Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii Mihai Eminescu își propune, într-un parteneriat media cu ziarul Botoșăneanul, să prezinte, în ediția de duminică a rubricii GALERIA CU POEȚI, câte un laureat al Premiului Național de Poezie Mihai Eminescu – Opus Primum.
Născut pe 26 septembrie 1974 în localitatea Maieru, județul Bistrița-Năsăud, Florin Partene a absolvit Facultatea de Istorie și Filozofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. În 1995, împreună cu Dan Coman și Marin Mălaicu-Hondrari, a publicat volumul colectiv Camera (Editura Euphorion, Sibiu). Primul volum de poezie, reverența, îi apare în 2007, la Editura Vinea din București, fiind reeditat, în 2009, la aceeași editură, apoi, în 2019, la Editura Tracus Arte, în colecția Poezia deceniului. Pentru cartea de debut, i se acordă, în ianuarie 2008, Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM și Premiul revistei „Cuvântul”. În 2013, publică cea de-a doua carte de poezie, liber de causis (Editura Charmides, Bistrița). Este prezent în antologiile: Poeți laureați ai Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPERA PRIMA (1998-2008) (Editura AXA, Botoșani, 2010); Compania poeților tineri în 100 de texte (Editura Compania, București, 2011); Exerciții de neclintire. Antologia poeților laureați ai Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM (1999-2017) (Casa de editură Max Blecher, Bistrița, 2017).
Într-o cronică la volumul liber de causis, Alex Ciorogarstabilea cu precizietrăsăturile poeziei lui Florin Partene: „Mai mereu melancolic (aproape romantic), poetul pare că știe a formula o părere ideală despre aproape orice lucru, transformându-l într-un subiect demn de poezie. «Carpediem», pare că șoptește, extrem de emoționat, din dosul fiecărui vers. De aici până la identificarea scrisului (poeziei) cu viața nu mai e decât un pas. Care e legătura vieții cu scrisul? În cazul lui Partene, visul. El e, vrem–nu vrem, un onirist, chiar dacă e, ca să zic așa, de un onirism «latent»”. E o pendulare continuă între trăirea cotidiană și contemplarea filosofică, între real și literatură, între evocarea melancolică și pulverizarea sobrietății ce ar putea rezulta din nostalgia aducerii-aminte prin joc și zeflemea. Trecerile de la o dimensiune la alta sunt fulgurante, în aproape toate textele producându-se mici explozii semantice, datorate acestor glisări continue dinspre grav spre ironic, dinspre trăirea imediată spre livresc. În general,de dimensiuni reduse, dezvăluind „sâmburele poetic ascuns în cele mai insignifiante detalii și dispoziții”, poemele din cele două cărți ale lui Florin Partene dau „senzația de acumulare implozivă”, de „amestec de insurgență și exuberanță”, de „elanuri rebele”, manifestate la nivel prozodic, lingvistic și semantic (Grațiela Benga).
(Prezentare de Lucia Țurcanu, Memorialul Ipotești)
,…noi știm ce nu trebuie să se-ntâmple
noi am aflat că apa mușcă
dar știm că nu trebuie să ne temem
noi am aflat la timp
știm care sunt lucrurile fierbinți
știm vâjâitul din urechi
și un alt vâjâit
noi știm câți suntem
de aceea în fiecare zi după ger
ne numărăm
când numărătoarea iese
intrăm cuminți
la loc în cutii...,
(din Reverența)
Seara aceasta
„…să lăsăm și-n seara aceasta
grelele pleoape să ferece lumea
și să ascultăm cum pe aragazul nostru
se prăjește povestea
sunt tânăr și sunt împărat
domnesc peste capul meu
supuși îmi sunt domnița și un zeu
ea-mi calcă la guler cămășile
el le alege culoarea
eu hoinăresc de dimineață, spre seara
cade mintea în
ca o capcană tinerețea mea
învăluit în palme și în sfârșit de zi
ei mă vor recunoaște
și cu triluri de broaște mă vor întâmpina
nu e nimic
sunteți prea tânăr și prea de tot împărat
odihniți-vă și să ascultăm și-n seara aceasta
cum pe aragazul nostru
se prăjește povestea
(după Exerciții de neclintire)
jucăria
când eram mai mic decât pretindeai
nu visam marea
ochii tăi verzi se comparau cu nisipul
și proprietățile lui
nisipul se alungește
ca o bomboană în cavitatea gustului
nici un fir nu ezită
de la degete deșert
se vede, se vede
ochi verzi, schilozi
și de nisip
m-a prins tata trișând
pe tatăl ei nu l-am mai înfruntat
am imaginat până și-n somn
greșit
învelit în staniol
am sperat
(din Liber de causis)
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
