Nu ni s-a şters din memorie numărul de circ prestat sub cupola Parlamentului de acrobatul cu păr Varujan Vosganian. Acolo, el s-a milogit de colegi ca să voteze pentru nearestarea sa, cerută de organele legii. Ca să pară mai lacrimogen, s-a uns cu mir, cică. Nu era mir, era doar o loţiune pentru îndepărtarea furunculelor produse de mândrul stafilococ auriu, care zburdă printre floacele varujaniene.

După ce numărul lacrimogen s-a încheiat - cu succes pentru el şi cu insucces pentru statul de drept care se pretinde a fi România - ar fi fost de aşteptat ca această creatură respingătoare să se facă nevăzută din ochii noştri. Cel puţin pentru următoarea sută de ani, să nu-i mai vedem moaca aia cotropită de păr şi de parşivenie.
Să se ascundă undeva, cât mai departe, numai el să ştie unde. Într-o scorbură de stejar, într-un bortă de canal, pe fundul unui lac sau sub patul Mioarei Mantale, când bărbatul ăleia nu-i acasă. Să ceară azil politic în Armenia, în Peru, în Uganda sau în Botoşani, ţări cu care are atâtea afinităţi şi care l-ar fi primit, nu ne îndoim o clipă, cu braţele făcute acoladă.

Vosganianul însă demonstrează resurse nelimitate de neruşinare. Unde credeţi că s-a arătat el, la sfârşitul lunii mai? Nu într-un mall, ceea ce ar mai fi fost scuzabil, că omul trebuie să-şi cumpere una-alta. Nici într-o benzinărie, să-şi umple bricheta. Ci la un festival de poezie, organizat în Capitala Infracţională a Moldovei, Iaşi.
Acolo, Vosganianul a apărut cu moaca surâzândă, pe afişele din oraş. Dar nu ca inculpat care se ascunde de lege, ci ca poet. S-a pozat copios, a băut bere, a mai ciuchit câte o mândră de cur, cum îi este obiceiul....
Şi, mai ales, a citit din creaţia sa. Poezii. Culmea murdăriei e că a participat şi la întâlniri cu elevii, organizate în licee.
Elevii aceia proşti nu sunt. Gândiţi-vă ce confuzie e în mintea şi sufletul lor când văd că unul care ar trebui să stea la puşcărie le este prezentat ca motiv de mândrie, în calitate de exponent al literaturii române.