Nicole Iorga este un personaj foarte cunoscut al istoriei şi culturii româneşti. Cu toate acestea, documente descoperite în arhivele botoşănene, locul naşterii istoricului spun o poveste mai puţin ştiută despre începuturile marelui geniu.
Locul în care este păstrată povestea mai puţin cunoscută a geniilor. Nicolae Iorga a fost una dintre personalităţile de top ale culturii româneşti. Savant de renume internaţional,editorialist,patriot şi politician, Nicolae Iorga se afla încă din timpul vieţii în panteonul personalităţilor ilustre ale României moderne.
Dacă activitatea sa ca istoric,publicist sau om politic este foarte bine cunoscută, cu tot cu controversele de rigoare, despre originile, copilăria şi mai ales adolescenţa, perioada de formare a marelui istoric nu se ştiau foarte multe. Prin efortul specialiştilor de la Muzeul Judeţean de Istorie din Botoşani dar şi de la Secţia Judeţeană a Arhivelor Judeţene din Botoşani au fost scoase documente care să creioneze un portret fidel al istoricului şi al începuturilor sale.
Mare parte a acestor documente au fost reunite în volumul „Memoria Arhivelor Botoşănene. Nicolae Iorga”, la care au colaborat Sergiu Balanovici, George Arhip şi Rodica Crăcană. Aromân,grec sau basarabean? Nicolae Iorga s-a născut în municipiul Botoşani, în anul 1871, pe 5 iunie. Certificatul său de naştere este păstrat la arhivele din Botoşani.
”Din anul una mie opt sute şaptezeci şi unu, în şase ale lunii iunie, orele zece dimineaţă. Act de naştere al copilului Nicu N. Iorga, de religie ortodoxă, născut ieri la orele dousprăzece din noapte, în casa părintească, în oraşul Botoşani, din strada Copoului, fiu al domnului Nicu Iorga, de profesie avocat şi al doamnei Zulnica de douăzeci şi cinci de ani, ambii domiciliaţi în Botoşani.”, se arată în certificatul de naştere.
Conform actelor de naştere şi stare civilă, Nicolae Iorga s-a născut în familia avocatului Nicu Iorga. Acesta din urmă era căsătorit din 1860 cu Zulnia Arghiropol. Ambii proveneau din familii înstărite, din clasa de mijloc. Nicolae Iorga a fost primul copil al familiei, urmat de George, la numai un an distanţă. Familia locuia într-o casă micuţă dar cochetă situată astăzi pe strada Nicolae Iorga din municipiul Botoşani. Originea familiei lui Nicolae Iorga a stârnit controverse. Însăşi istoricul a vorbit în termeni contradictorii despre această origine.
Este posibil ca strămoşii lui Nicolae Iorga să fi fost aromâni din zona Pindului, aşa cum dă de înţeles istoricul în lucrarea ”O viaţă de om aşa cum a fost”. Acesta în cartea auto-biografică se mândreşte că provine după mamă din aristocraţia Bizanţului iar după tată ar avea origini machedone. Într-o scrisoare trimisă „Vieţii literare" ca drept replică pe data de 19 august 1906, Iorga afirma de această dată că are origini moldoveneşti şi basarabene.
„Tatăl mieu era dintr'un neam de negustori români mai târziu boieriţi, din Botoşani, iar mama mea ieste fiica scriitoarei române Elena Drăghici, nepoata de soră a cronicarului Manolachi Drăghici şi nepoata de fiică a lui Iordachi Drăghici, Mare Vornic al Moldovei. Cu tot numele său de Arghiropol, tatăl mamei mele, provine dintr'o familie venită din Rusia, din Basarabia, era fiul unei Micleşte din Ţinutul Tartarei, rudă cu Mitropolitul Sofronie Miclescu la care a şi locuit într'un timp, şi cu Mitropolitul Calinic”, preciza istoricul în scrisoare Copilărie de orfan
O viaţă petrecută în bunăstare materiale şi în compania monarhilor sau a marilor personalităţi ale vremii, a fost însă începută cu greutăţi.
”Din anul una mie opt sute şaptezeci şi şase, luna martie, în douăzeci şi nouă de zile, ora unsprezece din zi. Act de moarte al dlui Nicu Iorga, de treizeci şi patru de ani, religia ortodoxă, profesia avocat, domiciliat în Botoşani, căsătorit cu dna Zulnia Iorga, de treizeci de ani, fără profesie,domiciliată în Botoşani. Mort ierim la ora şapte jumătate seara, în casa sa din Strada Nouă„, se arată în actul de deces al lui Nicu Iorga.
Acest document dar şi altele conexe arată o realitate cruntă pe care trebuia să o înfrunte familie Iorga. Capul familiei a murit la doar 34 de ani, iar mama istoricului a rămas cu doi copii şi fără niciun fel de venit.
Mai mult decât atât locuiau în chirie. Iorga îşi aduce aminte cu melancolie şi regret de tatăl de care nu s-a putut bucura.
”L-am ştiut numai din ce mi s-a spus de dînsul. Tînăr student şi medelnicer de birou, prieten cu fraţii mamei.(...) El m-a sfătuit totdeauna, din locurile care nu se văd, la un lucru: a fi faţă de oricine, pînă în clipa cînd războiul neapărat porneşte, plin de cuviinţă, gata de întîmpinare cu un zîmbet şi, după ce s-a isprăvit încercarea, să nu mă înverşunez asupra învinsului, asupra aceluia pe care eu îl simt învins, chiar dacă n-o recunoaşte el.”, scria Nicolae Iorga în lucrarea ”O viaţă de om. Aşa cum a fost„.
Un alt aspect mai puţin cunoscut despre Nicolae Iorga este relaţia sa deficitară cu lumea învăţământului românesc, în anii săi de formare.
Deşi era considerat un copil genial, la şcoală nu era între primii elevi din clasă şi nici nu avea note de 10 pe linie. Cataloagele sale arată din contră că era undeva la nivel de mijloc în anumiţi ani de studiu. De exemplu în 1880 când era elev în clasa a II de la Şcoala numărul 1 de Băieţi Marchian din Botoşani, Iorga a obţinut la examenele semestriale următoarele note.
”Conduita 8;Absenţe: 43;Limba română: 7,7;Caligrafie: 7,7; Religie:7,7; Artimetică: 6,6;Geografie: 7,7; Desen:6,6; Diveverse însemnări: fost şi bolnav”, se arată în foaia sa matricolă.
Ceea ce frapează studiind documentele sale şcolare, este faptul că la Purtare sau ”Disciplină” cum era trecut în cataloage, Nicolae Iorga, nu reuşea să primească mai mult de nota 8. Era considerat un elev problemă, care de altfel avea şi absenţe. Mai mult decât atât este exmatriculat în anul 1886 fiindcă, se arată în motivaţia oficială, nu salutase un profesor. În acel an alege să plece din Botoşani şi să se înscrie la Colegiul Naţional din Iaşi.
Dincolo de rezultatele şcolar, Iorga era un geniu şi un copil precoce. În ”Memoria Arhivelor Botoşănene. Nicolae Iorga”, se precizează că la doar 6 ani, Nicolae Iorga ştia pe de rost fabule din La Fontaine şi Florian. Apoi lecturează ”Orientalele” lui Victor Hugo şi ”Letopiseţele Ţării Moldovei„ ale lui Kogălniceanu. Iorga, adolescentul marxist
Un alt lucru mai puţin cunoscut despre tânărul Iorga, este că a cochetat o perioadă scurtă de timp cu doctrina marxistă. Mai precis era tânăr elev la Colegiul Naţional din Iaşi, avea 17 ani şi i se părea că socialismul este cel mai bun sistem.
A promovat revista de extrema stângă ”Viaţa Socială”. Totodată încerca să facă propagandă şi să atragă adepţi. Iorga recunoaşte că nu a reuşit să propage socialismul în rândul elevilor.
”Dar, cu tot entuziasmul de care eram capabil, potolit entuziasm moldovenesc chiar la şaisprezece ani, n-am putut cîştiga pentru ceea ce socoteam că e crezul meu statornic decît pe simpaticul meu fost coleg Waiser, pe care asemenea predici din adolescenţă nu l-au împiedecat de a ajunge antreprenorul sau chiar proprietarul celui mai mare otel din Botoşanii noştri comuni.”, preciza în lucrarea sa auto-biografică.
Reuşeşte însă să se facă din nou remarcat cu spiritul său rebel. Încalcă toate regulile posibile şi pierde bursa. Cu toate acestea geniul lui Iorga va răzbate şi va ajunge în cel mai scurt timp, cel mai tânăr profesor universitar din România.
(Sursa - Adevărul)
