FOTOREPORTAJ Porţi deschise cu mese ca la festival în locul care poate fi numit „acasă”

Mese pline ca la festival

Ziua porților deschise a adunat angajați ai centrului, elevi ai Liceului Pedagogic Botoșani, dar și oficiali și angajați ai Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Botoșani în jurul meselor doldora de prăjituri.
De la intrare miroase a sărmăluțe, oamenii stau cu capetele plecate, atenți la slujba de binecuvântare ținută de un preot de ziua ocrotitorului creștin al complexului „Sfântul Mina”.
În cinci din cele șase case construite cu sprijinul Consiliului Județean (CJ) Botoșani mănâncă, dorm și se joacă 60 de copii cu nevoi speciale, cel mai mic având 18 luni. „Micuții au nevoie de găzduire, de asistență medicală și de program de recuperare. Încântarea este că aceste case de tip familial în care locuiesc copiii au un rol foarte important, alături de personalul care lucrează. Faptul că din 2012, copiii au o evoluție extraordinară din toate punctele de vedere – mai ales al comportamentului – se datorează mai ales mediului de tip familial, care are un rol foarte important. Copiii se simt acceptați și simt că fac parte din societate”, spune Micșunela Curecheriu, șef de complex.

Zâmbete largi ca o îmbrățișare

Două case din cadrul complexului au fost construite cu sprijinul Fundației Sera România, în timp ce la celelalte trei a contribuit asociația Home and Hopes for Children Baia-Mare.
Căsuțele care sunt acum funcționale au câte patru dormitoare colorate și două băi fiecare, bucătărie și mobilier complet, micuții au aici tot ce le trebuie, exact ca „acasă”. „Dar toate sunt mobilate și aranjate în funcție de personalitatea copiilor”, menționează una din angajatele DGASPC.



 

Andrei cu dimineaţa la amiază dispare într-un dans

În a doua căsuță în care intrăm, Andrei ne sare la gât. A ochit camera foto.
„Îi place foarte mult să vadă pozele, e obișnuit cu ele”, spune o asistentă medicală. Copiii ne sar în brațe și se agită din colț în colț. Zâmbetele lor sunt largi și le e poftă de viață ca de o plăcintă caldă.
 „Bună dimineața, bună dimineața”, ne spune copilul blonduț.
„Nu mai este dimineața, Andrei, spune-i lui tanti «bună ziua»”.
Dar Andrei deja dispare și se aruncă într-un dans cu alți copii.

Grădina cu minuni

Curtea mare care înconjoară complexul familial „Sfântul Mina” era înainte doar pământ uscat. Într-o zi, s-au pus angajații și copiii să planteze pomi, flori, legume și viță de vie. O adevărată grădină care i-a bucurat pe micuți.
„Păcat că nu ați venit când am avut prima recoltă la vie anul ăsta. Am strâns și cartofi, roșii, varză, avem în laterale grădina de legume”, povestește mândră femeia care ne poartă prin casele portocalii.
Copiii găsesc la complexul de lângă Liceul Pedagogic un loc căruia să-i spună „acasă” și când va fi gata și ultima clădire, încă 12 micuți cu nevoi speciale își vor găsi un cămin.
CITEȘTE:
Adopție cu lacrimi în ochi la municipiu: un consilier local şi soţia înfiază doi copii instituţionalizaţi după un an de încercări cu sistemul
[[galerie-foto]]
CITEŞTE ŞI:
 Viaţa în pampers la 18 ani - GALERIE FOTO