Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii Mihai Eminescu își propune, într-un parteneriat media cu ziarul Botoșăneanul, să prezinte, în fiecare săptămână, câte un laureat al Premiului Național de Poezie Mihai Eminescu – Opus Primum.
Anastasia Gavrilovici, născută pe 25 iulie 1995, a absolvit Facultatea de Litere a Universității din București. A publicat poezie și articole în reviste și antologii, a colaborat cu diferite publicații din țară, printre care și „Observator cultural”, „Timpul”, „Zona nouă” și „Alecart”. În prezent este redactor al revistei „Poesis internațional” și traduce literatură din engleză, franceză și spaniolă.
A debutat editorial în 2019, cu volumul de poezie Industria liniștirii adulților (Bistrița, Casa de Editură Max Blecher), pentru care a fost distinsă cu mai multe premii: Premiul Național de Debut în Poezie „Iustin Panța” (2019); Premiul „Tânărul poet al anului 2019”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2020); Premiul ARCCA (Asociația Română a Creatorilor Culturali și Artiștilor) „Cartea de Poezie a anului 2019” (2020); Premiul Agenția de Carte.ro (2020); Premiul pentru Debut al revistei „Observator cultural” (2020).
Anastasia Gavrilovici este laureată a Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM (2020).
Într-un interviu pentru revista „Paragraf”, poeta afirmă că îi place să construiască „imagini care să provoace, să violenteze retina și s-o mângâie, să se întipărească în minte și rămână acolo, reverberând de fiecare dată când ceva din exterior o reactivează”. Toate cele 32 de poeme din Industria liniștirii adulților conțin astfel de imagini – care violentează ochiul, creierul și inima, pentru că reflectă o realitate deloc retușată, o lume de multe ori agresivă și iritantă. Este scrutată contemporaneitatea captivă convențiilor, artificialului, clișeelor, încrederii oarbe în forța mântuitoare a produselor progresului industrial. Doris Mironescu afirmă, în textul de pe coperta a patra a cărții, că Anastasia Gavrilovici scrie o poezie „despre o lume în bună măsură falsă, căreia îi refuză universurile compensatorii, pasiunile mimate, fericirea-paliativ”.Este o poezie intensă, dezvăluindu-ne „un eu fragil, care înregistrează simptomele fiorului existențial postuman, pe fundalul perplex al dorinței de supraviețuire și al propriei inadecvări” (Teodora Coman).
(Prezentare de Lucia Țurcanu, Memorialul Ipotești)
wishlist
știu că ție nu-ți lasă nimeni bilețele pe frigider mai ales când drumul
până la el e tot mai lung apucă-te de cozile împletite care îmi cresc
direct prin ghips și vino. apa bâhlită a fost îmbuteliată
în țestele câtorva prieteni neapărat să scrii și tu poeme în felul acesta
vom face o flegmă colectivă numai bună să coboare peste
casa poporului
ce tot stai cu săbiuța frântă mai bine adu-o să
ți-o lipesc cu gumă de mestecat nu e nimic dincolo de zidul în care
îți izbește mânuțele nicio diferență între om
și un gândac terorizat de lumină
ziua asta își stoarce cârpele peste resturile minții ia o brichetă și
dă foc buruienilor care-au năpădit
armura de nichel
șarpele e o jucărie cu venin ieftin dar îți desenez
o cămașă de forță. femeia pe care o vrei tu
se sufocă înăuntru
dispare
instrucțiuni
poate ar fi timpul să renunți la întrebări oricum
și în memoria ta va crește un ștergător de parbriz
eu încerc să trag de timp să-ți mai
desenez o oiță bolnavă număr
turațiile inimii ți-aș vorbi despre dragoste dar și ăsta e un lucru
de mult uitat șoptește vulpea îndesându-mi
carabina între coaste
corpurile sunt niște ecrane touchscreen în care se zbat musculițele
carbonizate ale instinctului te sfătuiesc prietenește micule
prinț scoate-ți din portofel o iconiță o poză cu floarea ta și salvează-te
secționează planeta fă ceva cu drujba aia
să se prelingă lumini de discotecă aici & pretutindeni
va trebui să te obișnuiești cu lucrurile simple care țin
mintea bine învelită într-un ghem cețos de amețeală să colecționezi
timbre înaintea oricărei furtuni anunțate
ceva scurt și cuprinzător noi într-o carte despre apocalipsă
cu ilustrațiile autorului
Obsessive Confessive Disorder
Am trăit cele mai glorioase lucruri în 2019.
M-am căsătorit. Am absolvit. Am făcut un copil.
Am tradus, am scris o disertație, am învățat câteva
lucruri esențiale despre frică, am râs mult și am făcut ceea ce
fac oamenii când se pregătesc să intre în timp, să-și propage
informațiile genetice în viitor.
Ce nu m-a omorât nu m-a făcut mai puternică.
Ce nu m-a omorât abia așteaptă să o facă.
Am avut grijă cu cine îmi fac intertextele, am privit
la microscop cum o depresie mică încearcă să-și facă
loc lângă una mare.
Dar vine noaptea și în rezerva 12 somnul se lasă așteptat
mai ceva ca rezultatul unui test de sarcină.
Acum când s-a lăsat liniștea și greierii și-au început
cântecul de împerechere, e momentul maximei singurătăți.
Părăsit de ajutoarele sale, calmantele, corpul face față
torpilelor durerii cu anduranța unui taur din Pamplona.
Privesc spre fereastra spitalului și ca să-mi distrag atenția
construiesc din imaginație peisajul de afară. Compun în
minte primele cifre din CNP-ul fiului meu. Inventariez instrumentele
prin care industria liniștirii copiilor a venit în ajutorul părinților.
Pătuțuri cu norișori din materiale biodegradabile și non-sintetice.
balansoare și leagăne cu baterie. carusel cu funcții multiple, ax rotitor și
melodii în trei limbi străine pentru a face din urmașii noștri niște mici
poligloți gata oricând de emigrare. Scaune cu vibrația mareelor, ursuleți cărora
le bate inima, perne cu miros de mamă și cd-uri cu 24 de ore de sunete albe.
Închid ochii și citesc ca la un examen oftalmologic cuvintele pe care
un mag al capitalismului le scrijelește pe tăblița minții mele
KENT DUNHILL MDMA LSD M&M
RIVOTRIL ANXIAR TRAMADOL STILNOX
TWIX DUREX STRONGBOW ABSINTH
Am învățat totul despre industria liniștirii adulților.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
