Astăzi se împlinesc 80 de ani de la moartea botoșăneanului Nicolae Iorga, cel mai de seamă istoric al românilor.
A fost un copil precoce, un copil minune, un fenomen, devenind unul dintre cei mari mari oameni de cultură români. Nicolae Iorga a fost istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român, rămânând cunoscut în lume ca medievist, bizantinist, romanist, slavist, istoric al artelor și filosof al istoriei.
Spirit enciclopedic, formându-se ca istoric, cu studii la Iași, Leiptzig, Berlin și Paris. Universitatea din Iași a absolvit-o într-un singur an, cu diploma ”Magna cum laudae”. La 23 de ani, își obține doctoratul, și intră în Academia Română.
A fost omagiat de zeci de universități din Europa cu titlul de ”doctor honoris causa”, însă mai important este faptul că a putut să și înființeze școli de cultură românească : Școala română din Paris, Academia Română de la Roma, în țară înființând Institutul de Studii Est Europene, Institutul de istorie Universală și Universitatea populară de la Vălenii de Munte. 47 de universități din Europa au arborat drapelul în bernă la aflarea veștii morții sale.
Chipul marelui savant se găsește pe bancnota de 1 leu.
De asemenea, la Botoșani se află și Casa Memorială ”Nicolae Iorga”, situată pe strada care poartă numele istoricului.
Nicolae Iorga s-a născut în 5 iunie 1871, la Botoșani, părinții săi fiind avocatul Nicu Iorga și Zulnia Arghiropol, care, la botez, i-au dat numele de Nicu N. Iorga.
Va fi crescut de mamă, atât el, cât și fratele său, George, deoarece tatăl se stinge din viață în 1876. Copilăria și adolescența și le petrece la Botoșani și mai apoi la Iași. Se înscrie la Facultatea de Litere a Universității din Iași, în 1888, pe care o absolvă cu „Magna cum laude“ în doar un an, datorită extraordinarei înzestrări intelectuale, a capacității uimitoare de a asimila informații.
Mai târziu avea să rămână anecdotic episodul în care, călătorind cu trenul de la București la Constanța, ar fi învățat limba turcă în doar patru ore, adăugându-se celorlalte 11 limbi pe care le stăpânea deja. Își desăvârșește educația, grație unei burse de studiu, în Franța, Germania, Italia și Anglia.
Își susține doctoratul la Universitatea din Leipzig și revine în țară în 1894. Un an mai târziu este numit, prin concurs, profesor la Catedra de Istorie universală a Universității din București. Vreme de 7 ani (1895-1902), Iorga scrie și cercetează arhivele din țară și străinătate. Este tot mai prezent în viața publică. În ceea ce privește viața privată, Iorga se recăsătorește, în 1901, cu Ecaterina Bogdan, sora istoricului Ioan Bogdan, care îi va dărui șapte copii.
Numeroasa familie va locui la Vălenii de Munte, din 1907, locul unde marele istoric va ctitori o veritabilă citadelă culturală. Aici își tipărește ziarul „Neamul Românesc’’ și derulează cursurile Universității Populare, inițiativă care se continuă și astăzi.
Prin intermediul unei pelicule realizată în anii ’30 ai secolului trecut, marele cărturar îndeamnă românii la muncă, subliniind faptul că „munca este cel mai important dezinfectant al tuturor neajunsurilor morale”.
„Țara noastră are înainte de toate o datorie, aceea de a munci. S-a muncit prea puțin, s-a muncit prea răzleț. Munca adevărată și spornică nu se poate face decât prin solidaritatea națională. Orice încercare de a rupe solidaritatea națională este un păcat față de această țară și față de acest neam … Munca este cel mai important dezinfectant al tuturor neajunsurilor morale”, a spus marele cărturar.
Savantul este autorul a 1.003 volume, 12.755 de articole şi studii, respectiv a 4.963 de recenzii. Este autorul a numeroase sinteze, culminate cu „Istoria Românilor”, o lucrare monumentală, în 10 volume, pentru care a fost numit pe bună dreptate cel mai mare istoric şi savant al României din toate timpurile.
Pentru români Nicolae Iorga rămâne așa cum spunea George Călinescu, pentru rolul pe care l-a avut în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, un „Voltaire”, un Părinte spiritual ce a scris și înfăptuit istoria neamului nostru.
„Înțelepciunea vieții e simplă: Fă ca pe unde ai trecut tu să fie mai bine decât înainte. Omul cu adevărat bun e cel care ar fi putut fi rău și n-a fost. Până acum, oamenii n-au găsit un alt drum spre adevăr decât greșeala, fiindcă Șarpele e odios nu pentru că mușcă, ci pentru că se ascunde ca să muște”, mărturisea cel care și-a anticipat moartea, cel mai elocvent mesaj al său fiind poezia Brad bătrân.
„Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții. Greșelile nu se iartă, ci se repară”, mărturisea Nicolae Iorga.
Printre cei mai importanţi ctitori ai României Mari, Nicolae Iorga, atât prin activitatea sa înaintea Primului Război Mondial, cât şi în timpul acestuia, considerându-se „dator să vorbească”, să lumineze, a consolidat conştiinţa naţională, înainte de Primul Război Mondial, pregătindu-i pe români pentru marea jertfă din timpul acestuia, jertfă care a făcut posibilă Unirea din 1918.
Marele savant a fost împușcat de către legionari în ziua de 27 noiembrie 1940. Corpul neînsuflețit al acestuia a fost găsit într-un șanț, lângă șoseaua Ploiești-Stejnic.
A fost găsit în dimineaţa zilei de 28 noiembrie, la orele 7 şi 15 minute, pe şoseaua Ploieşti-Strejnicu, la circa 1 km de Strejnicu, pe mirişte, la o distanţă de 15 m de şosea, unde a fost aruncat de criminali.
Executarea sa a fost o pierdere pentru lumea academică mondială, pentru întreaga umanitate.
După aflarea veștii asasinării lui Nicolae Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
