Pentru sute de copii de la țară, din familiile sărace ale județului Botoșani, Moș Nicolae nu a fost deloc darnic.
Fie au rămas cu ghetuțele goale, fie s-au bucurat, la fel ca în anii comunismului, doar de două-trei fructe exotice sau de obișnuitele mere.
În județul Botoșani sunt multe comunități rurale foarte sărace. Cătune îndepărtate, în care sătenii trăiesc din agricultura de subzistență, cu venituri foarte mici și fără niciun fel de perspectivă în afara muncii cu ziua sau în cel mai bun caz munca sezonieră în străinătate.
Pentru familiile care trăiesc încă în case de chirpici fără apă curentă și cu grija zilei de mâine, sărbătorile de care se bucură milioane de români trec de multe ori neobservate sau au un gust amar. Cel puțin pentru copii. Sute de micuți din județul Botoșani au avut parte de un Moș Nicolae mai sărac, iar unii au rămas chiar cu ghetuțele goale. Iar așa cum spun asociațiile umanitare care se ocupă de cei nevoiași situația se repetă invariabil aproape an de an, scrie Adevărul.
În satele izolate de pe malul Prutului sau comunitățile sărace din comune precum Bălușeni, Cristești sau Dimăcheni, Sfântul Nicolae vine doar cu multe rugăciuni și speranță de mai bine.
Andrei, un copil de zece ani, din zona Bălușeniului, a fost cuminte tot anul. A ajutat în gospodărie, a reușit să meargă și la școală unde și-a dat toată silința. Spune că se roagă în fiecare seară cu speranța unei vieți mai bune, ba chiar își pregătește și ghetuțele de Moș Nicolae. Nu are însă așteptări foarte mari. A învățat de mic să nu-și dorească ca alți copii, din familii mai avute, dulciuri scumpe de la magazin sau tot felul de gadgeturi. Este fericit dacă primește câteva banane, portocale sau mere.
„Îmi place să primesc fructe. Ne-a spus și la școală că sunt sănătoase. De la ciocolată se strică dinții. Mi-e poftă și mie, dar mai primesc câte un bănuț și mai cumpăr din când în când. Mă bucur când primesc mandarine, îmi plac cel mai mult”, spune copilul.
Într-o altă familie cu mulți copii din zona Corlăteni-Dimăcheni, Moș Nicolae a venit cu mere și ceva mandarine, primite de la oameni cu suflet mare. „Șefu’, eu le-aș da, da’ de unde? Am fost copil din familie săracă cu mulți copii”, spune săteanul.
Sunt și copii, în satele ponosite, care nici măcar nu au ce curăța, pentru că, în loc de ghetuțe, au cizme de cauciuc sau gumari și, în cel mai bun caz, ceva papuci de căpătat.
„Gumarii ăștia îs mai buni pe glod. S-ar murdări cu alții, s-ar uda. Și nici nu avem de unde alții”, mărturisește o săteancă.
Sătenii se feresc să discute despre cadourile primite de copii, iar celor mici le este uneori jenă să recunoască că Moșul nu a fost darnic cu ei, pentru că se tem să nu ajungă de râsul clasei sau al satului.
Sunt însă și cei care nici măcar nu știu că există Moș Nicolae și care nu știu ce gust are ciocolata.
