Nu sunt puține persoanele care visează la milionul de euro câștigat la Loto și care îl cheltuiesc imaginar cu tot felul de lucruri. Dar puțini sunt cei care ajung efectiv să trăiască această euforie dobândită în urma câștigului la 6/49.
Afacerile din jurul jocurilor de noroc de orice fel sunt din ce în ce mai prospere, dovadă locațiile care sunt deschise, cel puțin la Botoșani. Jucătorii pasionați probabil că mai degrabă pierd decât câștigă, însă „virusul” a pătruns deja în sânge, iar renunțarea este cu atât mai dificilă.
Daniela Șfaițer este una dintre primele femei din Botoșani care s-au implicat în afaceri după 1989, cu firmă deschisă tocmai în 1993, și spune că nu a fost atrasă niciodată de jocurile de noroc.
Și nu crede în banii care vin ușor și nu sunt munciți.
Ba chiar și-a amintit de o întâmplare din copilărie care s-a transformat într-o lecție de viață.
”Eu odată, când eram copil, am găsit 10 lei, pe vremea aceea erau bani 10 lei. Mi-am luat o înghețată și mama mea și-a pierdut salariul atunci. Nu știu ce a fost, și-a pierdut salariul pe drum. Și o lună de zile am flămânzit. Pentru mine aceea a fost... în gândul meu de copil am zis: dacă nu ridicam eu banii aceia, 10 lei, mama mea nu-și pierdea salariul. Mama avea pe vremea aia 1.150 de lei, erau banii din 78 – 80. Și nu cred în asta. Eu, dacă găsesc un leu, nu-l ridic”,
Daniela Șfaițer, antreprenor
Nu este de acord cu jocurile de niciun fel și îi compătimește pe cei care au căzut în această patimă, considerată chiar de specialiști ca fiind o afecțiune din sfera psihiatriei care necesită tratată.
„Nu știu să joc, nu-mi place. Pentru că sunt foarte multe lacrimi. Asta este o boală psihică, crezând că nemuncind joci la acele jocuri și-ți oferă viitorul. Nu! Este o boală psihică a unor oameni care nu sunt împliniți cu ei și nu a avut cine să-i educe. E altceva un pariu sportiv, dar altceva la nebuniile care se aud”,
Daniela Șfaițer, antreprenor
(5).JPG)
Din nevoile zilnice și speranța de îmbogățire rapidă decurg în general sentimentele de frustrare care se transformă în suferință.
Oamenii, în general, cu greu se ridică prin forțe proprii, unii pentru că nu au capacitatea necesară, alții dintr-o stare de lejeritate excesivă.
De unde crede Daniela Șfaițer că vine suferința în general?
„Din prea multe informații eronate în primul rând. Cum a fost și pandemia, a fost o boală, nu spun, dar asta a fost și panica aceea enormă, s-au îmbolnăvit foarte mulți oameni. Stresul a omorât foarte mulți oameni, s-au sinucis foarte mulți oameni. Am o prietenă care s-a sinucis din cauza asta. Oamenii sunt nefericiți pentru că nu sunt înțeleși. Este acea rușine și acum de a merge la psiholog sau psihiatru, este ceva peste măsură, nu se poate. Este orgoliul acela că nu poți”,
Sistemul de după revoluție a încurajat nemunca. Mai ales prin oferirea de ajutoare sociale acelora care nu meritau, care puteau să muncească pentru a obține un ban cinstit. Importanți sunt și cei 7 ani de acasă dar și modul în care te formează în primii ani educatoarea de la grădiniță și mai apoi învățătoarea din ciclul primar al sistemului educațional românesc.
Iar învățarea continuă pe tot parcursul vieții.
„Atunci îmi era rușine să spun. Când am deschis marketul și îmi trebuiau sisteme de marketing. Fetele mele îmi spuneau «studențachi», am cerut ajutorul lor, am luat cărți. Și acum sunt mândră că deschid un sistem informațional care spuneau ăștia «ca la NASA», de contabilitate. Știu să lucrez foarte bine, să intru pe anumite site-uri. Am învățat, aveam 39 – 40 de ani și am învățat”,
Daniela Șfaițer, antreprenor
Munca și dorința de a învăța zi de zi lucruri noi ar trebui să fie prioritățile oamenilor.
Jocurile de noroc, mai puțin.
