Petru o notă mare la un examen atât de important precum Bacalaureatul, elevii care doresc să urmeze studiile universitare, învață mult. „Mult” e puțin spus, ar fi de părere o mare parte dintre ei, dar la sfârșit, când sting lumina și închid cărțile, răsuflă ușurați că nu au muncit în van.
Este și cazul Laurei Vasilachi, din Dorohoi. La prima notare, pe fată o despărțeau de un zece pur, doar 40 de sutimi, așa că a depus contestație. Pe 10 iulie 2015, când s-au afișat rezultatele finale, fata a zâmbit cu toată inima. A luat 10.
„Au fost nouă ore dificile (de fapt, dacă stau bine să mă gândesc, au fost opt ore jumătate, întrucât la proba de la Geografie am părăsit sala de examen cu 30 de minute mai devreme), poate printre cele mai dificile din viaţa mea de elevă”, a povestit Laura reporterilor de la Botoșăneanul.
A încercat să scape de emoții și să le transmit cumva părinților, dar tot a trăit intens fiecare minut care s-a scurs în sala de examen. Recunoaște că s-a dedicate mai mult pregătirii pentru admiterea la facultate. Vrea să urmeze Medicina Dentară la Iași, e conștientă că trebuie să fie pregătită. Ca să învețe însă pentru Bacalaureat, Laura a avut zile și zile.
Chiar ea ne spune:
„Nu mi-am dedicat întreg anul școlar acestui examen. Prioritatea mea a fost pentru multă vreme admiterea. Desigur, nu mi-am neglijat nici prietenii, am continuat să navighez pe Internet etc., nu am avut program fix. Au fost zile în care am lucrat cu drag și spor și zile în care ceream, îmi ceream time out!”.
Laura a ales Medicina dintr-un motiv puțin neobișnuit, „după numeroase vizite la stomatolog, și, în plus, îmi surâde ideea de a reda zâmbetul oamenilor”, spune ea.
Frumoasa fată, care la început de liceu câștiga titlul de Miss Boboc al Liceului „Regina Maria” din Dorohoi, adoră dansul, de orice fel. Nu se sfiește să recunoască, dansul latino îi place cel mai mult! „Dar nici de la bătutele moldovenești nu mă dau în lături!”, spune tânăra.
Dincolo de toate, e recunoscătoare părinților. Datorită lor a început să iasă în lume încă de la vârsta de 3 ani, când era poate prea mică să știe ce minunății îi apar în fața ochilor. Dar gustul pentru călătorit l-a simțit chiar și așa micuță cum era. Și a continuat să plece cât au ținut-o picioarele. Și buzunarele. Asta până când a început să se implice în proiectele Comenius și a reușit să fie „eleva cu cele mai multe deplasări în străinătate în cadrul acestor proiecte cu finanțare europeană”.
