” Deși suporterii roș-albi se vor supăra, tot scriu că, luni seara, Dinamo s-a ajutat de șansă ca să câștige meciul de pe Arena Națională cu FC Botoșani. Analizând desfășurarea întâlnirii și, mai ales, numărând ocaziile de gol, un rezultat egal ar fi părut echitabil. Sigur, nu-i vina lui Palici, a lui Nistor și a celorlalți că oaspeții au ratat 4-5 ocazii imense. Din poziții ideale, Buș a tras în Penedo și Kuku în plasa laterală în minutele de final, moment în care Grozavu a lăsat senzația că moare de inimă!

Ar fi avut motive deoarece formația moldavă n-a fost cu nimic inferioară învingătoarei. Ba chiar, acoperind terenul cu devotament, exercitând un presing nemilos și transpirând fără pauză, ea a condus uneori ostilitățile. Nu insist, zic însă că echipele antrenate de Grozavu, mai demult U Cluj, în prezent FC Botoșani, chiar joacă fotbal de calitate. Nu-i un compliment ori un bilet de favoare, e realitate. Mă gândesc că una dintre explicații constă în faptul că Leo își iubește meseria și o respectă.

Detaliul că portarul dinamovist Penedo a primit cea mai mare notă în Gazetă, 8, ca și Hanca, susține afirmația de mai sus. Într-adevăr, uneori a existat iureș la poarta panamezului, dar acesta s-a descurcat de minune și prin minune! Personal, l-aș fi desemnat MVP-ul meciului pe Sergiu Hanca. Pentru că a înscris unicul gol al partidei, luându-i abil fața lui Miron, dar și pentru că a alergat de i-au ieșit ochii! Vă atrag atenția asupra acestui jucător, care va împlini 25 de ani pe 4 aprilie, la fel cum am procedat în 2014 cu goalkeeperul Stelei, Florin Niță. Dintre toți cei veniți recent în „haită”, Hanca a progresat și a convins cel mai tare. Să nu uităm și că Andone a transformat un fundaș dreapta ezitant, post ocupat de Sergiu la Tg. Mureș și în Ștefan cel Mare pe vremea lui Rednic, într-un mijlocaș redutabil și cu veleități de atacant.

Debutul lui Contra s-a simțit în teren, unde trebuie că dinamoviștii au recepționat un mesaj mai nervos decât în mandatul lui Ando, mai tensionat. Deși n-a sărit calul, „Guriță” s-a agitat ca un leu în cușcă, a răgușit strigând, a aplaudat entuziast, n-a stat o clipă locului! La o eroare a elevilor săi, i-a amenințat cu voce tunătoare că-i mănâncă de vii! Probabil că schimbarea de la molcomul Andone, totuși cel mai galonat dintre antrenorii noștri din țară, la vulcanicul Contra i-a priit echipei. A montat-o, a îndârjit-o. Urmează să ne lămurim cum stau lucrurile sâmbătă, când Dinamo primește vizita Craiovei într-un duel important pentru calificarea în play-off.

A plăcut și reacția lui Contra de după meci. Altul s-ar fi umflat în pene. „Guriță” însă s-a comportat normal. Fără ifose, modest, politicos. Recunoscând că „am câștigat cu noroc”, s-a grăbit să-l felicite pe Grozavu, coechipierul lui din Groapă între 1996 și 1998. Apoi le-a dedicat victoria fanilor, soției rămase în Spania și, atenție!, predecesorului său, lui Ioan Andone. Un gest elegant, mai rar întâlnit în Liga 1, unde regula e ca un tehnician nou numit să reclame, ori măcar să sugereze, că a găsit o moștenire grea!

După ce i-a strâns mână lui Leo, i s-ar cuveni și lui Contra o reverență pentru atitudine. Sperând că gestul lui n-a însemnat doar o poză menită să epateze, să calculăm că anii petrecuți în străinătate, peste 15, chiar vor fi făcut din jucătorul de odinioară al lui AC Milan, Atletico Madrid și Getafe un adevărat domn. De văzut.” a scris Ovidiu Ioanițoaia pe blogul gazetei Gsp.