Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii Mihai Eminescu își propune, într-un parteneriat media cu ziarul Botoșăneanul, să prezinte, în ediția de duminică a rubricii GALERIA CU POEȚI, câte un laureat al Premiului Național de Poezie Mihai Eminescu – Opus Primum. Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM, oferit pentru debut, a fost inițiat la propunerea poetei Ileana Mălăncioiu în anul 1998.
În baza propunerilor făcute de un juriu național – din care au făcut parte, consecutiv, Laurenţiu Ulici, Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Dan Cristea, Al. Cistelecan, Mircea A. Diaconu, Vasile Spiridon, Ioan Holban, Daniel Cristea-Enache, Andrei Terian-Dan, Mihai Iovănel, Alex Goldiș − au fost premiați pentru debut, de-a lungul anilor, treizeci și trei de poeți: Doru Mareș, Dan-Bogdan Hanu, T.O. Bobe, Liviu Georgescu, Răzvan Țupa, Cristian Pohrib, Dan Sociu, Teodor Dună, Dan Coman, Claudiu Komartin, Bogdan Perdivară, Sebastian Sifft, Oana Cătălina Ninu, Diana Geacăr, Andra Rotaru, Rita Chirian, Livia Roşca, Florin Partene, Svetlana Cârstean, Stoian G. Bogdan, Mihai Duțescu, Crista Bilciu, Andrei Dósa, Anatol Grosu, Ştefan Baghiu, Ștefan Ivas, Merlich Saia, Ionelia Cristea, Robert G. Elekes, Ciprian Popescu, Cristina Stancu, Mina Decu, Anastasia Gavrilovici.
La a X-a ediție a premiului, poetul Gellu Dorian, care s-a ocupat cu organizarea a nouăsprezece ediții, a scos antologia „Poeți laureați ai Premiului Național de Poezie «Mihai Eminescu» – OPERA PRIMA”.
Cu ocazia ediției XX, Memorialul Ipotești, în colaborare cu Casa de Editură „Max Blecher”, a editat a doua antologie – „Exerciții de neclintire”. Cu același prilej, Memorialul Ipotești a vernisat expoziția „Poeți laureați ai Premiului Național de Poezie «Mihai Eminescu» – OPUS PRIMUM»”. (Lucia Țurcanu, cercetător științific II, Memorialul Ipotești – Centru Național de Studii „Mihai Eminescu”)
Oana Cătălina Ninu (pseudonim pentru Oana-Cătălina Ninulescu) s-a născut pe 2 mai 1985 în Mangalia. A absolvit studiile de licență (2008) și masterat (Studii literare românești; Literatura franceză – abordări antropologice – 2010) la Universitatea din București. În prezent este Project Manager la o companie BPO din București.
Debutează editorial în 2005, cu volumul Mandala (Editura Vinea, București), pentru care a primit Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM (2006). În anul 2009, Oana Cătălina Ninu publică, în colecția „Biblioteca de poezie”, coordonată de un cristian, carnetul de poezie stările intense (distribuit gratuit), iar în 2018, la Editura Casa de Pariuri Literare (București), apare volumul cu același titlu. Poeziile sale au fost traduse în franceză, engleză, cehă, catalană. A participat la scrierea celui mai rapid roman din lume – Moș Crăciun & Co, București, Editura Art, 2012.
Oana Cătălina Ninu a colaborat cu texte literare, cronică de carte și articole la numeroase publicații literare, printre care: Observator cultural, România literară, Pana mea, Cultura, Tomis, Cuvântul, Viața românească etc.
Este prezentă în antologiile: Generația 2000 (Editura Pontica, Constanța, 2004); Nasturi în lanul de porumb (Editura Brumar, Timișoara, 2008); Poate ne vedem (Arad, Editura Mirador, 2010); Veus Paralleles 9. Dels Carpats a la Serra d`Alcoi: Vuit poetes (Institucio de les Lletres Catalanes, Barcelona, 2011); Deranj (Editura Nigredo, Arad, 2011); Exerciții de neclintire. Antologia poeților laureați ai Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM. 1999-2017 (Casa de Editură „Max Blecher”, București, 2017).
A obținut mai multe premii literare: Premiul I la Festivalul de Poezie Prometheus, organizat de Fundația Anonimul în colaborare cu revista România literară (2004); Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM (2006), Premiul Iustin Panța pentru debut (2005), Premiul de debut în poezie al filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România (2005) și Premiul de debut al Colocviilor Revistei Tomis (2005) pentru volumul Mandala.
Oana Cătălina Ninu scrie o poezie a stărilor intense. Sunt versuri care descriu, „cu o fervoare incandescentă, cele mai diverse forme de mutilare, în slujba cărora eul liric pune la bătaie un arsenal impresionant (foarfece, ace, șurubelnițe, colți, unghii, bricege, lame, epilatoare, vătraie etc.)” (Andrei Terian). Fie că privește introspectiv, fie că își deplasează atenția „de la spectacolul visceralității în criză la filmul cotidianului” (Octavian Soviany), poeta prezintă realități traumatizate și, la rândul lor, traumatizante, iar „chipurile răului”, de la un poem la altul, „se multiplică și se diversifică în imagini de caleidoscop halucinant” (Cosmin Ciotloș).
luciditatea
luciditatea asta cronică stă încolăcită pe mine ca o crustă de carne
pe întuneric scrijelesc pe dinăuntru o mandală fără centru
și mă simt ca-n pojghița apoasă dintre pui și coaja de ou
un pește imens îmi intră pe sub mânecă până la umăr
mi se lipește de piele își umflă și își dezumflă succesiv branhiile
un pește imens cu ochii roșii bulbucați tremură pe mâna mea
tremură întrerupt precum carioca unui schizofrenic
în curte femeia stearpă se rostogolește goală sub măr
trăiesc într-un creier ca o spiră neagră
mă ghemuiesc aici ca un fetus în borcan
din când în când ciocurile reci ale puilor ciugulindu-se pe spate
unul pe altul până la sânge și loviturile tot mai dese
spintecându-mi țeasta
cu greu răzbat până la mine urletele voastre
reproșurile voastre că nu trăiesc ceea ce scriu
cu pași imprevizibili vine pe la spate o călugăriță tânără
cu mătăniile atârnând între sâni
o călugăriță tânără îmi taie brusc
părul
(din Mandala)
noaptea
un espresso latte în benzinăria de la marginea comunei
și tirurile negre pe drumul național la întoarcere
nimic altceva decât farurile gigantice lărgindu-ți pupilele
și noi
oameni arici cu pielea moale pe burtă
oameni plați cu fețele eviscerate cu carnea întoarsă pe dos
legănați de o tiribombă în sens invers
ascunși în norul de praf ca într-o scorbură
oameni cu aripi de libelule roșii și cu dinți puternici de șoarece
ne întoarcem unii spre alții
ne descleștăm fălcile
ne privim cu neîncredere
ca atunci pe deal la antene când am văzut bostanii cocoțați pe gard
și foarfeca de grădină și blana mistrețului plină de sânge
ca atunci când s-a făcut liniște brusc
și doar o sticlă de pet lovea ritmic scheletul metalic
și am înțeles
(din antologia Exerciții de neclintire)
***
nu este nimic dincolo nu e nimic după ușă
aici doar pereții se apropie de noi și chelnerița
cu batic negru și cafele la filtru
aici doar sufocarea ne amintește de spaima-nghesuită între vene
spaima așteptând transpirația rece și bilele de fier
ciocnindu-se între tâmple
trecem din cameră în cameră
inima ni se mulează perfect peste colțuri
și singurătatea – un ciorchine de pungi de plastic umplute cu sânge
cu degete grele mânuim lingurițe porțelanuri cuțite
cu sufletul greu ne tragem pe noi cojoacele
și bocancii roși adânc de sare
încet încet pașii noștri se afundă în glod
pe urmele lățite ale tractoarelor
nu ne privim între noi
ne ținem ochii ascunși sub sprâncene
și gândurile ferite undeva în colțul ochiului
acoperite de urdori
nu clipim nu lăcrimăm nu ne pasă
aici doar pereții se apropie de noi
atât de tare încât
explodează
(din antologia Exerciții de neclintire)
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
