Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii Mihai Eminescu își propune, într-un parteneriat media cu ziarul Botoșăneanul, să prezinte, în ediția de duminică a rubricii GALERIA CU POEȚI, câte un laureat al Premiului Național de Poezie Mihai Eminescu – Opus Primum.
Dan Sociu s-a născut pe 20 mai 1978 la Botoșani. Studiile gimnaziale și liceale le-a făcut în orașul natal. A făcut parte din grupul Club 8 de la Iași, alături de Constantin Acosmei, O. Nimigean, Dan Lungu, Radu Andriescu ș.a.
A lucrat jurnalist la „Curierul de Botoșani”, la site-ul ecologist totb.ro, publicație WWF, și secretar general de redacție la „Șapte seri”. A fost redactor de carte și corector la editurile Polirom, Cartea Românească, Nemira, Trei, Litera. A tradus piese de teatru (dintre care două de Arthur Miller), peste 20 de romane (autori ca Hemingway, Jack Kerouac, Philip K. Dick, Chuck Palahniuk), dar și cărți de poezie (Seamus Heaney, Charles Bukowski și ee. cummings) sau grupaje de poeme a peste 30 de poeți americani și englezi.
Dan Sociu a debutat editorial în 2002, cu volumul borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână (Editura Junimea, Iași), devenind laureat al Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu – OPUS PRIMUM, 2003. Au urmat volumele de poezie: fratele păduche (Editura Vinea, 2004); cântece eXcesive (Editura Cartea Românească, 2005 – Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din Romania); Pavor nocturn (Editura Cartea Românească, 2011); Mouths Dry with Hatred (Longleaf Press, University of Virginia, 2012); Poezii naive şi sentimentale (Editura Cartea Românească, 2012 – Premiul Radio Cultural); Vino cu mine ştiu exact unde mergem (Editura Tracus Arte, 2013– Premiul Radio Cultural; Premiul „Andrei Bodiu” al revistei „Observator cultural”); antologia de autor Vino cu mine ştiu exact unde mergem (Editura Polirom, 2014); Uau! (Editura Polirom, 2019). Este autorul romanelor: Urbancolia (Editura Polirom, 2008); Nevoi speciale (Editura Polirom, 2008); Combinaţia (Editura Casa de pariuri literare, 2012).
Este premiant al Festivalului romano-canadian de poezie „Ronald Gasparic” (2001); desemnat ca cel mai bun tânăr poet al momentului de revista 22 (2006); votat de colegii de generaţie ca cel mai popular tânăr scriitor la Colocviul Tinerilor Scriitori din Cluj (2007). A publicat poezii și proză în zeci de antologii și reviste românești și internaționale, cum ar fi Circumference (University of Columbia), eXchanges (University of Iowa), 2 Bridges (New York City College of Technology), și a fost invitat ca artist în rezidență la Akademie Schloss Solitude – Stuttgart, Omi – New York și Wiesbaden.
De la primele cărți, în care valorifica teritoriul cotidianului banal, și până la Uau!, unde „poezia nesemnificativului, a accidentelor biografice și a anecdotelor” fuzionează perfect cu „poezia metafizică” (Alex Goldiș), Dan Sociu impune o formulă în care se îmbină observația banală și revolta, sentimentalismul și neliniștea profundă, printr-o atitudine „care balansează /…/ între seriozitate, umor și (auto)ironie” (Grațiela Benga). Scriind despre Uau!, Cosmin Ciotloș face unul dintre cele mai elocvente portrete ale poetului, subliniind că noua sa apariție editorială este o carte care „reconciliază, în vremuri haotice, reportajul cu elanul profetic, cotidianul cu magicul difuz, rima cu naturalețea, inteligența cu credința, stările high cu înălțarea religioasă și pe Dan Sociu, poetul de profunzime, cu celălalt Dan Sociu, artizanul spectaculos, ilmigliorfabbro al unei generații care a dat, totuși, deja câteva nume de neocolit”.
februarie
dragostea mea, și ușoară și grea,
cade pe tine ca un munte de nea
fulg după fulg cad pe casa ta în amurg
tu faci foc și prin horn fumul crește
și căldura casei tale mă topește
și prin jgheaburi mă scurg
(din Exerciții de neclintire. Antologia poeților laureați ai
Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM. 1999-2017,
Casa de Editură „Max Blecher”, 2017)
aprilie
s-a mișcat deodată
pomul alb în floare
văd
suflat în aer
roiul de petale
repezi la urcare
lente-n coborâre
o cădere-n amânare
o ninsoare
mai liberă, ai zice
suprafulgi, le-ar zice Nietzsche
haos grațios
dansuri mici, individuale
mai frumos mai prețios
decât fulgii de zăpadă
care știu numai să cadă
(câte unii mai fug)
e și câte un fulg
care pare să zboare
aiurea, deviat spre întâmplare
(dar apoi, aproape imediat
căderea l-aduce-napoi
la soarta comună)
dar oare-i căderea cu amânare
o soartă cu adevărat mai bună?
dacă la urmă-i tot putrezire
și din petalele albe, după plutire
rămân doar petele putride pe trotuare
când au fost zboruri în fermecare
nu e mai bine să nu fi fost?
ce rost
au avut, ce folos?
cum ce, să le văd eu, să miros
aerul dulce de primăvară
ce prost
stau la laptop
și filozofez
desuet
în loc să ies pe-afară
să flanez
pe străzi
mai repede
mai încet
la-ntâmplare
cu-o cafea și ochii îngustați de soare
și-un oftat fundamental, adânc
de om cât de cât împăcat pe pământ
(și zeii de după fereastră zic
mulțumim c-ai vorbit despre nimic
dar n-am zis nimic le zic
și ei da, asta am și auzit, nimic
mai ia un roi de flori
mersic)
(din Exerciții de neclintire. Antologia poeților laureați ai
Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM. 1999-2017,
Casa de Editură „Max Blecher”, 2017)
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
