Este mândră de oraşul ei, de originile româneşti, de tot ce ţara ei a învăţat-o. Însă drumul întoarcerii acasă este dificil. Din cauza birocraţiei, a lentorii în tot şi toate, a promiscuităţii în care se complace de 30 de ani politica românească.
S-a născut în Botoșani. Vreme de 12 ani a fost elevă a Liceului Pedagogic, de unde păstrează și astăzi cutii și cutioare de amintiri. A vrut să fie jurnalist, astfel că a început să studieze la Iași, unde a fost admisă la două specializări (Jurnalism și Litere). A practicat gazetăria în timpul facultății, a colaborat și cu TVR…
…dar lipsea ceva. Ceva fără de care sufletul nu simțea plinătatea, împlinirea.
Într-o zi a plecat în Italia. Aici s-a înscris la Școala de Artă Dramatică - metoda Stanislavski, a Teatrului” Gedeone” din Milano, unde a frecventat 5 ani, studiind Teatru, Cinema și Arta clownului, și cu care a făcut și un spectacol la Teatrul ”Alle Colonne” la Milano. A muncit mult. A jucat pe scenele italiene, dar cel mai mult i-a plăcut să scrie scenarii și, încet-încet, a intrat în lumea filmului.
Publicul botoșănean a urmărit-o, la Cinema Unirea, în rolul principal din filmul tulburător "The Slider", regizat de cel ce avea să-i devină soț, Carlo Fusco.
Familia ei poate deveni oricând subiectul unui film, pe care de bună seamă că Ieva Lykos l-ar scrie, iar Carlo Fusco l-ar regiza.
Povestea familiei Lichiardopol începe pentru Ieva Lykos – nume de scenă, pentru cei de acasă este Gabriela Lichiardopol (lykos + poli, ne spune actrița, ar însemna o grupare de lupi) – pleacă de la bunicul grec, George, care emigrase din insula Kefalonia, stabilindu-se în Brăila, unde familia era proprietară a șantierului naval (acum încă există aici o moară, numită Moara lui Lichiardopol), iar străbunicul, Achileas, era navigator.
Bunicul nu avea să rămână mult la Brăila. S-a lipit de Circul Kratel, pe care apoi l-a reconstruit în întregime.
În timpul unui turneu cu circul, un urs a scăpat și, în alergarea-i năucă prin București, a intrat într-o cofetărie. Bunicul George a mers după urs și a găsit în cofetărie o minune de fată speriată și îngrozită. Grecul a liniștit-o, i-a șters lacrimile și… a luat-o de soție.
Împreună au ridicat afacerea, adunând ban cu ban, până au construit utilajele (lanțurile pentru copii folosite la iarmaroace).
Când deja aveau doi fii (unul născut la Botoșani, altul la Satu Mare), au decis să se stabilească pe o bucată de pământ și să construiască o casă. Au ales Botoșaniul.
Fiul din Botoșani s-a căsătorit la rândul lui cu o femeie cu origini ungurești. Fusese lăsată în grija unei familii care venea din Germania, cetățeni germani din Munchen. Viața alături de bunicii nemți a fost una de poveste.
(Ieva Lykos, scenă din film)
”Bunicul din partea mamei avea Mercedes de ultimul tip și șofer, mergeam cu el de mică prin restaurante la Miorita, Rapsodia și Stejarul, mergeam la pescuit la Trei Iazuri. Ei fiind cetățeni străini, nu trebuiau să dea prea multe explicații pentru valori. M-au învățat cum să mă comport, cum să vorbesc, să îndrăgesc natura, dar cel mai mult m-au învățat cum să iubesc. Cred că a fost cea mai mare demonstrație de dragoste de la un om și cel mai frumos exemplu de eleganță, cel al bunicului din partea mamei”, povestește Ieva Lykos.
Ieva și-a pierdut între timp tatăl. Și-a pierdut și sora, la numai 29 de ani. Dar Botoșanii mai înseamnă pentru ea mama, verișori, unchi. Și Luna Park, afacere pe care familia ei încă o deține la Botoșani.
A înființat la Botoșani o societate de producție de filme Lykos Film, administrată aici de Georgiana Lichiardopol, ”care este o femeie de fier în adevăratul sens al cuvântului”.
Anastasia Soare (Beverly Hills, USA), Gabriel Constantin (manager la Trump Hotels Chicago), Cristian Presură (Eindhoven, Olanda, cercetător senior la Phillips), Theodor Damian (New York, USA, preot), Alexandra Nechita (Los Angeles, USA, artist plastic), Bianca Andreescu (Toronto, Canada, jucătoare de tenis), Ieva Lykos (Roma, Italia, actriță-scenaristă-producător cinematografic), Dragoș Andrei Cantea (Oslo, Norvegia, pianist, post masterand la Academia de Muzică a Norvegiei).
Sunt doar câteva nume din „Top 100 Români de Pretutindeni”, ediția 2019.
(Top 100 români de pretutindeni, categoriile Religie și Artă)
Printre cei 100 de români se află şi doi botoşăneni. Preotul Theodor Damian, din New York, USA, şi actriţa Ieva Lykos, din Roma, Italia.
„Top 100 Români de Pretutindeni” este o iniţiativă internaţională care aparţine RePatriot și care ne aşază înainte o imagine a României de afară, a românilor care aparţin lumii întregi, a unei ţări care de ani buni mai mult se împrăştie şi prea puţin, prea rar se şi adună.Topul nominalizează persoane care au reușit să se afirme prin rezultate, proiecte și acțiuni remarcabile, care locuiesc și profesează în afara țării de cel puțin trei ani.
Toţi cei 100 sunt oameni care cred în viitorul României, în ideea de încurajare a românilor din străinătate să mențină legătura cu țara și să se implice în dezvoltarea ei.
Categoriile Topului sunt: Profesioniști, Manageri, Educatori și profesori, Medici, Oameni de știință inovatori, Artiști, Avocați, Funcționari și specialiști în administrație, Sportivi, Lideri religioși cu activitate pastorală, socială și culturală remarcabilă și Antreprenori de succes care au dezvoltat afaceri peste hotare.
Plecată de mulţi ani de acasă, cu o activitate remarcabilă în filmul internaţional, Ieva Lykos a fost surprinsă să se regăsească în Topul celor 100 de români de pretutindeni.
”România este plină de talente si de mari profesioniști și este incredibil să te regăsești pe o listă Top 100”, spune actriţa.
Nu s-a despărţit niciodată cu adevărat de Botoșani și de ţara natală. Chiar dacă în Italia are o familie frumoasă alături de soţul ei, regizorul Carlo Fusco, Ieva rămâne alături şi de familia de acasă. Sediul firmei Lykos Film este aici, la Botoşani. Însă filmele sunt realizate pe alte teritorii.
Apariţia alături de mari personalităţi româneşti din lumea întreagă îi dă speranţa ”într-un viitor mai bun și într-o țară în care ne vom putea întoarce definitiv pentru a putea realiza minunatele proiecte de viitor, cu aceeași perseverență și creativitate, folosite peste hotare”.
Pentru asta, spune Ieva Lykos, România trebuie ”să creeze un sistem nou, fluid, corect și potrivit pentru a opri acest enorm flux de imigrare și, totodată, pentru a atrage românii înapoi pe tărâmul natal”.
Însă drumul întoarcerii acasă este dificil. Din cauza birocraţiei, a lentorii în tot şi toate, a promiscuităţii în care se complace politica românească.
”Personal, am o societate de producții cinematografice în Romania, însă încă nu o pot face operativă pe teritoriul autohton întrucât ideea de cinema independent nu este bine primită de către eventualii finanțatori sau sponsori”, spune cu amărăciune Ieva Lykos.
Cum ar fi, oare, ca toţi cei 100 de români să revină acasă? Fiecare în domeniul său, cu priceperea şi experienţa căpătate în ani de muncă. Şi, mai ales, fiecare cu dorinţa de a crea, de a inova, de a participa la viaţa Cetăţii.
Dacă de aici lucrurile par frumoase şi pline de speranţă, nu acelaşi entuziasm răzbate de cealaltă parte. Întoarcerea acasă se va petrece, dar nu curând. Ieva Lykos are şi argumente.
”Este posibil ca aceste 100 de persoane să se întoarcă într-o zi, însă nu văd să se întâmple într-un viitor foarte apropiat. Principala barieră în calea reîntoarcerii este corupţia din România şi clasa politico-administrativă care a dominat scena de până acum. Dacă aceste probleme s-ar ameliora, împreună cu îmbunătăţirea sistemului sanitar şi reducerea birocraţiei, am lua cu toții în considerare repatrierea. Din păcate, până când nu vor exista semne evidente de dezvoltare și îmbunătățire a întregii situații pe plan național, este cam riscantă această alegere”, spune Ieva Lykos.
Şi asta pentru că mai toţi cei care trăiesc departe au învăţat că o ţară nu se poate dezvolta în interiorul corupţiei, cu oameni care vor dreptate dar prea puţin sunt dispuşi să cedeze în numele ei, al dreptăţii.
Deocamdată, crede Ieva Lykos, România riscă să îşi neutralizeze propriile şanse. Iar întoarcerea milioanelor de români acasă ar putea fi, şi ea, un eşec dacă societatea nu admite că schimbarea se face om cu om, nu partid cu partid.
”Aproape toți românii de peste hotare, de la mic la mare, gândesc cam la fel: este nevoie de încredere şi de oportunităţi, de exemple de succes în care să se regăsească. În caz de repatriere, cred că ar fi imediat absorbiți de acest vârtej de bariere și, cu siguranță, sistemul le-ar tăia elanul și entuziasmul”, spune actriţa născută în Botoşani.
S-ar schimba cu adevărat România în cazul reîntoarcerii acasă a acestor 100 de persoane care figurează în acest Top?
Greu de spus...
”Mai degrabă, aceste 100 de persoane ar risca un proces de retrogradare. Există foarte multe exemple de cazuri eșuate atunci când ne gândim la români care s-au întors în România, au investit cu entuziasm și s-au trezit cu surprize uriașe. S-a ajuns chiar și la sinucidere”, crede Ieva.
Este nevoie, deocamdată, de o reconstrucţie a societăţii, de o recredibilizare a instituţiilor româneşti, de o reabilitare a sistemului educaţional, de sănătate, cultural chiar.
Soluţia este ca Diaspora să pregătească terenul, să arunce sămânţă bună în pământ românesc.
Este ceea ce a făcut şi Ieva Lykos. Sediul firmei prin intermediul căreia activează în lumea filmului internaţional este acasă. La Botoşani. Firmă care plăteşte impozite şi dări statului român. Aşa se face că Lykos Film, cu sediul în Botoşani, este prezentă în mari festivaluri de film, în mari competiţii internaţionale, interacţionează cu importanţi actori de la Hollywood.
(Ieva Lykos alături de actorul Eric Roberts)
”Ceea ce sfătuiesc eu este ceea ce am și reușit să realizez în ultimii ani: am deschis societatea românească atât pentru a satisface partea administrativă, cât si pentru a da prestigiu României oriunde sunt invitată: festivaluri de film, transmisii televizate, radiofonice etc. Sumar, trebuie să încercăm să ne implicăm și în România, în paralel cu ceea ce realizăm peste hotare. Suntem cetățeni români și trebuie să conștientizăm că suntem pionii fundamentali la crearea unei Românii noi, inovate și în rând cu țările occidentale”, spune Ieva Lykos.
Pentru că Ieva Lykos este mândră de oraşul ei, de originile româneşti, de tot ce ţara ei a învăţat-o. Altfel nu ar fi îndrăznit, nu ar fi cucerit lumea, nu ar fi strălucit.
”Faptul că provin din Botoșani, oraș minunat, dar luat în derâdere de mulți, mi-a dat și mai multă putere și m-a determinat să mă ambiționez și să-mi doresc și mai mult o realizare. Din păcate, este un oraş văzut nu prea bine, mai ales de către cei care nu l-au vizitat niciodată și nu-i cunosc istoria, semn evident de ignoranță. Din acest motiv doresc să dedic acest "premiu" României și, mai presus, orașului meu natal și profit de ocazie să invit românii în orașul nostru, leagănul personalităților naționale cu răsunet mondial”, este mesajul actriței pentru români și străini deopotrivă.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
