„Trecutul rămâne cu faptele, în timp ce prezentul este hrănit cu promisiunile despre viitor. Astăzi, toţi îşi fac imagine spunând ce vor face mâine. Iar mâine vor povesti ce vor face poimâine”.
Am citat din editorialul lui Ion M.Ioniţă, redactor şef al revistei „Historia”, gândindu-mă că, pentru unii botoşăneni, tineri şi bine ancoraţi în realităţile politice ale vremurilor pe care le trăim, mâine şi chiar poimâine a devenit de ceva vreme astăzi. Au reuşit să ardă etapele şi să ajungă la 20 – 30 de ani acolo unde alţii nu acced nici măcar în pragul pensionării.
Sunt acei tineri care au priceput din fragedă vârstă că în această ţară şi în acest judeţ există o cale deloc dreaptă, dar totuşi netedă, rapidă şi teribil de eficientă de a parveni. Sunt strada Linguşelii, bulevardul Pupincurismului, ori Aleea Limbilor Dulci.
De câteva săptămâni tot scriem despre incredibilele coincidenţe prin care copiii, fraţii, prietenii, colegii, nepoţii, finii potenţaţilor judeţului şi ai urbei capătă posturi cheie la stat. Brusc, după ce tata, unchiul, mama, vărul, au devenit preşedinţi, primari, parlamentari, consilieri, cancelari, puştimea a devenit teribil de inteligentă şi de pricepută în toate cele. La municipiu posturile cheie scoase la „concurs” (ciudat mai sună chestia asta) au fost căpătate de pilele lui Ovi, omul care promitea tocmai eliminarea nepotismelor. La CJ toate CA-urile sunt asfixiate de copiii teribili ai liberalilor, la ce e acolo trebuie să mulţumim Cerului că, deocamdată, mezinul familiei împărăteşti se gândeşte ce-o să facă la liceu, adică încă nu poate fi pus nicăieri director.
Uitaţi-vă la PSD! Aproape că nu există şef la tineret fără un „monstru sacru” în spate, de la lidera lansată în politică de unchiul Bădia Conţac la secretarul care conduce maşina senatoarei. Şi aici, şi la PNL o mulţime s-au oploşit pe la tot felul de cabinete; de preşedinte, de parlamentar, de primar. Au înţeles de foarte tineri că, dacă vrei să capeţi un post pe la stat, vreo funcţie prin partid, e musai să te dai bine pe lângă un dinozaur. Mai contează că acum câteva luni din panaramă şi curvă n-o mai scoteai pe prima doamnă a Botoșanilor? Nu, acum întâia femeie are o privire senină...
[[banner]]
Şi la ce exemple au în partid este cât se poate de firesc să gândească aşa. Păi cine conduce PSD-ul acum la Botoşani? Andrei Dolineaschi, băieţaşul care i-a cărat la propriu mapa lui Miky Şpagă şi Ovidiu Portariuc, fiul lui Gheorghe, om cu state vechi într-ale social-democraţiei… Iar cine conduce acum PNL nu era nici măcar conte sau prinţ la curtea Regelui Liviu.
Acum câteva zile m-a sunat un tânăr dintr-ăsta ajuns mare şef doar după ce prietenul i-a ajuns la rândul lui mare demnitar ca să-mi spună cât de supărat e fiindcă are el nu ştiu câte facultăţi, mastere, cursuri, specializări. I-am spus că în Botoşani sunt sute, poate chiar mii de tineri, cel puţin la fel de pregătiţi, cu la fel de multe studii ca şi el, dar care o să îmbătrânească şi n-o să prindă un asemenea post pentru simplul motiv că nu sunt pila nimănui. Sau pentru că, pur şi simplu, refuză să pupe în fund, să linguşească, să dea limbi dulci pentru o funcţie.
Unii dintre ei, îngreţoşaţi de sistemul clientelar din România, îşi forţează destinul în străinătate, într-o lume în care poţi să fii şi fiul preşedintelui, cancelarului, ministrului, parlamentarului, dacă nu eşti pregătit prefosional (şi nu politic) nu ai nici o şansă.
Alţii rămân în ţară sperând că odată şi odată şi pentru ei mâine va fi azi. Până atunci se gândesc însă cum ar fi fost dacă erau finul lui Portariuc sau fratele lui Ţurcanu…
Sergiu BĂLĂŞCĂU
CITEŞTE ŞI:
Tineretul lui Țurcanu, de la fiul lui Grigoraș la consilierii de la cabinet, ajung mari șefi mari la „Apă”
Băiatul „cancelarei” a reuşit ce n-au putut comisarii şefi: Dan Lucian Afrăsânei a intrat în Direcţia de Combatere a Fraudelor după o ciudăţenie de concurs
