Memorialul Ipotești - Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” își propune, într-un parteneriat media cu ziarul Botoșăneanul, să îi readucă în memorie pe poeții botoșăneni din toate timpurile, prezentând câte un medalion din „Galeria cu poeți”.
Sașa Pană (nume adevărat: Alexander Binder) s-a născut pe 8 august 1902 la București (conform unor surse, viitorul poet, prozator și publicist s-ar fi născut pe 9 august 1902 la Dorohoi). Primele experiențe scriitoricești le are la Dorohoi. Aici își face studiile primare, gimnaziale și, parțial, liceale, iar prin clasa a VI-a de liceu, scoate revista umoristică Hodoronc-Tronc. După absolvirea Liceului „Matei Basarab” din București, studiază, timp de doi ani, la Facultatea de Medicină din Iași, continuându-și studiile de specialitate la Institutul Medico-Militar din București (promoția 1927). Adevărata sa vocație este însă literatura.
În 1928 începe să editeze, la Dorohoi (aprilie-noiembrie), revista de avangardă unu, care va continua să apară apoi la București (mai 1929 – decembrie 1932). În jurul revistei se vor grupa scriitori avangardiști precum: Ion Călugăreanu, Moldov, Geo Bogza, Ilarie Voronca, Urmuz Stephan Roll, Victor Brauner, B. Fundoianu ș.a. În 1930, a fondat Editura Unu, la care au publicat cărți de poezie Urmuz, Ștefan Roll, Tristan Tzara, Ilarie Voronca ș.a. A condus revistele „Orizont” (1944-1948) și „Educația artistică” (1948-1952), a fost redactor la „Revista literară” și „Flacăra”. A făcut traduceri valoroase din Paul Eluard, Jean Cassou, Loys Masson.
Sașa Pană a debutat editorial în 1926 cu volumul de poezie Răbojul unui muritor. Strofe banale. A mai publicat volumele: Diagrame (1930); Echinocțiu arbitrar (prozopoeme, 1931); Viața romanțată a lui Dumnezeu (prozopoeme, 1932); Cuvântul talisman (1933); Călătorie cu furnicarul (1934); Iarba fiarelor (1937); Vladimir (1937); Plecări fără ancoră (1946); Poeme fără imaginație (1947); Culoarea timpului (1977) ș.a.
S-a stins din viață pe 22 august 1981 la București.
Cel mai cunoscut poem semnat de Sașa Pană este Manifest – textul programatic al revistei unu, care exprimă, în spirit avangardist, larga deschidere a autorului „spre curentele novatoare europene și românești”, respingerea tradiției culturale și nevoia de „înnoire globală a «alfabetului» creator” (Ion Pop). Cerebrale și declamative, cele mai multe dintre textele poetice ale lui Sașa Pană au caracter de manifest și promovează principiile avangardei europene. Unele poeme însă, inspirate de pierderea unui prieten sau de tot mai pronunțata conștiință a trecerii ireversibile, au un caracter contemplativ, oscilând între lirismul fin al sentimentului ingenuu și imaginarul extravagant – formând adevărate „suluri funambulești” (Alex. Ștefănescu) – al suprarealismului. Și într-un caz, și în altul, se remarcă spiritul combativ al autorului și dorința manifestă de inovare. (Prezentare Lucia Țurcanu, Memorialul Ipotești)
Manifest
„cetitor, deparazitează-ți creierul!”
strigăt în timpan
avion
t.f.f.-radio
televiziune
75 h.p.
marinetti
breton
vinea
tzara
ribemont-dessaignes
arghezi
brâncuși
theo van doesburg
uraaaa uraaaaaa uraaaaaaaa
arde maculatura bibliotecilor
a. et p. Chr. n.
123456789000.000.000.000.000. kg.
sau îngrașă șobolanii
scribi
abțibilduri
sterilitate
amanita muscaria
eftimihalachisme
brontozauri
Huooooooooooooooo
Combină verb
abcdefghijklmnopqrstuvwxyz
= artă ritm viteză neprevăzut granit
guttenberg reînvii
Episod
Ai trecut dimineața când florile își sorb roua din corolă
Și după creastă soarele e sub pedala surdinei
Desculță într-un halo de svelteță catifelată
Fragedă plutind parcă pe un abur
Ți-ai șters o lacrimă ca un fulg de nea încălzit pe geană
Casa rămâne în urmă goală cutie de vioară
Pe potecă după deal lângă școală
Unde fiecare toamnă adună recoltă nouă
Și neastâmpărată
Fată țesută din mătasă de păianjen
Caldă ca și culoarea verii
Proaspătă ca mugurii
Cu zâmbetul din boboci
N-ai trecut prin fața mea ca dinaintea unei oglinzi
Mâinile pipăie umbra foșnetului
Miracol de umbră nevăzută
Când tăcerea culcă porumbei pe umărul melancoliei
Amintirea stăruie ca un fum de fâneață aprinsă
Și pe inimă se adaugă o zbârcitură
Plasa lui Pitagora
Capul meu e adeseori un vârtej
Pe aceeași punte se întâlnesc
Mielușeii celor mai nelămurite dorinți
Și imboldul întru silabisirea tainicului nadir
Jocuri decolorate de lună
Cu pisici simulând jungla
Un ochi e calm ca un vasistas răsucit spre azur
În celălalt veghează ca într-o închisoare
Neliniști cu ghiulele de tălpile însetate de migrațiune
Când ulcere supurează conștiința
Oglinzile mă mint
Slovele funie pe măsura gândului
Slove naramze
Slovele sunt o lingură de sânge într-un ocean
Alteori un zâmbet pe un lințoliu cât orizontul
Ce monument corect ar fi o furtună împietrită
Degetele să-l pipăie
Să se frângă maxilarele în delirul mușcăturii
Și cheie gândului urmeze fapta
Spectacolul va începe cu reverențe reci
Istoria de veghe la căpătâiul evenimentelor
Le va corecta cu sulimanuri
Hirurgie estetică a adevărului
Prea îndrăzneț
Prea dur
Mai frumos ca noaptea
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
