Am tot evitat să scriu săptămânile acestea despre ceea ce se întâmplă la FC Botoșani pe motiv că ”avem meci peste două zile și stricați atmosfera cu textele astea”. Între timp, FC-ul doarme însă cu ”lanterna roșie” în brațe, iar SuperLiga (ce denumire penibilă pentru o competiție care nu este în stare să propulseze o echipă nici măcar în amărâta de Conference League) s-a întrerupt pentru meciurile naționalei. Dincolo de astea, cred însă că am ajuns în stadiul în care să ai ceva de spus și să taci te transformă în complice la dezastrul fotbalistic de la Botoșani.
Și cred că lucrurile trebuie spuse clar și răspicat: FC Botoșani nu a ajuns în situația actuală dintr-o pură întâmplare, din ghinion sau pentru că a ratat transferurile în vară.
Nu! Starea actuală a lucrurilor este aproape în exclusivitate rezultatul managementului cu ochii pe conturi dus de atâția și atâția ani. Am mai spus-o și o repet: schema asta cu vânzarea an de an a celor mai buni jucători, deseori chiar și în timpul sezonului și aducerea în loc a unor băieți din ligile inferioare din Occident ori a unor fotbaliști aflați în pragul pensionării și veniți la Botoșani ca în stațiune, nu putea ține la nesfârșit.
Până la urmă, în termeni strict economici, fotbaliștii sunt activele cele mai de preț ale unui club, iar atunci când le vinzi cu nemiluita te trezești la un moment că nu mai ai cu cine lucra.
Elocventă a fost vânzarea în 2022, cu câteva meciuri înainte de terminarea campionatului regulat, a coloanei vertebrale a echipei: Racovițan – Edjouma – Ongenda. Pe loc de play-off atunci, FC-ul a ratat în ultima partidă calificarea în turneul primelor șase. A fost exemplul cel mai clar că banii și nu performanța primează.
Încet-încet FC-ul a devenit o echipă fără inimă, fără personalitate, fără suflet, cu jucători impuși de impresari și de interese financiare astfel încât ”Mândria Moldovei”, așa cum îi spuneau suporterii la promovare, s-a transformat într-o colonie africană de care nici junta militară din Niger nu ar fi mândră.
Atâta blazare, indolență și efectiv nesimțire ca la unii fotbaliști pârâți care se trag de prin părțile Saharei rar îți este dat să vezi.
.JPG)
Teatrul din vară cu antrenorii nu a fost altceva decât un autogol de proporții prin care clubul și-a pecetluit soarta. Nu poți pune bazele unui nou început, nu poți construi un nou sezon pe o asemenea minciună, nu poți pleca din start cu ideea de a dribla un regulament. La ce mai există școlile de antrenori dacă ne băgăm picioarele în ele (că tot vorbim despre jocul cu piciorul) și facem noi una ”românească”?
Nu poți cere arbitraje corecte, nu poți cere programări corecte atât timp cât tu începi un nou sezon cu intenția clară de a fenta regulamentul.
Cum ar fi să circule prin oraș o mulțime de ”șoferi” fără permis doar pe principiul că au stat mult ”în dreapta” și se pricep la treaba asta?
Dincolo de arbitrajul de pe teren, de cel video, de observatori, de comisii, uneori în joc intră și Divinitatea. Care uite că îți plătește pentru comportamentul pe care l-ai avut față de omul care te-a scos din rahat.
Flavius Stoican a preluat anul trecut o echipă aflată deja cu un picior în groapă. A resuscitat-o și a salvat-o fără emoții de la retrogradare.
I s-a mulțumit cu un grațios picior în fund pentru a i se face loc supraponderalului care de mai bine de un an mai mult înjură decât antrenează.
Să anunți în Martie pe propria pagină de Facebook că i-ai făcut contract pe încă doi ani lui Stoican, pentru ca în Mai să-l trimiți acasă fără să mai amintești ceva de acel contract este o tactică demnă de băieții care te înșală la schimbat bani prin piață.
.JPG)
Pe de altă parte, fotbalul este până la urmă o afacere și este firesc să te gândești (și) la bani. Iar când te uiți la cum este perceput fenomenul la Botoșani îți vine să dai ture de teren până ce ți se oxigenează bine creierul, te trezești la realitate și bagi lacătul pe stadion.
Am fost la toate meciurile din play-out – ul sezonului trecut (ca să nu aducem în discuție supărarea pe parcursul catastrofal din noul campionat) și ceea ce am văzut a fost undeva între dureros și jalnic.
Fără galerie, o mie de spectatori la meci și din aceștia o bună parte își înjurau ”favoriții” (am pus ghilimele că este ciudat să folosești un asemenea cuvânt în acest context) de la primul și până la ultimul fluier al arbitrului. Dacă erai vreun neavizat și ajungeai pentru prima oară în tribune ai fi spus că FC Botoșani joacă în deplasare, asemenea ostilitate mi-a fost dat să văd.
Dureros este că și copii de 10 – 12 – 14 ani îi băgau și scoteau pe jucători de parcă o puneau împreună de o țurcă în fața blocului. Și asta în timp ce părinții râdeau cu gura până la urechi: ”ce răi sunt ăștia mici!”. Aceiași părinți care fac scandal înaintea meciurilor că nu sunt primiți copiii gratuit pe stadion. Uite că le-au dat drumul...
Și toate astea pe fundalul unui lan de floarea soarelui populat cu bostani. Jocul de fotbal este însoțit pe Municipalul nostru de un zumzet permanent de spart sâmburi și semințe. Sunt scene absolut jenante, pe care le vezi și la TV, nu trebuie neapărat să fii pe stadion, cu zeci, sute de mâini ce se ridică simultan. O rușine...
Am fost pe o mulțime de arene din România la meciuri din Superligă, nu am mai văzut absolut nicăieri să se mănânce semințe. Interziceți frate semințele pe stadion! Sunt valuri de coji la sfârșitul fiecărui meci. Are toată lumea acum Orange Sport, Digi Sport, Prima Sport, la care partide din Europa ați văzut voi să scuipe spectatorii semințe?
.JPG)
Fiindcă tot am amintit de stadion... Dacă pe interior are aspectul clasicului imobil comunist dat cu ruj, în exterior este de-a dreptul stânjenitor. Din spatele tribunei oficiale cade tencuiala, se desprind bucăți pur și simplu, sunt găuri, unele acoperite cu un mesh gigantic decolorat de soare. Au început să crească și copaci din crăpături!
Parcarea este nemarcată, ceva între pământ și piatră, fiecare își lasă mașina cum apucă. Este o imagine jalnică pe care o oferim tocmai oficialităților de la celelalte cluburi. Nu vreau să mă gândesc ce povestesc când se întorc pe la București, Craiova, Cluj, Ploiești, Arad.
Nu vă gândiți doar la fotbal! Orașul are nevoie de o arenă în adevăratul sens al cuvântului ca să atragă manifestări de amploare și care să îi suplimenteze bugetul. Clujul nu ar fi avut niciodată Untold dacă nu s-ar fi construit un stadion modern, capabil să găzduiască un festival de asemenea proporții. Ați văzut câte milioane de euro face Clujul din jumătate de săptămână de festival?
Dincolo de faptul că ar înnobila principala arteră a orașului, un stadion la standarde europene reprezintă o afacere pentru orice oraș.
Sigur, doar să nu ajungă pe mâna unor directori pe viață al căror principal scop este să stea cât mai mult în funcție și să muncească cât mai puțin ca să aibă timp de făcut politică.
.jpg)
Să joci meci de meci cu 1.000 – 2.000 de oameni în tribune și când vine FCSB-ul să ai 6.000, din care jumătate se bucură la golul becalioților... trebuie să fii masochist ca să mai finanțezi echipa asta.
.JPG)
