În jur de 40 de elevi dintr-un sat botoşănean învaţă într-o fostă casă de cultură. Micuţii se înghesuiesc în două camere, învaţă în două schimburi şi au parte de condiţii de coşmar.
La şcolile şi liceele de elită din mediul urban, începutul noului an şcolar a fost un prilej de mare bucurie. Au fost organizate festivităţi la care au participat politicieni, oficialităţi. Evident, nu au lipsit discursurile motivante sau plictisitoare pentru sutele de elevi adunaţi în careul şcolilor. Dincolo de graniţele administrative ale municipiilor, pe uliţele satelor botoşănene, toată culorile acestui tablou urban de viaţă şcolărească se pierd treptat. La ţară, de multe ori, există un altfel de început de an şcolar.
La Epureni, în comuna Ungureni, în jur de 40 de copii au început şi ei şcoala. Nu au avut parte de festivităţi, îndemnuri. Nici măcar de o şcoală funcţională. Copii de grădiniţă şi elevii de ciclul primar învaţă la Epureni într-un fost cămin cultural din anii 50. Are numai două camere, în care se înghesuie, în două schimburi, cei 40 de elevi. Este un loc unde cu greu se poate numi şcoală. Spaţiile sunt insalubre şi chiar periculoase pentru elevi şi cadrele didactice. În tot aceste timp, o şcoală începută acum un deceniu de Ministerul Educaţiei, pentru aceşti copii, zace în paragină.
Căminul cultural de la Epureni a fost construit pe vremea stalinizării României. Pentru sătenii de atunci, autorităţile comuniste ridicaseră o clădire mică cu două camere şi un hol îngust. De aproape patru decenii, această clădire, astăzi decrepită şi insalubră, peticită pe alocuri, găzduieşte grădiniţa şi şcoala satului. În ea învaţă aproape 40 de copii. Mihaela Vezeteu este educatoare de o viaţă şi de două decenii îndură aceste condiţii de coşmar.Prima zi de şcoală i-a întâmpinat în camera de 4/3 metri pe cei 18 copii de la grădiniţă. Micuţii sunt curaţi, respectuoşi, unii chiar timizi.
Pentru aceşti copii cuminţi de la ţară statul nu a făcut însă nimic. Educatoarea le oferă cărţile de colorat disponibile şi cele câteva jucării. Camera în care funcţionează grădiniţa, nu are un geam.
”Lipseşte geamul. La partea de sus nu avem geamul. Intră frigul. Avem însă un geam pe care să-l punem. Dar geamurile sunt foarte vechi, nu sunt pentru o instituţie şcolară. Nu asigură căldura, nu se închid etanş. Aici sunt copii de 4-5 ani. Eu fac focul în sobă iarna, dat tot intră frigul”, spune educatoarea pentru Adevărul
Tavanul celor două camere în care funcţionează grădiniţa şi şcoala primară este din placaj. Pare greu de crezut dar pur şi simplu tavanul este din placaj subţire. Din loc în loc, prin acest tavan sunt scoase fire cu bec la capăt. Acestea sunt corpurile de iluminat ale şcolii. Instalaţia electircă este foarte veche şi de multe apar becurile fac scrut-circuit.
”Instalaţia electrică este veche şi defectă. Becurile aprinse fac scurt-circuit. Foarte des se întâmplă lucrul acesta”, spune educatoarea.
Mai mult decât atât, în camera unde învaţă şcolarii de ciclul primar, prin tavanul de placaj, de multe ori plouă. Bineînţeles toatele sunt în curte.
”Toaleta este în curte şi este destul de precară”, spune Mihaela Vezeteu.
Lipsa spaţiului este o altă problemă. Copii nu au unde să se joace, să desfăşoare activităţi. Totul este înghesuit. Camera unde învaţă cei 18 copii de grădiniţă are 3/4 metri în timp ce spaţiul pentru şcolarii de clasă primară este de 6/6 metri. Acolo învaţă 24 de copii în două schimburi. Mai precis dimineaţa învaţă clasa a I a şi a II a simultan iar după-amiază clasa a III a. La câţiva paşi de căminul cultural transformat în şcoală zace în paragină o invetiţie a Ministerului Educaţiei.
Începută acum 10 ani a fost abandonată după ce ministerul a cheltuit deja peste 300.000 de lei. Edilul comunei Ungureni, din care face parte Epureniul spune că a trimis adrese ministerului dar nu a primit niciun răspuns. Primarul spune că investiţia i-ar ajuta pe copii să înveţe în condiţii mai bune.
”Noi avem o creştere a natalităţii la Epureni. Creşte numărul de elevi. Avem nevoie de această şcoală.”, spune edilul din Ungureni.
