Am trecut toate ex-urile care mi-au venit în minte, dar nu sunt singur că n-am uitat vreun partid pe la care a fost Gelu Ciubotaru. Un om pe care nu pot să-l înțeleg, care după o carieră relativ onorabilă, cu mandate de consilier județean și municipal, cu o funcție de vicepreședinte național la Protecția Consumatorilor, toate astea obținute ca PNL-ist, parcă ține morțis, asemeni lui Tăriceanu la centru, să ducă în derizoriu 20 de ani de politică. Numai în ultimii cinci ani a fost pe la vreo patru partide.
Și tot zilele astea aflu că Dorin Ciuștea, altfel un om cu reale cunoștințe de administrație publică, unul dintre puținii consilieri județeni cu adevărat combativi, care știu ce vorbesc, a aterizat la PRL. Știu că nu mai știți ce e PLR-ul ăsta și nici nu vă mai bat eu capul. Dar o trecere în revistă a formațiunilor politice pe la care a trecut omul ăsta chiar merită parcursă: PRM, PP, PNG, PNL, PP-DD, plus un intermezzo în care a susținut candidatura la prezidențiale a lui Sorin Oprescu. Nici în cazul său nu sunt tocmai sigur că n-am scăpat vreun partid.

Mi l-am amintit pe Mircea Dănuță, care trecuse săracul pe la vreo șase-șapte partide până când a realizat că nu-i este scris să ajungă parlamentar și a plecat acasă.
Deseori am întrebat politicieni în situații asemănătoare de ce nu își iau și ei catrafusele și nu se duc frumușel acasă? Cică politica-i ca un drog și nu se pot lăsa. Păi pe unii drogurile i-au înnebunit, pe alții i-au băgat în spital, pe alții direct în mormânt.
În rest... ce doctrine, ce crez politic, ce platforme-program, ce... oameni.
Sergiu BĂLĂȘCĂU