiva kilometri de Mihăileni, drum pe care îl parcurgea pe jos.
Și părintele, numai ce se trezea deodată cu el în clasă, ”ca c-un cogeamite inspector”.
În una dintre vizite, Enescu le-a oferit școlarilor o foaie pe care era pusă pe note poezia lui N. Rădulescu-Niger, Plugarul. Compoziția poartă data: Mihăileni, în 12/15 Mai, 1900 (foto jos). Părintele a luat-o bucuros. ”Acum, te rog să mi-o cânți o dată tu, ca s-o prind după ureche, că eu nu știu notele”. Și Enescu le-a cântat copiilor și părintelui lor.
Obiectivul cultural de la Mihăileni se află în prezent în proprietatea Fundației Pro Patrimonio.
Proiectul de intervenție de urgență privind salvarea și reabilitarea Casei George Enescu din Mihăileni, județul Botoșani, a pornit în 2013, din inițiativa pianistei Raluca Ştirbăţ, președinta Societăţii Internaţionale ”George Enescu” din Viena.
Fundația Pro Patrimonio, Ordinul Arhitecților din România - filiala București și Fundația ”Remember Enescu”, al cărei președinte este violonistul Alexandru Tomescu, s-au solidarizat pentru a salva responsabil un reper de importanță majoră pentru identitatea națională și patrimoniul cultural european. Astfel, prin strădania Ralucăi Știrbăț, casa părintească [~ 1775-1830] a mamei compozitorului George Enescu, Maria Cosmovici, a fost clasată ca monument istoric în octombrie 2014 (cod LMI BT-IV-m-B-21063).
(Casa copilăriei din Mihăileni, 2014)
”Proiectul de salvare a Casei Enescu din Mihăileni a pornit şi continuă ca un efort comun, în care entităţi private, persoane fizice şi juridice, sprijină financiar sau în natură tot efortul de restaurare. Din 2014 până acum am desfăşurat peste 15 evenimente care au strâns donaţii în favoarea casei George Enescu de la Mihăileni. Au fost ţinute concerte caritabile la Londra, Paris şi Bucureşti de către violonistul Alexandru Tomescu şi pianista Raluca Ştirbăţ. Anul trecut am primit sprijin financiar salutar din partea familiilor boiereşti vechi, reprezentate de către d-na Ileana Kripp, dl. Mihai Ghyka, dl. Constantin Şerban Cantacuzino, d-na Irina Cantacuzino şi dl. Grigore Ghyka cu ajutorul cărora am putut cumpăra ultima treime a casei, Fundaţia Pro Patrimonio devenind proprietarul unic al monumentului”,
Raluca Marţiş, Fundația Pro Patrimonio
Dar zidurile, odată reabilitate, nu pot duce povestea mai departe. Astfel că, printr-un parteneriat iniţiat la începutul acestui an cu UiPath Foundation, a fost dezvoltat un program de educaţie muzicală dedicat copiilor din comunităţile locale limitrofe.
”Sperăm ca după ce se va linişti această perioadă afectată de epidemia de COVID-19 să putem porni împreună cu UiPath Foundation “Future Acceleration Program”, proiect de sprijin integrat pentru acces la educație în care 20 de copii din familii vulnerabile care provin din comunitățile din jurul Casei George Enescu din Mihăileni să poată fi susţinuţi să aibă acces la educaţie de calitate”,
Raluca Marţiş, Fundația Pro Patrimonio
(Casa ”George Enescu” de la Mihăileni, aprilie 2020 - Fundația Pro Patrimonio)
Pentru prima dată de la moartea compozitorului, va exista un circuit care va include și cimitirul din Mihăileni, unde este înmormântată mama lui George Enescu.
”Cimitirul este un loc foarte pitoresc care poate fi avut în vedere în crearea unui tur ghidat. În fapt, una dintre direcţiile pe care fundaţia merge în raport cu obiectivele de patrimoniu în care se implică este şi aceea de a carta zona înconjurătoare pentru a identifica resursele locale, peisajul cultural, culinar, meşteşugăresc, istoric. Vechiul târg al Mihailenilor a fost un spaţiu foarte activ până în război iar zona are o îndelungată tradiție instrumentală și vocală încă prezentă”,
Raluca Marţiş, Fundația Pro Patrimonio
La Mihăileni va ajunge și un pian. Nu oricare, ci unul cu o poveste care străbate secolul XX, aducând către noi nume ilustre de artiști care au cântat la el. Și amintim aici doar pe Dinu Lipatti (marele pianist pe care însuși George Enescu l-a botezat) sau Johnny Răducanu.
Impresionant este că acest instrument a aparținut filosofului Mircea Vulcănescu (mort în 28 octombrie 1952, la Aiud, ca deținut politic).
”Povestea pianului este foarte interesantă. În acest moment beneficiem de această donaţie, dar din cauza perioadei de distanţare socială, pianul nu a putut fi transportat la restaurator şi apoi la Mihăileni. Pianul are trasabilitate în acte, a aparţinul lui Mircea Vulcănescu şi a fost un pian la care au cântat mulţi artişti, Dinu Lipatti şi Johnny Răducanu ca să spunem câteva nume”,
Raluca Marţiş, Fundația Pro Patrimonio
Măriuca Vulcănescu, fiica filosofului, își amintea cum mama sa era pasionata de muzică și cum ”cânta și ea la pian și nu lipsea de la concertele pe care le dădea săptămânal Enescu, acasă, la Prințesa Maruca Cantacuzino”.
Arhitectul Șerban Sturdza, Președinte Fundația Pro Patrimonio, a confirmat, pentru televiziunea din Iași, că pianul va ajunge la Mihăileni.
(Șerban Sturdza)
”Există un pian care a a fost proprietatea familiei Vulcănescu, marele om de cultură care s-a prăpădit în închisoare. Acest pian a fost donat de familiei fiicei mele, care a decis să îl doneze casei Enescu, așa că vom avea un pian cu coadă”,
Șerban Sturdza, Președinte Fundația Pro Patrimonio
Mihăileni: concerte, școli de vară, activități cu copii, rezidențe artistice...
Care sunt planurile pentru următorii ani? În primul rând, Mihăilenii vor devein un reper dinamic, viu pe harta evenimentulor culturale și educaționale din România.
Salvarea şi integrarea firească a acestui monument în comunitatea locală, precum şi deschiderea Academiei de Muzică şi Educaţie pentru Copii la Casa ”George Enescu” din Mihăileni, împreună Future Acceleration Program constituie împreună proiectul strategic al anului 2020. Tot anul acesta, în vară se dorea organizarea unei săptămâni intensive de ateliere nonformale de educație culturală, estetică și de meșteșuguri în cadrul Zilelor Muzicii la Casa George Enescu.
Deocamdată, aceste proiecte vor fi amânate până la momentul în care se vor putea organiza din nou reuniuni publice.
”Suntem conştienţi de faptul că dispariţia acestei case ar duce la dispariţia unei bucatăţi puternice din memoria lui George Enescu. Conservarea și grija pentru căminul lui Enescu este esențială, o responsabilitate de importanță majoră pentru noi toți pentru protejarea moștenirii culturale europene. Casa Enescu va deveni locul în care mari muzicieni se vor conecta cu tineri talentati, la începutul drumului”,
Șerban Sturdza, Președinte Fundația Pro Patrimonio
Academia de Muzică și Studiul Sunetului ”George Enescu” din Mihăileni va aduce împreună atât componenta memorială, cât și cea de educație muzicală.
”Va putea să găzduiască 1-2 rezidențe artistice, profesorii, în timp ce spații adiacente aflate în vecinătatea casei memoriale vor găzdui studenți virtuoși. Pe lângă academie, proiectul, aşa cum am mai spus, va avea în vedere și comunitatea locală, implicând copiii din zonă și oferindu-le șansa la educație de calitate și un mediu cultural aproape de casele lor”,
Raluca Marţiş, Fundația Pro Patrimonio
De asemenea, casa memorială va fi remobilată pentru a creea o atmosferă autentică, mai multe piese de mobilier au fost salvate și restaurate.
Academia va oferi rara oportunitate de a învăța de la muzicieni experimentați, profesori recunoscuți la nivel internațional, de a porni o comunitate de tineri talentați din toată lumea și va oferi o combinație de traininguri și cursuri intensive.
Ideea Studiului Sunetului va deveni un punct de atracție important pentru comunitatea de muzicieni și iubitori de muzică clasică internaționali în pitorescul Mihăileni, unde memoria lui Enescu e strâns legată de peisaje și atmosfera rurală.
”Prioritatea, în acest moment, este însă să trecem de această perioadă dificilă şi în paralel să continuăm strângerea de fonduri necesare pentru finalizarea renovării și revitalizarea casei Enescu, așa că fiecare donație este foarte necesară și apreciată. Sperăm că proiectul se va bucura de susținători care îi înțeleg importanța și că va deveni, în curând, realitate”,
Raluca Marţiş, Fundația Pro Patrimonio
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
Transportatorii din Botoșani verificați de inspectorii de muncă: CE nereguli s-au găsit
Redacția Botoșăneanul
Nov 26, 2024
Avaria de sub casă a fost remediată, NU se mai întrerupe apa în municipiu
Gabriela Erdic
Nov 26, 2024
FAZA ZILEI- Iftime i-a imitat pe pesediști în campanie: Și acum îmi e jenă- VIDEO
Gabriela Erdic
Nov 26, 2024