De vreo săptămînă asistăm la una din cele mai tupeiste acţiuni de protest din Botoşani. Medicilor de familie nu le convine noul contract cadru şi au cam întrerupt relaţia cu pacienţii. Oamenii nu mai primesc reţete compensate, nu mai pot merge în policlinică, se aglomerează urgenţele, dar asta pare să conteze prea puţin pentru aceştia. Acum să nu vă imginaţi că ei protestează pentru binele pacienţilor. De altfel, nu cred că i-aţi auzit vreodată să recurgă la nu ştiu ce acţiune pentru că, de exemplu, s-au scumpit medicamentele. Tot aşa cum nu i-am auzit să se supere cînd unii dintre ei au luat procent de la laboratoare ca să facă analize oamenilor în programul mamut de verificare a sănătăţii. Nu, s-ar părea că statul are de gînd să le dea mai puţini bani şi, de fapt, nu la toţi, ci doar la cei care au peste vreo 2.200 de oameni înscrişi. Asta pentru că în Botoşani sînt şi medici-miracol cu peste 4.000 de pacienţi. Cînd au grijă de ei? Păi să vă spună ei că eu n-am idee.
Acţiunea de protest a medicilor de familie este emblematică pentru ceea ce, social vorbind, se întîmplă în Botoşani şi România de astăzi. Haideţi să vedem cam cine mai face grevă prin judeţul ăsta. Păi prin iarnă au făcut funcţionarii publici. Atunci s-a întîmplat şi o chestie care cred că numai la noi e posibilă, oamenii vroiau să îşi plătească taxele şi impoziele, dar angajaţii de acolo nu le luau banii că erau pe vreme de protest. Anunţă grevă cadrele didactice. În urmă cu vreun an parcă au întrerupt lucrul finanţiştii. Îmi amintesc acum şi de protestul din justiţie. Vă mai spun ce salariu are un judecător?
Manifestările de acest gen au ajuns practic exclusiv apanajul bugetărimii sau, în general, a celor care lucrează la unităţile de stat. Unde mai pui puzderia de procese deschise de sindicaliştii de la stat pentru tot soiul de sporuri, prime, bonusuri şi cum vreţi să le mai ziceţi.
Nu ştiu dacă un singur bugetar se gîndeşte vreodată că orice drept pe care îl cere şi îi este aprobat înseamnă, mai mult sau mai puţin direct, un bir în plus pe capul privatului. Adică a celui care produce ceva în judeţul ăsta, în ţara asta. Şi căruia, drept mulţumire, statul îi bagă pe gît taxe peste taxe, impozite peste impozite, forfetare, TVA şi ce îi mai trece prin minte ministrului de finanţe. Vă amintiţi cînd aţi auzit ultima dată de o grevă, o pichetare, un miting, un protest ceva la o firmă privată? Credeţi că cei de acolo o duc mai bine decît dvs. care lucraţi la stat? Cu siguranţă în majoritatea cazurilor răspunsul este NU. Spre deosebire de bugetărime, ei nu au însă ce vacă să mulgă.
Sergiu BĂLĂŞCĂU
