Memorialul Ipotești - Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” își propune, într-un parteneriat media cu ziarul Botoșăneanul, să îi readucă în memorie pe poeții botoșăneni din toate timpurile, prezentând câte un medalion din ”Galeria cu poeți”.
Păstorel Teodoreanu (numele adevărat: Alexandru Osvald Teodoreanu), fratele mai mare al romancierului Ionel Teodoreanu, s-a născut pe 30 iulie 1894 în Dorohoi.
A absolvit Liceul Internat din Iași, Școala de Artilerie din București și Facultatea de Litere a Universității ieșene. A făcut publicistică literară și politică, a ținut o cronică gastronomică, fiind și un mare iubitor de vinuri (a fost inspector oenolog al Statului). A scris piese teatrale, proză și poezie lirică, dar a rămas în literatura română, în primul rând, prin epigramele sale. Din cauza textelor caustice la adresa regimului, a fost redus la tăcere fie prin impunerea interdicției de a publica, fie prin detenție. În 1944, i se impută un ciclu de articole publicate în 1941 „pentru susținerea războiului antisovietic” și nu mai apare în presă cu publicistică până în 1956. În această perioadă a făcut mai multe traduceri, printre care și Peripețiile bravului soldat Švejk de Jaroslav Hašek, roman tradus în colaborare cu Jean Grosu și publicat în 1956. În 1960, după repetate percheziții, i se confiscă manuscrisele și o mare parte din bibliotecă și este condamnat la 6 ani de închisoare corecțională și 3 ani de interdicție pentru „uneltire contra ordinei sociale”, din cauza epigramelor la adresa unor personalități aflate la conducere și a criticii față de sistem. Este grațiat după aproape trei ani. Bolnav de cancer pulmonar, moare în martie 1964.
În timpul vieții, a publicat volumele: Trei fabule (1928); Hronicul Măscăriciului Vălătuc (roman; 1928); Mici satisfacții (proză; 1931); Rodia de aur (basm dramatizat, în colaborare cu Adrian Maniu; 1929); Strofe cu pelin de mai contra Iorga Nicolai. Cu o scrisoare inedită de la Dante Alighieri (epigrame; 1931); Un porc de câine (proză; 1933); Tămâie și otravă (publicistică, 2 volume; 1934-1935); Bercu Leibovici (proză; 1935); Vin și apă (epigrame; 1936); Caiet (poezii; 1938); Berzele din Boureni (șarje și satire; 1957). Gastronomice-le lui Păstorel Teodoreanu apar postum, abia în 1973.
Păstorel Teodoreanu este unul dintre umoriștii cei mai elevați (și, totodată, cei mai frapanți prin precizie și forță de pătrundere) ai literaturii române. E. Lovinescu îi aprecia la cel mai înalt grad stilul: „Niciun epitet mai pregnant nu i se poate aplica decât cel de «savuroasă» literaturii lui Al. O. Teodoreanu, nu numai pentru preocupările ei gastronomice și caracterul ei bahic, atât de tradițional Moldovei /.../, ci și pentru nota ei grasă, largă, suculentă, care satură și îndoapă chiar”. Textele sale, cu precădere epigramele – fie că persiflează anumite personalități (precum Nicolae Iorga), fie că se îndreaptă către social (criticând, în mod deosebit, regimul comunist și satrapii acestuia) – dincolo de verva, umorul și chiar sarcasmul care le caracterizează, relevă un intelectual rafinat (referințele la faptul de cultură sunt multiple și grăitoare), care observă cu atenție lumea din jur, dezvăluindu-i cusururile. Morala nu este în prim-plan, dar, ca în orice text umoristic reușit, se lasă dedusă cu ușurință. „Aproape pretutindeni, observă G. Călinescu, se dezlănțuie o jovialitate care dă o umilitate de ton diferitelor atitudini și care ne îndreptățește să afirmăm că Al. O. Teodoreanu rămâne, în fond, un umorist. La temelia umorului stă întotdeauna o atitudine critică, umoristul e moralist. Moralist e Al. O. Teodoreanu”. Citite astăzi, cele mai multe dintre epigramele scrise acum nouă decenii nu-și pierd actualitatea, iar acesta este însemnul literaturii adevărate.
(Prezentare de Lucia Țurcanu, Memorialul Ipotești)
Oratorul. Frazele domnului Iorga sunt lungi
Fraza asta nefirească
Pentru public e un bine,
Findcă, până s-o termine,
Poate sala s-o golească.
Excepție
Fie neamț, chinez, hindus,
Omul din maimuță vine,
Numai Iorga, știm prea bine,
Că se trage din Larousse.
Catren omagial către Caragiale
Cu greu îmi vine să aștern
Un adevăr ce nu-l suport,
Ca tocmai tu să fii cel mort
Și Cațavencu cel etern...
La Pelișor, palat transformat în casă de creație
Voi, creatori ai artei pure,
Ce stați acuma la pădure,
Să fiți atenți când vă plimbați
Să nu călcați în ce creați!
Domnului Groza
Caligula imperator
A făcut din cal senator!
Domnul Groza, mai sinistru,
A făcut din bou – ministru!
Despre demnitarii Republicii Populare Române
Cine-i mare, dă din mână şi-are 4 la română?
Cine-i la academie şi-are 4 la chimie?
Cine-n ţară este tare şi-are 4 la purtare?
Toate trei de le ghiceşti, 20 de ani primeşti.
Nu contrazice
Nu contrazice voia sorţii
Şi nu sfida stihiile!
Aşa fu scris: cei morţi cu morţii,
Iară cei vii cu... viile!
Unul bea că-i băutor
Unul bea că-i băutor,
Altul bea că-i bestie,
Numai eu, că am umor,
Beau aşa, de chestie.
Aroma vinului
Aroma vinului trecut
Încet la cap se suie,
Era pe când nu s-a băut,
Azi l-am băut şi nu e.
***
Culmea ironiilor
Şi râsul copiilor
Să pun punct beţiilor
Pe Şoseaua Viilor
Epitaf
Aici zace Păstorel,
Suflet bun și spirit fin.
Când mai treceți pe la el,
Nu-l treziți, că cere vin.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
