A fost din nou muzică, a fost din nou lume multă în Nord. Festivalul inițiat la Darabani de Ștefan și Alexandru Teișanu a devenit un fenomen cultural ce nu mai poate fi ignorat, chiar dacă autoritățile întorc de o vreme privirea în altă parte atunci când le ajunge înainte o propunere de finanțare. Și nu e de mirare. Festivalul Nordului nu este o promenadă politică, nici desfășurare de artiști mediocri pe tăpșan.
Festivalul Nordului este singura manifestare din județ care împletește asumat și responsabil muzica bună cu teatrul, turismul, literatura. Plus alte numeroase manifestări dedicate tinerilor și adolescenților, manifestări cu specific educativ la cel mai înalt nivel, cu traineri veniți din centre universitare sau din ong-uri cu istoric remarcabil, organizate în ateliere care se desfășoară la Darabani pe parcursul zilelor festivalului.
De câțiva ani, cel mai așteptat eveniment îl reprezintă Întâlnirile Nordului. E de ajuns să amintim oamenii care de-a lungul vremii au conferențiat ca invitați: Mona Prisăcariu, Doina Melinte, Iulian Rotariu, Theodor Șoptelea, Dorin Dobrincu, Elisabeta Lipă, Camelia Cazacu, Leonard Azamfirei, Dan Lungu, Luca Ciubotaru, Radu Bichir, Adrian Cioflâncă, Otilia Bălinișteanu, Cristian Smochină, Diana Mărgărit.
Întâlnirile Nordului din acest an i-au avut ca invitați, în ziua de 20 august, pe scriitoarea Svetlana Cârstean, actrița Diana Buluga, scriitorul Lucian Teodorovici și muzicianul Doru Trăscău, ca de fiecare dată, cel care a provocat și susținut dialogul fiind Ștefan Teișanu.
Tema Întâlnirilor Nordului din această ediție a vizat soarta comunităților mici: In(de)finit.
O temă a redefinirii continue, acest proces extenuant prin care trecem cu toții și care amenință să ne lase fără identitate, după cum au exprimat organizatorii.
S-a adus în discuție exodul tinerilor din comunitățile mici, privite deseori drept lipsite de șansă. Cum ar putea deveni comunitățile mici atrăgătoare, ce mai înseamnă localismul astăzi, cum se decantează identitatea, ca indivizi și comunități, într-o lume tot mai lipsită de granițe și de constrângeri.
”Noi în 2014, când am înființat Asociația Nord și acest festival, asta ne-am propus să facem: să studiem, să explorăm felul în care comunitățile mici se pot updata, se pot actualiza, își pot regândi soarta și identitatea în relație cu oamenii lor, cu locuitorii lor, dintre care mulți aleg să nu mai rămână în localitate. Și atunci această nouă lume care se așază probabil funcționează după alte coordonate pe care personal cred că nu reușim să le înțelegem suficient de bine”,
Ștefan Teișanu, moderator, președintele Asociației Nord
Invitații au fost provocați de către moderator să dezvolte tema propusă și să provoace la rândul lor publicul prezent în curtea Conacului Balș din Darabani.
”Comunitățile mici sunt într-o mare și permanentă transformare. Cei mai mulți dintre tineri își doresc să plece cât mai repede și cât mai departe. Pe lângă faptul că acesta este un trend obișnuit pentru România, în ultimii doi ani cred că peste acest curent se mai suprapune o situație care ne schimbă foarte mult destinul, povestea aceasta cu molima, cu pandemia. Practic, încercăm să ne răspundem la întrebarea: ce se întâmplă cu identitatea noastră, cu identitatea comunităților noastre, care comunități trec prin asemenea transformări, atât de galopante și atât de mari. Personal mă preocupă foarte mult să înțeleg dacă e important să facem ceva cu identitatea noastră sau e mai bine să o lăsăm să curgă așa cum e, adică să ne acceptăm pe noi înșine ca fiind infinit indefinit”,
Ștefan Teișanu, moderator, președintele Asociației Nord
Actrița Diana Buluga a dezvăluit momente din propria biografie, de adolescentă nevoită să părăsească un mic oraș în care nu se întâmpla nimic, pentru a-și descoperi propria identitate, pentru a se dezvolta conform cu abilitățile și talentele dobândite mai degrabă datorită propriilor simțuri și principii decât celor care ar fi trebuit să îi ofere îndrumare, optimism, poate și speranță.
Scriitorul Lucian Teodorovici întărește ideea că, pentru ca omul să își găsească devenirea proprie, nu trebuie să existe niciun soi de opreliște.
”Dar asta nu înseamnă că, trecând de la ”nu trebuie”, să-i oprim la a face ceva pentru a rămâne aici, nu trebuie să ignorăm faptul că nevoia unei comunități este de a deveni ea însăși prin oamenii ei. O comunitate nu poate funcționa doar ca o definiție largă a unei comunități fără a ne gândi clar la ceea ce o creează, până la urmă, iar ceea ce o creează este valoarea omului care poate aduce ceva în plus acelei comunități. Efortul nostru trebuie să fie totuși acesta, de a oferi posibilitatea oricărui membru al comunității de a vedea perspectiva devenirii în cadrul comunității. Pentru că până la urmă fiecare comunitate este ca un soi de – voi exagera un pic – întreprindere”,
Lucian Teodorovici, scriitor, directorul Muzeului Naţional al Literaturii Române Iași
Despre complexul omului într-o comunitate mică, artistul Doru Trascău spune că este un fapt care de multe ori se traduce prin lipsa de șansă, de perspectivă.
”Am de multe ori de a face cu complexul omului dintr-o comunitate mică, chiar și când nu ar trebui să fie cazul de așa ceva. (…) Am văzut o casă dărăpănată și mi-am pus întrebarea: oare câți chitariști s-au ratat în locul acela? Sau câți poeți nedescoperiți s-or fi născut pe meleagurile acelea sau alte asemenea locuri? Cred că s-a întâmplat de multe ori să fie oameni care ar fi putut să facă lucrurile altfel, dar nu au avut șansa. Și șansa ar fi putut fi dată în primul rând de comunitate și de felul în care lucrurile s-ar fi aranjat în jurul lui”,
Doru Trascău, muzician, trupa The Mono Jacks
Mai acidă în cuvinte, scriitoarea Svetlana Cârstean a adus în atenție atitudinea autorităților și condiția artistului în raport cu statul.
”Autoritățile au anumite lucruri de bifat, le-au bifat, le-au făcut cum le-au făcut… Mai trece vremea, mai vine o pandemie… Și niciodată nu se ajunge la o logică frumoasă, armonioasă, care să se deruleze în ani… Iar în afară de asta sunt câțiva oameni care se luptă se facă ceva. Acești oameni la un moment dat obosesc, îmbătrânesc, fac birocrație în loc să facă ceea ce este în definiția lor. Toți artiștii fac în momentul acesta în România birocrație, completează acte, aplică pentru finanțări. Noi ne bazăm pe artiști, dar s-ar putea ca în 10 ani artiștii aceștia să fie îngrozitor de obosiți…”,
Svetlana Cârstean, scriitoare
Dezbaterile din curtea Conacului Balș nu au oferit soluții, dar au identificat situații și oportunități care, luate în seamă, pot deveni șanse către viitor. Un viitor de care depind, până la urmă, și comunitățile mici.
Svetlana Cârstean, născută în Botoșani, a debutat în 1994, în cadrul volumului colectiv Tablou de familie. Volumul de debut individual, Floarea de menghină (2008), a fost recompensat cu Premiul pentru Debut în Poezie al Uniunii Scriitorilor, Premiul pentru Debut al revistei România literară, Premiul Național de Poezie Mihai Eminescu și Premiul Radio România Cultural pentru Poezie. Floarea de menghină a fost publicată în Suedia la editura Rámus, în 2013, în traducerea poetei suedeze Athena Farrokhzad. În 2015 a lansat volumul Gravitație, la Editura Trei. Volumul a fost tradus și publicat în Norvegia de către editura Audiatur, în 2017. În aprilie 2016, împreună cu Athena Farrokhzad, a lansat în Suedia volumul comun Trado, publicat la Editura Albert Bonnier, în colaborare cu editura Rámus. În ianuarie 2021, Svetlana Cârstean a publicat la Editura Nemira un nou volum de poezie, Sînt alta. Textele sale au fost traduse în diverse limbi: engleză, franceză, germană, italiană, suedeză, norvegiană, daneză, cehă, catalană, slovenă, spaniolă, poloneză, ebraică. Este inițiatoarea, alături de scriitoarea Ana Maria Sandu, a proiectului de ateliere de citit, scris și dezvoltare a gândirii critice în riândul copiilor și al tinerilor, Incubatorul de lectură. Incubatorul de lectură implică deja o experiență de aproape cinci ani și lucrul cu peste 1500 de copii, implicit crearea unei noi metode de a lucra cu tinerii și copiii pornind de la textul literar.
Diana Buluga s-a născut în ianuarie 1988, la Huși. A absolvit Facultatea de Teatru și Film Cluj-Napoca – secția Arta Actorului (2010). Din septembrie 2013, este actriță a Teatrului Național Cluj-Napoca. Este coordonatoarea proiectului Terapie prin artă by Create.Act.Enjoy, inițiativă unică la nivel național, desfășurată în spitalele din țară, și a proiectului educațional Luna creativă, dedicat promovării educației non-formale în rândul adolescenților.
Lucian Dan Teodorovici este scriitor, regizor de teatru și scenarist. A absolvit Facultatea de Teatru (Regie - Artele spectacolului), din cadrul Universităţii Naţionale de Arte „George Enescu” din Iași, și Masterul „Teorii și practici în artele vizuale” la Facultatea de Arte Vizuale și Design din cadrul aceleiași universităţi. Din 2017 este director al Muzeului Naţional al Literaturii Române Iași și al Festivalului Internaţional de Literatură și Traducere Iași (FILIT). A fost redactor-șef al Editurii Polirom, a montat spectacole de teatru, a semnat scenarii ale unor filme de lungmetraj, scurtmetraj și de show TV. A debutat editorial în 1999, cu romanul ”Cu puţin timp înaintea coborîrii extratereștrilor printre noi”, Editura OuTopos, Iași (reeditat la Editura Polirom în 2005). La Polirom a mai publicat: Circul nostru vă prezintă: (roman, 2002, 2007); Atunci i-am ars două palme (povestiri, 2004); Celelalte povești de dragoste (roman, 2009, 2014); Matei Brunul (roman, 2011, 2014); Unu + unu (+ unu…) (dramaturgie, 2014); Cel care cheamă cîinii (roman, 2017); Silvestru și Marele Dictator (carte pentru copii, 2020).
În anii 2000, trupa fondată de Doru Trascău - AB4 - câștiga premiul Best Romanian Act la MTV Europe Music Awards, performanță încă neegalată de o trupă rock din România. Mai târziu a înființat „The Mono Jacks”, iar în viața de zi cu zi este grafician la „Electronic Arts”, unde se ocupă de interfața unuia dintre cele mai populare jocuri din lume, Fifa.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
